Ministrul de externe al Germaniei descoperă că a avut un bunic nazist / Când a aderat ofițerul Baerbock la ideile și mișcarea lui Hitler? – presă

Ce știu nepoții despre bunicii lor, chiar și atunci când sunt foarte iubiți? Cât de bine trebuie să îi cunoască? Și ce ar trebui să știe și să spună un ministru german de externe al cărui bunic a luptat în rândurile naziste? Acesta este situaţia cu care va trebui să se confrunte acum ministrul Annalena Baerbock, în vârstă de 43 de ani, extrem de apropiată de bunicul ei Waldemar – care a murit la vârsta de 103 de ani – atât de apropiată încât l-a menționat adesea în discursurile sale.

Săptămânalul Bunte – aşa cum a raportat vineri dimineaţa pe prima pagină ziarul Bild – a avut acces la dosarele Wehrmacht (armata) ale bunicului lui Baerbock a cărui poveste, despre care a refuzat mereu să vorbească în familie, ar putea fi mult mai întunecată decât bănuiau nepoții săi. Waldemar Baerbock (1913-2016) a fost inginer, iar apoi ofițer într-o unitate care repara tunuri antiaeriene în spatele Frontului de Est, în campania rusă.

În dosarul său citim că era ”un național-socialist necondiționat” și că îmbrăţişa ” în totaliatate pozițiile național-socialismului”. Acum este adevărat, după cum mai notează Bild, că dosarele ofițerilor cuprind aproape întotdeauna – cu excepția cazului în care au fost pedepsiți sau retrogradați – note similare. Cu toate acestea, cariera pe care a avut-o bunicul și decorațiile pe care le-a primit nu sunt deloc obișnuite. În 1944, Waldemar Baerbock a primit Crucea pentru Merite de Război (Kriegsverdienstkreuz mit Schwertern). Ministrul știa?, se întreabă Bild. Răspunsul biroului lui Baerbock: ”Aceste documente nu erau cunoscute”.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Însă popularul cotidian insistă: când a aderat ofițerul Baerbock la ideile și mișcarea lui Hitler? Era, așa cum pare plauzibil acum, un național-socialist al anilor 1920 și 1930? Acestea sunt întrebări cu care se confruntă aproape fiecare familie germană. Iar în cazul lui Baerbock, un ministru cu poziții idealiste și un susținător intransigent al drepturilor omului ca metodă de politică externă sunt cu atât mai mult pertinente.

Repudierea completă a pozițiilor de extremă dreaptă este una dintre trăsăturile sale distinctive, printre altele ministrul a participat personal la demonstrațiile anti-Afd.

Şi în casă? Se știe că trecutul era un subiect despre care se vorbea deschis în familie. Tatăl Annalenei Baerbock s-a certat zeci de ani cu tatăl săa Waldemar pentru că refuza să vorbească despre el însuși și despre război. Abia la sfârșitul anilor 90, când celebra expoziție Wehrmacht a străbătut Germania, oprindu-se în multe orașe, devenind aproape o oglindă colectivă şi dezlănțuind un fluviu de reconstituiri și confesiuni, bunicul Annalenei a recunoscut: ”Am fost în Wehrmacht”.

În 2021, Annalena Baerbock devine candidata Verzilor la funcția de cancelar, iar apoi ministru de externe,. Bunicul Waldemar murise de cinci ani. Cu toate acestea, în cartea ”Ora” cu care la vârsta de 41 Annalena Baerbock se prezintă Germaniei, bunicul Waldemar este foarte prezent. O figură iubită și care a ”format-o”. Annalena povestește și cum, înainte de a muri, bunicul a scris pentru nepoții săi o carte cu istoria familiei, menționând războiul și deportarea. Bunicul Waldemar a fost unul dintre nemții care trăiau în est şi, care după 1945 au fost expulzați şi care,după o lungă călătorie pe jos s-a oprit la Frankfurt. În carte le scrie nepoților săi:”Ce noroc că nu aţi cunoscut războiul”.

La fel ca multe cărți și aproape toate autobiografiile, nici măcar aceasta nu este definitivă. Nu explică și nu spune dacă acel serviciu în armată a fost ”obligatoriu”, sau cât de sinceră și adevărată a fost admiraţia pentru Hitler şi ce a făcut în numele său.

Sursa: Corriere della Sera/ Rador Radio România/ Traducerea: Cătălina Păunel