Lovirea balonului cu capul la fotbal „sporește riscul de demență”. Fundașii sunt cei mai expuși riscului

Legătura dintre demență și lovirea balonului cu capul la fotbal este acum atât de puternică încât mingile ar trebui să fie vândute cu avertismente de sănătate, a spus profesorul Willie Stewart de la Universitatea din Glasgow, care conduce un studiu de referință.

Omul de știință a sugerat, de asemenea, modificarea legilor jocului pentru fotbalul amator și de tineret, pentru a reduce riscul bolilor degenerative ale creierului, potrivit cotidianului The Times.

Nou studiu arată că riscul de boli ale creierului sporește odată cu durata carierei profesioniste. De asemenea, acesta variază în funcție de post: portarii, care rareori lovesc balonul cu capul, au același risc de a suferi de o afecțiune precum Alzheimer ca și cei care nu joacă fotbal. Pentru fundași, care adeseori trebuie să facă lovituri cu capul puternice, riscul este de cinci ori mai mare – cel mai mare pentru orice post în fotbal.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

“Suntem în punctul de a sugera că mingile de fotbal ar trebui vândute cu un avertisment de sănătate care spune că lovirea repetată cu capul a unui balon de fotbal poate duce la un risc sporit de demență”, a spus Stewart.

Atunci când Nobby Stiles, câștigători al Cupei Mondiale cu Anglia în 1966, a murit la vârsta de 78 de ani, în octombrie 2020, Stewart, care este neuropatolog, a confirmat că creierul lui Stiles era afectat sever de encefalopatie cronică traumatică (CTE), o afecțiune legată de lovituri repetate ale balonului cu capul. La acea vreme, fiul lui Stiles, John, a spus că este “dezgustat” de lipsa de reacție a Federației Engleze de Fotbal (FA).

Săptămâna trecută FA a emis îndrumări spunând că jucătorii ar trebui să efectueze maximum 10 “lovituri cu forță mai mare” – cum ar fi cele rezultate dintr-un corner sau o lovitură de peste 35 m – la antrenamente în fiecare săptămână. Stewart a spus că măsura se bazează pe “presupuneri” neștiințifice.

El a subliniat totuși că nu ar dori ca oamenii să renunțe cu totul să mai joace fotbal cu totul, deoarece sportul aduce beneficii profunde pentru sănătatea fizică și mentală.

“Cred că va trebui să ne punem întrebări dificile: este absolut necesar să lovești balonul cu capul ]n jocul de fotbal? Sau poate fi luată în considerare o altă formă a jocului? Poate că profesioniștii – cu sprijin deplin din partea neurologilor, medicilor și a cunoștințelor despre riscurile pe care și le asumă – să continue să joace fotbal de tip full-contact, dar poate la nivel de comunitate și de tineret trebuie să începem să vorbim despre un joc fără lovituri cu capul.” a mai spus Stewart.

Alții, inclusiv celebrul fost fotbalist Gary Lineker, principalul prezentator al programelor de fotbal ale BBC au făcut apeluri similare. „Ar fi interesant să vedem cum este fotbalul fără lovituri cu capul” a declarat Lineker pentru The Times în martie. “S-ar putea face probe ca atunci când fac schimbări de regulament. . . dacă aș fi știut ce știu acum, cu siguranță aș fi limitat loviturile cu capul când eram mai tânăr”.

Noua cercetare, care face parte din studiul Field (influența fotbalului asupra sănătății pe tot parcursul vieții și a riscului de demență), nu a găsit niciun semn că trecerea de la mingi din piele la înlocuitorii sintetici ar fi făcut vreo diferență. Baloanele moderne au o viteză mai mare, ceea ce poate spori riscul, a spus Stewart.

Studiul a analizat datele de sănătate pentru aproximativ 8.000 de foști fotbaliști profesioniști scoțieni. Aceștia au fost comparați cu 23.000 de bărbați scoțieni care le semănau în ceea ce privește vârsta, codul poștal și statutul socio-economic.

Aproximativ 5% dintre fotbaliști au primit un diagnostic de boală neuro-degenerativă, comparativ cu 1,6% din grupul martor. Riscul general de boală neuro-degenerativă a fost de aproximativ 3,5 ori mai mare pentru foștii fotbaliști profesioniști. Acest lucru a rămas similar pentru jucătorii născuți între 1910 și 1969.

Sursa: The Times