Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
România trebuie să folosească fondurile provenite din mecanismul de finanțare european Security Action for Europe (SAFE) pentru transfer de tehnologie în țară și mentenanță locală pentru armele achiziționate, deoarece costul inițial de achiziție al unui echipament militar complex reprezintă doar aproximativ 30% din costul total de operare pe întreaga durată a ciclului său de viață, a declarat generalul-maior (r) Dorin Toma, la podcastul „Frontier Defense” (Ep. 13), găzduit de G4Media. Fostul comandant al Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est al NATO a subliniat și necesitatea de a investi în corpul subofițerilor, care a fost istoric și continuă să fie profund neglijat de armata română, deși într-un război modern, în care accentul se pune pe echipe mici, acești oameni sunt esențiali.
Generalul-maior în rezervă Dorin Toma evidențiază vulnerabilitățile structurale ale sistemului național de apărare și propune o serie de reforme urgente inspirate din conflictele moderne și din modelele de succes ale altor state membre NATO.
O temă centrală a dialogului o reprezintă utilizarea fondurilor prin instrumentul financiar SAFE pentru înzestrarea armatei. Generalul Toma explică faptul că România a fost pusă în situația de a face un compromis major și de a cheltui sume uriașe de bani pe platforme hardware standard. Această direcționare masivă a fondurilor este justificată exclusiv de lipsa acută de investiții consistente timp de zeci de ani.
Realitatea tehnică a anului 2026 este una îngrijorătoare: platforma standard a infanteriei române a rămas transportorul blindat TAB-77 (o copie după un model sovietic), iar mașina de luptă a infanteriei este reprezentată în esență de vechiul BMP-1, o variantă sovietică modernizată în urmă cu mai bine de două decenii. „Investim pentru că nu avem altă soluție, asta este realitatea, pentru că atât zeci de ani nu s-au făcut investiții consistente”, a afirmat Toma, la „Frontier Defense”.
În acest context de modernizare forțată, generalul Dorin Toma atrage atenția asupra unei realități economice și logistice critice, adesea ignorate în spațiul public: costul inițial de achiziție al unui echipament militar complex reprezintă doar aproximativ 30% din costul total de operare pe întreaga durată a ciclului său de viață, care se întinde pe 20, 30 sau chiar 40 de ani. Restul de 70% din fonduri va fi înghițit în deceniile următoare de exploatare, întreținere, mentenanță și modernizări.
Din acest motiv, Toma susține necesitatea ca prin programul SAFE să se realizeze un transfer tehnologic real și transparent, și nu doar o simplă achiziție de bunuri.
Generalul critică secretomania și lipsa de transparență din procesul de selecție al programului SAFE, unde s-au invocat nejustificat informații clasificate pentru a ascunde detalii contractuale esențiale. „Tot acest proces de selecție s-a desfășurat în circuit închis și netransparent, invocându-se, mai ca întotdeauna, faptul că sunt informații clasificate, secrete, ceea ce este total fals”, a precizat generalul.
Procentele de integrare locală vehiculate public (40%–60%) sunt considerate irelevante de Dorin Toma dacă companiile românești nu sunt integrate efectiv în ecosistemul marilor producători globali. Fără o integrare profundă care să permită executarea tuturor operațiunilor de mentenanță și modernizare pe teritoriul național, România riscă să trimită sume uriașe de bani în afara țării pe termen lung, pierzând șansa de a-și relansa propria industrie de apărare, a mai spus generalul.
Te-ar putea interesa și: VIDEO | De ce nu cumpără Armata „made in România”? Producător local: „Este și o neîncredere organică, sistemică, în ce se poate face în România. «Voi nu puteți face»” (Frontier Defense)
O altă problemă de o gravitate mare semnalată de Dorin Toma este managementul defectuos al resursei umane din cadrul Armatei Române. În condițiile în care sistemul se confruntă cu un deficit major de ofițeri, generalul Toma taxează dur paradoxul din minister: instituția nu face aproape nimic pentru a „importa” și promova cadre din corpul subofițerilor, așa cum se întâmplă în alte state aliate.
„Corpul subofițerilor a fost istoric neglijat și continuă să fie profund neglijat de armata română”, spune Toma, deși într-un război modern acești oameni sunt absolut esențiali. Experiența de pe frontul din Ucraina demonstrează, potrivit invitatului, că acțiunile militare moderne la nivel tactic nu se mai poartă în formații masive, ci în echipe mici, dispersate, de 2 până la 6 militari. Aceste celule de luptă sunt comandate și conduse direct de subofițeri.
Mai mult, ei sunt operatorii principali ai sistemelor tehnologice ultra-sofisticate din dotare, cum ar fi bateriile Patriot, sistemele HIMARS sau dronele de atac și supraveghere. „Deci, rolul lor este esențial în câmpul de luptă, atât ca luptător, dar și ca operator pentru aceste sisteme ultra-sofisticate”, spune generalul-maior (r).
Lipsa unui traseu clar de carieră, absența unui ghid predictibil de promovare, instabilitatea legislativă cronică (modificările salariale și ale pensiilor militare la fiecare câțiva ani) și tratamentul precar aplicat subofițerilor îi determină pe mulți specialiști bine instruiți și cu vastă experiență să părăsească sistemul dezamăgiți, remarcă Toma.
Podcastul abordează incapacitatea actuală a României de a-și proteja apele teritoriale și zona economică exclusivă din Marea Neagră. Toma oferă ca model de succes Polonia, care a reușit să-și securizeze eficient zona din Marea Baltică printr-o legislație clară și o rețea integrată de senzori și drone.
România, care a fost catalogată de unii analiști militari drept „veriga slabă” de pe flancul estic, eșuează în a descoperi și doborî chiar și drone izolate, generând frustrare atât intern, cât și la nivelul NATO.
Pentru a remedia aceste deficiențe, generalul Toma cere o reformă structurală profundă după modelul german. Aceasta presupune debirocratizarea Ministerului Apărării și a Statului Major, structuri în prezent „anchilozate” în opinia lui, adaptarea manualelor tactice la realitatea transparentă a câmpului de luptă (unde fiecare infanterist trebuie să devină și un operator de drone) și asigurarea unei interoperabilități reale cu forțele aliate.