Misterul celor 30.000 de cutremure care au lovit insula Santorini la începutul anului 2025 a fost rezolvat

Misterul celor 30.000 de cutremure care au lovit insula Santorini la începutul anului 2025 a fost dezvăluit. Un studiu semnat de 31 de cercetători din șase țări, publicat în revista Nature miercuri, 24 septembrie, permite să se înțeleagă ce s-a întâmplat în măruntaiele Pământului și sub mare în timpul acestei crize vulcanice majore, scrie Le Monde.

Pe 27 ianuarie, la sfârșitul zilei, pământul a început să se cutremure. Este începutul unei serii de cutremure care nu se vor opri timp de aproape o lună. Îngrijorați de fenomen, trei sferturi dintre locuitorii celei mai vizitate insule grecești o părăsesc, fiind înlocuiți de armată, pompieri, întăriri ale poliției, venite de pe continent cu camioane echipate cu generatoare și antene mobile. În februarie, a fost declarată starea de urgență, cu închiderea școlilor timp de două săptămâni și reactivarea punctelor de adunare în caz de cutremur major.

Nimeni nu știe cu adevărat ce se întâmplă în această zonă de joncțiune între plăcile eurasiatică și africană, unde seismicitatea este importantă și unde se întinde, în plus, un arc de vulcani subacvatici. Oamenii de știință sunt divizați între cei care consideră că sunt cutremure foarte clasice în această zonă și cei care presimt semnele unei activități vulcanice.

Alimentarea magmatică

Articolul publicat miercuri în Nature, intitulat „Criza vulcanică dezvăluie un sistem magmatic cuplat între Santorini și Kolumbo”, dă dreptate celei de-a doua tabere. Magma a circulat între vulcanul Santorini și vulcanul subacvatic Kolumbo, situat la 7 kilometri nord-est. Studiul demonstrează pentru prima dată că cei doi vulcani împărtășesc aceeași aprovizionare magmatică.

Articolul arată, așa cum explică fizicianul Florent Brenguier, codirector al Institutului de Științe ale Pământului (ISTerre) și cosemnatar al studiului, că „la începutul anului 2025, această magmă a format o fisură aproape verticală în scoarța terestră, în care s-a infiltrat și s-a deplasat pe o distanță de 13 kilometri, oprindu-se la doar 3 kilometri de suprafață”. Aceasta este traiectoria pe care oamenii de știință au reconstituit-o.

Fenomenul începe în vara anului 2024, când instrumentele de monitorizare din Santorini înregistrează semnale neobișnuite. Solul marelui crater circular al Santorini, parțial scufundat, se ridică cu 5 centimetri în șase luni, iar emisiile de gaze vulcanice (hidrogen și dioxid de carbon) cresc pe insula vulcanică vecină Nea Kameni.

Zgomot seismic

Pe 27 ianuarie, situația se schimbă radical. În câteva ore, sunt detectate sute de cutremure, însoțite de un puternic „tremor”, acel zgomot seismic continuu tipic mișcărilor magmei. Este semnul că o fisură se deschide în scoarța terestră. În zilele următoare, magma se deplasează în etape. Într-o primă fază, seismicitatea se apropie de Santorini, înainte de a migra spre nord-est. La începutul lunii februarie, epicentrele se apropie de suprafață, iar unele cutremure depășesc magnitudinea 5.

„Stațiile de măsurare arată că Santorini s-a ridicat cu peste 10 centimetri, în timp ce fundul craterului subacvatic Kolumbo s-a scufundat cu 18-32 de centimetri, golind rezervorul de magmă”, explică Vincent Drouin, cercetător la Institutul Meteorologic din Islanda (IMO), care s-a specializat în analiza deformărilor geofizice, pe baza datelor GPS și a modelărilor.

În jurul datei de 20 februarie, fluxul de magmă către fisură încetează treptat, cutremurele devin mai rare, iar solul încetează să se deformeze. Nu a avut loc nicio erupție, dar volumele mobilizate – comparabile cu cele care au construit micile conuri vulcanice din regiune – arată că posibilitatea unei erupții submarine la adâncime mică, deci potențial explozivă și generatoare de tsunamiuri locale, a fost foarte reală. Un deznodământ fericit pe care Florent Brenguier îl temperează subliniind că „în această zonă, care rămâne una dintre cele mai active din Europa din punct de vedere magmatic, nu suntem niciodată feriți de declanșarea unui mare cutremur întârziat, uneori la câteva luni după o primă alertă”.

Roiuri de cutremure 

Lucrarea publicată în Nature combină o multitudine de abordări pentru a oferi o viziune panoramică asupra acestui eveniment. Cercetători din Atena, Roma, Berlin și Reykjavik și-au unit competențele, fiecare echipă contribuind cu propria piesă la puzzle. Seismologii au urmărit migrația roiurilor de cutremure, geodezii au măsurat umflăturile insulei, iar vulcanologii au corelat aceste semnale cu istoria erupțiilor din trecut.

Pentru Florent Brenguier, „această descoperire ar trebui să aibă și consecințe concrete asupra supravegherii zonei, care nu va mai trebui să se concentreze doar pe Santorini, ci să se intereseze și de buzunarele de magmă din această zonă”. O extindere a perimetrului în acest loc, unde circulă anual 3,5 milioane de turiști.