Florin Niță, portarul „Generației de Suflet”, și-a anunțat retragerea din fotbalul profesionist

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Florin Niță, portarul „Generației de Suflet” al naționalei de la EURO 2024, și-a anunțat retragerea din fotbalul profesionist, joi, la vârsta de 39 de ani.

Niță a fost o piesă care a cântărit enorm în calificarea României în optimile Campionatului European din Germania, performanță păstrată ca o amintire plăcută în rândul fanilor.

El a debutat la prima reprezentativă a României în 2017 și a adunat 31 de selecții pentru tricolori.

La nivel de club, Florin Niță a jucat pentru FCSB, Sparta Praga, Concordia Chiajna, Gaziantep, Damac și Pardubice. În România a câștigat cu FCSB 2 titluri de campion al campionatului intern, o Cupă a României și 2 Cupe ale Ligii. El a mai izbutit să ridice un trofeu desupra capului și în Cehia: Cupa cu Sparta Praga.

„Am lucrat până și la o fabrică de cozonaci”

După o partidă senzațională cu Germania, la capătul căreia Niță a fost lăudat de Neuer, portarul naționalei a oferit pentru gsp.ro un interviu în care mărturisea cum se lupta să-și câștige existența și să aibă ce mânca, înainte să devină fotbalist: „Munceam pe unde puteam. Munceam la propriu! Am lucrat până şi la o fabrică de cozonaci!”

În același interviu, Niță spune cum o vecină l-a adus pe terenul de fotbal și l-a îndemnat să se țină: „Ea a fost cea care m-a dus la fotbal şi mi-a zis: «Bucură-te de fiecare dată când joci fotbal, e o plăcere a vieţii!»”

Scrisoarea de retragere a lui Niță

Fotbalul mi-a dat totul. Și, la rândul meu, i-am dat și eu tot ce am avut mai bun.

Îi sunt recunoscător acestui sport pentru omul care m-a făcut. Pentru caracterul pe care mi l-a format, pentru toate momentele frumoase pe care le-am trăit, dar și pentru cele grele, pentru zilele în care am căzut și a trebuit să mă ridic singur. Fotbalul m-a învățat să lupt, să nu renunț și să merg mai departe chiar și atunci când părea imposibil.

Am trăit atât de multe lucruri pe care nu le voi uita niciodată… debutul, emoția primelor minute pe teren, la Chiajna, apoi în marile meciuri ale FCSB-ului, anii și amintirile strânse în Cehia, la Sparta Praga sau Pardubice, perioada din Turcia, la Gaziantep, și cea din Arabia Saudită, la Damac. Fiecare vestiar, fiecare stadion, fiecare coleg și fiecare meci au lăsat ceva în sufletul meu.

Dar echipa națională va avea mereu un loc special în inima mea. Să joci pentru România e ceva ce nu poate fi explicat în cuvinte. E o mândrie pe care o simți în tot corpul atunci când auzi imnul și vezi oamenii din tribune și îi simți pe cei de acasă trăind alături de tine fiecare fază. Să îți reprezinți țara, să lupți pentru ea și să simți că poți bucura milioane de oameni… nu există sentiment mai puternic decât ăsta.

Când am început fotbalul, eram doar un copil care iubea mingea și jocul. Atât. Nu mă gândeam la faimă, la bani sau la carieră. Mă bucuram pur și simplu că pot alerga după minge până seara. Apoi au venit visele, ambiția, dorința de a ajunge cât mai sus. Și am avut norocul să trăiesc o viață întreagă în mijlocul acestei nebunii frumoase numite fotbal, cu victorii care m-au făcut să plâng de fericire și cu momente grele care m-au făcut mai puternic.

Le mulțumesc tuturor suporterilor care mi-au fost alături în această călătorie. Celor care m-au susținut la echipele de club și, mai ales, fanilor echipei naționale a României. Au fost momente în care aplauzele voastre mi-au dat putere să merg mai departe când simțeam că nu mai pot.

Le mulțumesc colegilor, antrenorilor și tuturor oamenilor pe care i-am întâlnit în drumul ăsta. Și vă mulțumesc vouă, dragi suporteri, pentru că m-ați făcut să simt, în toți anii ăștia, că nu sunt singur.

Fotbalului îi mulțumesc pentru că m-a definit ca om. Astăzi se încheie drumul meu ca jucător, dar niciodată nu mă voi despărți de acest fenomen. Fotbalul va rămâne mereu parte din mine și din viața mea.

Nu e un rămas-bun. E doar începutul unui alt capitol. Poate ca antrenor, poate ca om de conducere, dar sigur voi rămâne un om care va iubi fotbalul până în ultima zi. Dacă astăzi sunt un om care poate merge cu capul sus, o datorez fotbalului, dar și familiei mele, care mi-a fost alături în fiecare clipă, nu 100%, ci mai mult decât atât. În spatele fiecărui meci, fiecărei victorii și fiecărui moment greu au fost ei, cei care m-au susținut necondiționat, care au crezut în mine și m-au ridicat de fiecare dată când mi-a fost greu. Pentru asta, le voi fi recunoscător toată viața.

Pentru tot ce am trăit împreună, mă înclin în fața voastră cu respect, recunoștință și multă emoție.

Al vostru Florin Niță.