G4Media.ro

Momentul culminant al vizitei Papei în România: De ce sunt beatificați cei…

sursa foto: Facebook

Momentul culminant al vizitei Papei în România: De ce sunt beatificați cei șapte episcopi-martiri, victime ale comunismului

Duminică, Papa Francisc merge la Blaj, unde la ora 11.00 începe o liturghie în cadrul căreia îi va beatifica pe cei șapte episcopi greco-catolici care au murit în urma prigoanei la care au fost supuși de regimul comunist.

“Momentul de beatificare de pe Câmpia Libertății din Blaj trebuie să fie un moment ecumenic, de reconciliere cu trecutul, cu Biserica Ortodoxă,” a declarat Pr. Prof. Dr. Cristian Rus, de la Capela Arhiereilor din Blaj. “Ei au murit pentru unitate. Nu au murit pentru ca azi să fim și mai divizați!” a scris preotul Rus într-un material trimis G4Media.ro, afirmând că “rănile trecutului trebuiesc asumate, recunoscute și vindecate, nu astupate.”

Cei șaptre episcopi sunt: Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu.

Beatificarea celor șapte martiri închiși și torturați de regimul comunist este punctul final al unui lung proces de cercetare a vieții lor și a persecuției Bisericii Române Unite cu Roma, cauza de beatificare fiind deschisă în urmă cu 25 de ani, la 23 februarie 1994. Partidul Comunist și Securitatea au făcut presiuni infernale asupra acestor episcopi pentru a trece la Biserica Ortodoxă Română, la conducerea căreia fusese instalat în 1948 ca patriarh Justinian Marina, un apropiat al lui Gheorghiu Dej. Niciunul dintre episcopii greco-catolici nu a cedat.

Vasile Aftenie, episcop vicar de București, a murit în 1950 în timp ce era anchetat, fiind îngropat în ascuns de către Securitate în cimitirul Bellu. Mulți ani pe crucea lui a stat înscris doar un misterios A.V. Valeriu Traian Frențiu (episcop de Oradea), Ioan Suciu (administratorul apostolic al mitropoliei Blajului) și Tit Liviu Chinezu (episcop clandestin) au murit în închisoarea de la Sighet, între 1952-1955, fiind îngropați în cimitirul săracilor. Mormintele lor au fost nivelate astfel încât astăzi nu se mai știe nimic de rămășițele lor.

Eliberați în 1955 de la Sighet, cei trei episcopi greco-catolici care au supraviețuit – Hossu, Rusu și Bălan – au fost închiși în mănăstiri ortodoxe cu domiciliu obligatoriu. La mănăstirea de la Ciorogârla a murit în 1959 Ioan Bălan (episcop de Lugoj). Alexandru Rusu, episcopul greco-catolic al Maramureșului, a mai fost arestat încă o dată în 1956 și condamnat la închisoare pe viață. A murit la Gherla în 1963, la 79 de ani.

Iuliu Hossu, episcopul greco-catolic de Cluj, cel care a rostit la 1 Decembrie 1918 Proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României, a fost închis în mănăstirea Căldărușani. A fost făcut în secret Cardinal de către Papa Paul VI, dar Iuliu Hossu a refuzat să părăsească România pentru a deveni cardinal, fiind conștient că autoritățile nu i-ar fi permis să revină în țară. Iuliu Hossu a murit la 85 ani, la 28 mai 1970, fiind îngropat în fugă, a doua zi, la ordinul autorităților comuniste.

Partidul Comunist și Securitatea au făcut presiuni infernale asupra acestor episcopi pentru a trece la Biserica Ortodoxă Română, la conducerea căreia fusese instalat în 1948 ca patriarh Justinian Marina, un apropiat al lui Gheorghiu Dej. Niciunul dintre episcopii greco-catolici (șase titulari și șase numiți în clandestinitate pentru a le lua locul titularilor după arestare) nu a cedat, sacrificiul lor fiind lăudat cu căldură într-o scrisoare apostolică, „Veritatem facientes”, de către Papa Pius XII în 1952: „Noi, care nutrim față de poporul vostru sentimente părintești și îi înconjurăm cu o iubire deosebită pe „cei prigoniți pentru dreptate” (Mt 5,10), dorim să sărutăm lanțurile celor care, întemnițați pe nedrept, plâng și se întristează mai mult de atacurile împotriva religiei, de prăbușirea instituțiilor sacre, pentru mântuirea veșnică a poporului lor pusă în pericol, decât de propriile suferințe și de libertatea lor pierdută.”

Programul complet de azi:

Duminică, 2 iunie 2019
BUCUREȘTI-SIBIU-BLAJ-SIBIU-ROMA

09:00 Plecarea cu avionul spre Sibiu

09:40 Sosirea la Aeroportul din Sibiu și transferul cu elicopterul la Blaj

11:00 SFÂNTA ȘI DUMNEZEIASCA LITURGHIE cu beatificarea celor 7 Episcopi greco-catolici martiri pe Câmpia Libertății din Blaj. Predica Sfântului Părinte. Regina Coeli

13:25 Prânzul împreună cu suita papală

15:45 ÎNTÂLNIRE CU COMUNITATEA RROMĂ DIN BLAJ. Salutul Sfântului Părinte

16:35 Transferarea Sfântului Părinte cu elicopterul la Aeroportul din Sibiu

17:20 CEREMONIA DE RĂMAS BUN la Aeroportul din Sibiu

17:30 Plecarea Avionului Papal către Roma/Ciampino

18:45 Sosirea la Aeroportul din Roma/Ciampino

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

9 comentarii

  1. Cred ca Biserica divizata nu mai e Biserica.

  2. Biserica Ortodoxă nu-si va face niciodată mea culpa. Asa cum a colaborat atunci cu comuniștii, asa o face si azi cu cei de la putere…Istoria nu o va ierta. Biserica Nationala=biserica intereselor meschine.

    • Ba ar avea, dar nu are curajul să o facă. Au existat destui martiri ortodocși care au murit în pușcăriile comuniste.

  3. În timp ce Biserica Catolică beatifica oameni din sânul ei recunoscuți pentru sacrificiul facut in perioada comunistă, Biserica „Nationala”, neavând ce sa puna in loc, creează idoli falși, cu chip frumos si barba bine tunsă.

  4. Da exemple warrior. Nu fii timid. Așa sa aruncam cu nori știm toți

  5. Este trist ca BOR nu își canonizeaza martirii din temnițe care nu sunt puțini. Și oameni simpli, și preoți și episcopi.

  6. Un ateu poate privi credinta cu bunavointa, daca este indreptata spre a face un bine real omului .Judecata ii permite sa sprijine binele , indiferent cum este el aratat ,asa cum fac multi dintre noi chiar acum. Religia sau reprezentantii ei, ar trebui sa ceara sprijin celor care nu cred in preceptele bisericii si sa inteleaga ca a nu crede, nu intra in contradictie cu a crede ,ci doar sunt conceptii paralele, aparute in spatiul nostru al tuturor .Papa Francisc ,cred ca este unul dintre putinii ginditori al acestui secol ,ce poate constientiza asta si care are si posibilitatea de a face acest mod de gindire ,cunoscut lumii . Daca reuseste , ca macar in aceasta parte de lume , sa nu se mai priveasca totul printr-o imagine antagonica si sa canalizeze energiile in favoarea unui bine comun ,atunci ramine in istoria lumii ,ca un mare deschizator de noi drumuri .