Noua instabilitate balcanică: Tirana, Skopje și planurile Moscovei

Analiză a publicației grecești TO VIMA, preluată de Rador Radio România:

Rănile deschise ale Balcanilor și puzzle-ul geopolitic fără sfârșit al Europei de Sud-Est creează o stare de instabilitate în regiune, o regiune care pare să se transforme din nou într-un câmp de competiție între marile puteri geopolitice și într-un focar pentru o posibilă criză, cu evoluții și urmări imprevizibile.

Recenta deteriorare dramatică a relațiilor diplomatice dintre Grecia și Albania (din cauza arestării în ajunul alegerilor locale a etnicului grec Fredi Beleri, ales primar în orașul albanez Himare, dar împiedicat să-și preia mandatul din cauza menținerii în arest și ulterior a condamnării în primă a instanță sub acuzația de cumpărare de voturi n.trad.), impunerea în alegeri a naționaliștilor VMRO-DPMNE în Macedonia de Nord, echilibrul permanent fragil din Kosovo și Bosnia, noua criză guvernamentală care se profilează în Bulgaria și revendicarea unor sfere de influență de către Ungaria și Rusia alcătuiesc un mediu de mare instabilitate, care nu pare să aibă o soluție vizibilă, mai ales în cazul întăririi forțelor populiste, de extremă-dreapta și pro-ruse la viitoarele alegeri europene.

Recenta exacerbare a retoricii naționaliste de către conducerea politică de la Skopje, care are totuși o puternică legitimitate electorală, a arătat că Acordul de la Prespa a calmat doar temporar problemele mai profunde din regiune, care nu se limitează la relația cu Grecia, ci se extind și asupra intervențiilor pe care Albania, Serbia și Bulgaria le-au încercat de-a lungul timpului.

Virajul autorităților de la Skopje

Noua președintă a Macedoniei de Nord, Gordana Siljanovska, și partidul VMRO al premierului Hristijan Mickoski au obținut 64,5%, respectiv 42% la ultimele alegeri și au dat imediat primele semnale ale politicii pe care o vor urma, încălcând esența Acordului de la Prespa și revenind la retorica „Macedonia – și atât” (adică denumirea țării să fie fără indicația geografică „de Nord”, așa cum a convenit cu Grecia, pentru a fi deosebită de regiunea grecească Maceodonia n.trad.), neacceptând numele constituțional al țării.

A fost o evoluție aproape previzibilă, întrucât în ​​trecutul recent aceleași forțe politice nu acceptaseră acordurile guvernului Zaev (Tratatul de prietenie cu Bulgaria în 2017 și Acordul Prespa în 2019). În aceste condiții, Occidentul, prin NATO și UE, se grăbește să declare că acordurile trebuie respectate în totalitate, dar în realitate urmărește mai degrabă neputincios, știind în același timp că Hristijan Mickoski este considerat un descendent politic al cetnicilor din Serbia și un adept al lui Viktor Orban.

În același timp, neagă existența unei minorități bulgare, a cărei recunoaștere este însă inclusă în condițiile de începere a negocierilor de aderare, element care complică și mai mult situația, în corelație cu evoluțiile politice din Bulgaria.

Răsturnările de situație din Bulgaria

La Sofia, guvernul de coaliție pro-occidental format din partidele GERB și Continuăm Schimbarea s-a prăbușit la sfârșitul lunii martie, întrerupând rotația la nouă luni la funcția de premier a reprezentanților celor două partide. Potrivit unor factori cunoscători ai regiunii, această evoluție a fost orchestrată de adevăratul lider al GERB, fostul prim-ministru Boiko Borisov.

O urmare imediată a fost numirea de către președintele Rumen Radev a unui guvern interimar pentru a organiza a șasea rundă de alegeri parlamentare din ultimii trei ani. O consecință previzibilă, cu un grad ridicat de certitudine, va fi întârzierea aderării Bulgariei la Tratatul Schengen, cu toate efectele secundare multiple pe care acest lucru îl va avea pe mai multe planuri pentru UE și regiune, dar este amenințată cu amânarea și aderarea Bulgariei la Uniunea Monetară, planificată pentru 2025.

Aceste răsturnări ale echilibrelor și corelațiilor din Balcani, combinate cu tactica și acrobațiile lui Edi Rama în Albania, jonglând între o relație privilegiată cu unele guverne europene și tensiunea cu Grecia, plus problemele nerezolvate dintre Serbia și Kosovo readuc în esență regiunea într-o stare de mare instabilitate.

Intervenția rusă

Pe baza îngrijorărilor exprimate de analiști diplomatici cu experiență, parametrul căruia trebuie acordată o atenție deosebită este influența Rusiei asupra forțelor politice care pun acum practic sub semnul întrebării orientarea europeană a guvernelor balcanice, dar și eventuala întărire a formațiunilor politice extremiste din UE la viitoarele alegeri europarlamentare.

Având în vedere continuarea războiului din Ucraina și amenințarea permanentă a reinflamării conflictelor regionale, această nouă situație din Balcani este considerată de analiștii strategici ca fiind similară celei din perioada războaielor balcanice. Chiar dacă datele geopolitice sunt diferite, un singur element a rămas același, după cum subliniază aceleași surse, și anume faptul că importanța geostrategică a Balcanilor nu s-a schimbat, iar regiunea rămâne un câmp de competiție între marile puteri, în speță Occidentul și Rusia, la care acum se adaugă și China, care a desfășurat o activitate aparte, agresivă, dar aproape „silențioasă” de infiltrare în ultimii ani.

În aceste condiții și în așteptarea oricăror evoluții, instabilitatea balcanică devine unul dintre parametrii unei posibile instabilități în Europa și, evident, o cauză neașteptată de îngrijorare (și) pentru guvernul grec.

Traducerea Rador: Carolina Ciulu