La zece ani de la descoperire, „Prințul din Lavau” continuă să își dezvăluie secretele

La zece ani de la descoperirea sa în Lavau (Aube), camera funerară a unui prinț celtic și comoara sa „excepțională” continuă să își dezvăluie secretele arheologilor, înainte de următoarea lor expunere publică, scrie boursorama.com.

În 2015, în timp ce săpau o zonă comercială în Lavau, în apropiere de Troyes, arheologii de la Inrap (Institut national de recherches archéologiques préventives) l-au întâlnit pe cel care este acum cunoscut drept „Prințul din Lavau”.

În inima unei necropole, într-o cameră mortuară de 14 m2, zăcea un schelet împodobit cu un colier și brățări de aur. Un prinț celtic, pe un car cu două roți.

Rămășițele sunt înconjurate de veselă folosită pentru banchete și servirea vinului. Printre acestea se numără un cazan etrusc mare din bronz și un ulcior din ceramică attică (oenochoe) care îl reprezintă pe Dionysos, precum și o strecurătoare și un pahar de argint.

Mormântul, care datează de la mijlocul secolului al V-lea î.Hr., este comparabil cu cel al Prințesei din Vix, aflat la aproximativ 60 km distanță.

Aceasta a fost o descoperire excepțională, „de genul celei pe care o facem o dată la 50 de ani”, a declarat Christian Cribellier, reprezentant al Ministerului Culturii din Franța, în timpul prezentării lucrărilor la Centre de recherche et de restauration des musées de France (C2RMF).

Zece ani de studii mai târziu, știm mai multe despre persoana înmormântată la Lavau, iar arheologii se întreabă dacă nu cumva ar putea fi mai degrabă un „rege” decât un „prinț”, având în vedere indiciile privind importanța statutului său.

La răscrucea a două lumi

“Studiul unuia dintre dinții săi ne-a permis să îi determinăm vârsta, care este de numai aproximativ treizeci de ani. Iar studiul ADN-ului său a arătat că trebuie să fi avut părul drept și pielea „destul de închisă la culoare”, spune antropologul Valérie Delattre.

Cu un aspect îngrijit – lângă el a fost găsit un aparat de ras -, el pare să fi crescut „într-un mediu extrem de privilegiat”, după cum o dovedește starea dinților săi, unde „nu există carii, abcese sau depuneri de tartru”, continuă ea.

Analizele ADN nu au stabilit nicio legătură biologică cu Prințesa de Vix, de care ar fi putut fi contemporan sau succesor apropiat.

Pentru înmormântarea sa, care se presupune că a fost „prestigioasă” și „amânată cu câteva săptămâni după moartea sa”, corpul său a fost „pregătit”, inclusiv eviscerat, și apoi așezat pe o saltea de ierburi parfumate, repelente împotriva insectelor: artemisa, pelin, melisa și salvie.

După moartea sa, nu există niciun semn de dezvoltare ulterioară a sitului, „ca și cum ar fi existat o interdicție sau un respect puternic pentru memoria acestei persoane”, subliniază arheologul Bastien Dubuis.

Mai multe obiecte prețioase atestă, de asemenea, atracția elitei celtice pentru cultura greacă și etruscă.

Cazanul conținea urme de vin roșu aromatizat, în conformitate cu consumul „civilizat” practicat în lumea mediteraneenă. Oenochoe a fost fabricat în Grecia înainte de a fi înfrumusețat cu aur și argint de către artizanii locali, care au adăugat figura stilizată a unui zeu celtic.

„Aceasta a fost o perioadă istorică în care economia globală se contura” între „lumea mediteraneană, cu etruscii, grecii și sosirea primelor orașe, și lumea barbarilor, care se întindea de la Atlantic la Marea Nordului și până la Dunăre”, subliniază Dominique Garcia, directorul Inrap.

„Punctul de contact între aceste două zone”, continuă el, „este sectorul Petite Seine”, unde se află Lavau și Vix. Acestea par să fi fost centrele dominante ale unor mici „state emergente”, prefigurând orașele galice din secolele următoare.

Lavau este subiectul unui documentar intitulat „Enquête sur la tombe de dernier prince celte” (Anchetă asupra mormântului ultimului prinț celtic), difuzat pe Arte pe 14 iunie, cu ocazia Zilelor europene ale arheologiei. Cercetările asupra mormântului vor fi expuse la Troyes în ianuarie 2026.