Mii de țânțari sunt aruncați de drone peste insulele din Hawaiin în încercarea de a proteja speciile de păsări din zonă

În luna iunie, zeci de capsule biodegradabile au căzut din cer peste pădurile din Hawaii. Fiecare dintre ele, livrată cu ajutorul unor drone, conținea aproximativ 1.000 de țânțari, transmite CNN.

Nu erau niște țânțari oarecare, ci țânțari masculi crescuți în laborator, care nu înțepau și erau purtători ai unei bacterii comune care împiedică eclozarea ouălor atunci când masculii se împerechează cu femele sălbatice. Speranța este că aceștia vor ajuta la controlul populației invazive de țânțari din arhipelag, care decimează populațiile de păsări native, precum rarele păsări melifage hawaiene.

Păsările, care sunt polenizatori și dispersori de semințe esențiali și joacă, de asemenea, un rol central în cultura hawaiană, se află într-o situație disperată. Odată existau peste 50 de specii cunoscute de păsări melifage în Hawaii, dar astăzi au mai rămas doar 17, dintre care marea majoritate e este pe cale de dispariție.

Anul trecut, „akikiki”, o mică pasăre cenușie, a dispărut practic din sălbăticie, iar se estimează că au mai rămas mai puțin de 100 de exemplare din specia „akeke’e” de culoare galben-verzui.

Dezvoltarea și defrișările au avut un impact, dar potrivit dr. Chris Farmer, directorul programului Hawaii al American Bird Conservancy (ABC), „amenințarea existențială” este malaria aviară, răspândită de țânțari.

Insectele nu sunt native din Hawaii, dar au fost semnalate pentru prima dată în 1826, probabil transportate accidental de vasele de vânătoare de balene. „Au provocat valuri de extincție”, spune Farmer, deoarece multe păsări native, precum păsările melifage, nu aveau rezistență la boală.

Deoarece țânțarii prosperă în habitatele tropicale mai calde din zonele joase ale insulelor Hawaii, păsările melifage rămase au găsit refugiu mai sus, în munții insulelor precum Maui și Kauai, explică el.

Acum, însă, lucrurile se schimbă. „Odată cu schimbările climatice, temperaturile sunt mai ridicate și observăm că țânțarii se deplasează spre munți”, spune el. „(În locuri precum Kauai) observăm că populațiile de păsări scad dramatic.”

„Este o marșă constantă a țânțarilor care urcă pe măsură ce temperaturile le permit, iar păsările sunt împinse tot mai sus, până când nu mai rămâne niciun habitat în care să poată supraviețui.

„Dacă nu rupem acest ciclu, vom pierde păsările melifage”, adaugă el.

Ecologiștii au căutat o soluție pentru a controla populațiile de țânțari și pentru a oferi o șansă la supraviețuire păsărilor melifage. Dar combaterea țânțarilor la scară largă este dificilă, spune Farmer, care explică că utilizarea pesticidelor, de exemplu, ar afecta și populațiile de insecte native, precum libelulele și muștele de fructe, care sunt vitale pentru ecosisteme.

Deoarece țânțarii reprezintă o amenințare majoră pentru sănătatea umană, răspândind malaria, febra dengue și virusul Zika, printre altele, oamenii de știință studiază această problemă de zeci de ani, propunând diverse soluții, printre care și tehnica insectelor incompatibile (IIT).

Aceasta implică eliberarea țânțarilor masculi care au o tulpină de bacterii naturale numite Wolbachia, care provoacă ovule neviabile atunci când se împerechează cu femele sălbatice. În timp, cu eliberări repetate, populația sălbatică ar trebui să scadă ca urmare a acestui proces.

În 2016, ABC, împreună cu Birds, Not Mosquitoes, un parteneriat multi-agenție dedicat protejării păsărilor melifage din Hawaii, a decis că IIT are cele mai mari șanse de succes în Hawaii și a început să investigheze modul în care aceeași tehnică poate fi aplicată țânțarilor care transmit malaria aviară. „Țânțarul care transmite malaria aviară este diferit de cel care transmite malaria umană”, explică Farmer, așa că au început să testeze diferite tulpini de Wolbachia în cadrul țânțarilor de casă din sudul Hawaiiului pentru a determina care dintre acestea era cea mai eficientă.

Procesul a durat câțiva ani, din cauza „unei combinații între știință, implicarea comunității și procesul de reglementare”, spune Farmer, adăugând că, în mod firesc, „ori de câte ori spui că vrei să eliberezi milioane de țânțari în pădure, oamenii au o mulțime de întrebări foarte legitime”.

În 2022, au început să crească producția, crescând milioane de țânțari cu tulpina Wolbachia aleasă într-un laborator din California. În anul următor, au început să elibereze insectele în zonele în care trăiesc păsările melifage din Maui, aruncându-le din elicoptere în capsule biodegradabile. „Avem o estimare aproximativă a numărului de țânțari din sălbăticie și încercăm să eliberăm de 10 ori mai mulți țânțari Wolbachia, astfel încât aceștia să găsească femelele și să se împerecheze cu ele, iar ouăle lor să nu eclozeze”, spune Farmer.

„În prezent, eliberăm 500.000 de țânțari pe săptămână în Maui și 500.000 de țânțari pe săptămână în Kauai”, adaugă el, folosind atât drone, cât și elicoptere.
Potrivit lui Farmer, este primul exemplu la nivel mondial în care IIT este utilizat în scopuri de conservare. Dacă va avea succes, el speră că va inspira utilizări și în alte părți. El avertizează însă că, deși în Hawaii s-au simțit încrezători în utilizarea acestei tehnici, deoarece țânțarii sunt o specie invazivă care există doar de 200 de ani și, prin urmare, nu joacă un rol ecologic major, în alte țări în care sunt native, tehnica ar putea avea repercusiuni neintenționate asupra ecosistemului.
Una dintre principalele bariere în calea eliberării insectelor în Hawaii a fost terenul montan izolat, predispus la vânturi puternice și vreme imprevizibilă. Programul a trebuit să se bazeze în principal pe elicoptere pentru eliberare, dar acestea sunt costisitoare și numărul lor este limitat în arhipelag, existând și alte necesități concurente, precum stingerea incendiilor, siguranța și turismul, spune Farmer. Adesea, misiunile au trebuit să fie anulate în ultimul moment din cauza vremii, adaugă el.

Aici intervin dronele. După luni de testare a vehiculelor aeriene în condiții dificile, verificarea razei lor de acțiune și proiectarea unor cutii de protecție cu temperatură controlată, care pot transporta în siguranță țânțarii și pot fi fixate pe corpul dronei, în iunie au început cu succes lansarea țânțarilor cu ajutorul dronelor.
Este „primul caz cunoscut de lansare a capsulelor specializate pentru țânțari de către drone”, spune Adam Knox, manager de proiect pentru lansarea aeriană a țânțarilor de către ABC. „Avem mai multă flexibilitate în ceea ce privește momentul lansării în zone care au, în general, o vreme foarte imprevizibilă și este mai sigur, deoarece nu este nevoie ca oameni să se urce în aeronavă pentru a lansa țânțarii.”

De asemenea, „reduce costurile, timpul de zbor al echipajului, emisiile și zgomotul, ceea ce înseamnă, la rândul său, lansări mai ieftine și mai durabile”, adaugă el.

Farmer se așteaptă ca rezultatele lansărilor și eficiența tehnicii IIT să fie vizibile în aproximativ un an. Cu toate acestea, el speră că aceasta va ajuta la „câștigarea de timp” pentru recuperarea păsărilor.

Un studiu recent realizat de San Diego Zoo Wildlife Alliance și Smithsonian’s National Zoo & Conservation Biology Institute a descoperit că mai este timp pentru a salva păsările melifage, precum ʻakekeʻe, de la dispariție, dacă eforturile de combatere a țânțarilor IIT vor avea succes.

Christopher Kyriazis, cercetător postdoctoral la San Diego Zoo Wildlife Alliance și autor principal al raportului, a declarat pentru CNN că modelarea lor a demonstrat urgența situației: „Dacă așteptăm chiar și câțiva ani, fereastra de oportunitate se va închide foarte repede”.

Deși IIT este „ambițios” și nu a mai fost utilizat până acum la o astfel de scară pentru astfel de obiective de conservare, el crede că „există speranță pentru această specie, dacă se dovedește eficient”.

Dacă populațiile de țânțari ar fi ținute sub control, există posibilitatea ca păsările melifage să aibă timp să-și refacă populațiile și să dobândească o mai mare diversitate genetică, putând chiar să dezvolte propria rezistență la malaria aviară. Există deja semne că acest lucru se întâmplă cu o specie de păsări melifage, „amakihi”, pe insula Hawaii, spune Farmer.

Cu toate acestea, Kyriazis avertizează că „chiar dacă o mutație (protectoare) ar apărea în acest moment, este foarte puțin probabil ca aceasta să se răspândească suficient de repede în rândul populației pentru a o salva”.

Un mediu mai sigur ar oferi, de asemenea, posibilitatea reintroducerii populațiilor captive de păsări precum „akikiki”; deși este dispărută în sălbăticie, unele exemplare sunt crescute în centre de conservare a păsărilor din Hawaii.

Pentru Farmer, faptul că se află în prima linie a acestui efort și că vede păsările dispărând este „devastator”. Dar acest lucru îl motivează.

„Avem capacitatea de a salva aceste specii”, spune el. „Dacă nu salvăm aceste păsări în acest deceniu, probabil că nu vor mai exista în viitor. Așadar, capacitatea de a schimba lumea, de a schimba viitorul, ne motivează pe toți”.