„Mănâncă ce vrei, plătește cât poți” în restaurantele din Mexico City

Restaurantul Masala y Maiz, distins cu o stea Michelin, speră să răspândească această tendință în Mexic și în întreaga lume, scrie BBC.

Când Norma Listman și Saqib Keval, proprietarii și bucătarii-șefi ai unuia dintre cele mai mari restaurante din Mexico City, Masala y Maiz, au câștigat prima lor stea Michelin, se aflau la New York, la o petrecere organizată pentru un coleg bucătar.

„Echipa noastră ne suna, iar noi nu răspundeam la telefon”, explică Listman râzând. „Apoi, cel mai serios dintre managerii noștri, cel mai riguros, ne-a sunat, iar eu m-am gândit că el nu sună niciodată dacă nu e ceva în neregulă. S-a dovedit că eram în direct pe scenă [la premiile Michelin]”.

Cuplul, cunoscut pentru inițiativa revoluționară a restaurantului „Mănâncă ce vrei, plătește cât poți”, este mult mai pasionat de sprijinirea comunității decât de distincțiile prestigioase. A petrece timp sărbătorind un coleg bucătar pe care îl admiră, în loc să participe la o ceremonie de premiere în onoarea lor, este mult mai în stilul lui Listman și Keval.

Luați, de exemplu, modelul „plătești cât poți” care a făcut Masala y Maiz atât de popular. De câteva ori pe an, clienților restaurantului li se oferă un meniu cu specialitățile restaurantului, preparate mexicane, africane și indiene, alături de un plic în care pot lăsa orice sumă doresc sau consideră acceptabilă. Nu există factură și nici rezervări, oaspeții trebuie să stea la coadă pentru a fi serviți în ordinea sosirii. Există însă o singură cerință: clienții trebuie să scrie cât din suma lăsată este destinată personalului și nu restaurantului în sine.

Practica are scopul de a se asigura că toată lumea din oraș, indiferent de statutul economic, se poate bucura de preparatele servite aici: Camarones pa’pelar, un preparat din creveți gătit cu vanilie, lămâie verde și ghee, și Kuku Poussin, un pui prăjit servit cu brânză, salată și sos de tamarind. Acestea sunt preparate exact la fel ca în orice altă zi, atât ca mărime, cât și ca calitate, dar fără preț afișat. Cuplul spune că nu pierde bani cu acest eveniment. Cea mai mare cantitate de vizitatori dau ceva, chiar dacă este vorba doar de o operă de artă originală pentru personal, în timp ce alții au plătit mai mult, spun ei, uneori chiar de trei ori mai mult decât costul obișnuit.

Pentru proprietari, este o mișcare deosebit de emoționantă într-un oraș care se confruntă cu probleme de gentrificare și turism excesiv. „Există multe discrepanțe de clasă, există multe discrepanțe economice în oraș”, spune Listman. „Sunt oameni care câștigă toți banii și oameni care fac toată munca. Acest lucru va reduce diferențele de clasă și diferențele economice și va face restaurantele accesibile pentru toată lumea – cel puțin pentru o zi.”

Deși ceremonia nu era pe placul lor, Listman și Keval au recunoscut că o stea Michelin ar putea aduce beneficii comunității lor, sensibilizând publicul larg cu privire la această idee, dincolo de propriii clienți potențiali și către alte restaurante din Mexico City. Anul acesta, pentru prima dată, 20 de restaurante suplimentare din Mexico City vor participa la o zi intitulată „Mănâncă ce vrei, plătește cât poți” pe 27 august, bazată pe modelul Masala y Maiz. Evenimentul va fi primul dintr-o serie pe care Keval speră să o transforme într-o tradiție la nivel mondial.

„Am fost contactați de oameni din Chile, Columbia, alte părți ale Mexicului și Peru care doresc să se alăture inițiativei”, a declarat el pentru BBC. „Și nu văd de ce acest concept nu ar putea deveni o inițiativă internațională de tipul «plătește cât poți».”

Anul acesta, întreprinderile participante variază de la mici brutării familiale numite panaderías, precum Panadería Valle Luna din Colonia Juarez, până la Expendio de Maíz, un alt local din oraș premiat cu stele Michelin, care servește mâncăruri tradiționale mexicane cu accent pe porumb. În total, peste 20 de restaurante participă la eveniment, iar Listman și Keval se așteaptă ca numărul acestora să crească anul viitor.

„Motivația noastră principală a fost consolidarea comunității”, a declarat Ximena Igartúa, de la Loup Bar din districtul Cuauhtémoc, care participă la eveniment. „Este un mesaj colectiv de unitate și solidaritate și o invitație de a încerca să spargem ideile preconcepute. Este, de asemenea, o modalitate de a le mulțumi clienților noștri pentru tot ceea ce primim.”

Keval speră că acest eveniment va declanșa o tendință mondială mai amplă, un vis care s-ar putea să fie deja în curs de realizare. Există deja alte scheme de plată în funcție de posibilități financiare în alte părți, cum ar fi restaurantul Annalakshmi din Singapore sau Rethink Cafe din Brooklyn, New York, independente de inițiativa din Mexico City.

În ceea ce privește proprietarii Masala y Maiz, speranța este că mai multe restaurante – și mai mulți oameni – vor putea beneficia de o masă excelentă la orice preț.

„Munca în restaurante este foarte solicitantă, iar profiturile sunt din ce în ce mai mici. Marjele sunt atât de mici încât este greu să ai spațiu pentru a visa”, spune Keval. „[Dar] acest lucru se poate realiza.”