Expert în propaganda rusă: ”În România, Kremlinul acționează în baza unei cartografieri a resurselor și opiniilor decidenților și formatorilor de opinie locali”

Nicolae Țîbrigan, cercetător specializat în propaganda rusă, explică într-un interviu pentru Sinopsis cum funcționează campaniile de dezinformare duse de Kremlin în România și Republica Moldova.

Principalele idei:

# Chiar dacă România este încă rezistentă la asalturile propagandei ruse, sunt totuși anumite aspecte periculoase ce s-ar putea intensifica pe fostul unui apetit aparte al românilor către teoriile conspirației

# Pentru a ajunge mai rapid la publicul din România, strategii Kremlinul se folosesc și de o anumită rețea de website-uri cu „știri alternative” pentru a disemina dezinformări și campanii de propagandă

# Principalele teme de dezinformare online: de la narațiuni anti-americane și „România – colonia SUA”, la anti-NATO – inutilitatea scutului antirachetă și a bazelor NATO, anti-5G, cu discursuri de tip post-colonial și marea conspirație a Occidentului împotriva României

# Chiar dacă propaganda rusă folosește mesaje similare atât la Chișinău, cât și la București, acestea nu-și mențin același nivel de rezonanță ca în R. Moldova.

# Ceea ce ar trebuie să ne îngrijoreze, e că România nici până acum nu a găsit soluții eficiente de a contracara propaganda pro-Kremlin din R. Moldova, limitându-se doar la rolul de „spectator pasiv”. Cei zece ani de Parteneriat Strategic între cele două state nu au permis soft-power-ului românesc să diminueze influența mediatică rusească.

Rep: Cât de prezentă este propaganda rusă în România? Este la un nivel îngrijorător, sau mai degradă aceasta nu-și găsește un teren atât de fertil în România ca în alte țări din vecinătate?

Spre deosebire de zona Balcanilor de Vest sau cea a țărilor din Parteneriatul Estic, România face încă parte dintr-o zonă structural nefavorabilă propagandei ruse, mai ales datorită absenței unor caracteristici ale mediului socio-politic precum: atitudine refractară față de influența rusă – 64% din români văd Rusia ca stat cu atitudini dușmănoase față de România; lipsa unei minorități etnice rusofone semnificative; necunoașterea limbii ruse de o mare majoritate a populației; absența unor legături adânci la nivelul elitei politico-economice; lipsa unei memorii comune ideologice (ortodoxismul pan-slavist sau moștenirea comună sovietică).

Când e vorba despre apărarea Rusiei în zona Europei Centrale și de Est, promotorii narațiunii pro-Kremlin folosesc diferite tactici. Una dintre aceste tactici este denumită și „4D: dismiss, distort, distract, dismay”.

Pentru a ajunge mai rapid la publicul din România, strategii Kremlinul se folosesc și de o anumită rețea de website-uri cu „știri alternative” pentru a disemina dezinformări și campanii de propagandă. Evident că la nivelul acestor website-uri nu se poate discuta despre verificarea faptelor sau deontologia jurnalistică.

Această rețea formează un „ecosistem media alternativ”, destul de dinamic, și care poate intoxica ocazional sursele media mainstream, și presa din România are destule probleme majore în ceea ce privește calitatea actului jurnalistic (locul 48 în 2020 World Press Freedom Index).

De exemplu, campania anti-Deveselu, folosită de Kremlin în contextul crimelor de la Caracal (anul 2019), a fost promovată de 65 de surse situate fie în spectrul „alternativ”, fie la nivelul „graniței” dintre ecosistemele presei mainstream și alternative. Acestea prezentau publicului conținutul înșelător drept adevăr, mai ales că formează o rețea imensă (cu peste 230 de website-uri) care consolidează narațiunile false.

Or, din acest punct de vedere, Kremlinul pare să dezvolte tipuri de tematici pentru fiecare țară în parte, iar unele narațiuni sunt „reciclate” chiar la nivel regional (Europa de Est – statele baltice, Polonia, România, Bulgaria, Ucraina, R. Moldova), acestea din urmă se referă la tematici mai generale cum ar fi: accentuarea poziției Rusiei ca putere globală, necesitatea unei „lumi multipolare”, pictarea unui Occident decadent din punct de vedere moral și spiritual, scindarea iminentă a Europei, ineficiența Occidentului în gestionarea crizei sanitare etc.

Așadar, din fericire, influența propagandei pro-Kremlin asupra spațiului public din România e încă destul de redusă, chiar dacă actuala criză sanitară a coronavirusului a vulnerabilizat destul de mult spațiul informațional. Ori, potrivit raportului regional „Voices of Central and Eastern Europe” realizat de GLOBSEC, ponderea românilor susceptibili teoriilor conspirației și a narațiunilor dezinformatoare e de circa 39% (în top 3 din Europa de Est, după Slovacia – 56% și Bulgaria – 48%), în timp ce doar unul din trei români este mulțumit cu modul de funcționare a democrației din țara lor.

Vestea bună e că aceștia nu renunță la sistemul democratic, preferând mai degrabă să voteze niște partide anti-establishment, decât cele de factură național-populistă sau forțe extremiste anti-democratice și anti-occidentale. Cu toate acestea, în condițiile în care partidele anti-establishment nu reușesc să le satisfacă așteptările, există riscul ca publicul să se orienteze spre alte forțe și grupări periculoase pentru climatul politic democratic. E un subiect de urmărit.

Rep: Care sunt principalele teme pe care propaganda rusă le-a adaptat pentru România. Prind ele la publicul român și cam care este categoria de români „targetată” de către ruși?

Dacă e să ne referim strict la aceste teme de dezinformare online, vom constata că ele sunt dinamice și adaptabile contextului local: de la narațiuni anti-americane și „România – colonia SUA”, la anti-NATO – inutilitatea scutului antirachetă și a bazelor NATO, anti-5G, cu discursuri de tip post-colonial și marea conspirație a Occidentului împotriva României (vezi discursul despre blocarea investițiilor și a dezvoltării portului Constanța pentru a nu periclita, chipurile, portul Hamburg, sau a conspirației mondiale a „Plandemiei” cu origini, cum altfel, în Occident).

Actuala criză medicală a arătat doar cât de vulnerabili suntem, noi românii, ca societate în fața acestei infodemii și a corona-scepticismului, alimentat în special de teorii ale conspirației. Ultimele s-au dezvoltat la adăpostul numeroaselor mituri urbane, inventate și lansate încă din perioada național-comunismului ceaușist sau pe timpul Revoluției din 1989. Substratul acestora se află în convingerea personală că nu există hazard și că orice tragedie globală sau națională ar fi creată de o entitate nevăzută pentru a manipula masele – simptome ale problemelor subiacente din cadrul unei societăți.

Așa cum spuneam, criza actuală n-a făcut altceva decât să suprasolicite emoțiile de incertitudine și anxietate, mai ales că o parte a publicului (40%) este predispus să creadă în aceste teorii și mituri pentru a-și reduce propriul sentiment al lipsei de control. Sondajele mai arată faptul că, din punct de vedere socio-demografic, nu putem identifica niciun tip al conspiraționistului. Așa că ipoteza potrivit căreia doar persoanele cu o educație rudimentară și fără o gândire critică dezvoltată ar fi mult mai dispuse să creadă în teorii ale conspirației și dezinformări este una falsă. De aceea, nu cred că există momentan un anumit profil al românilor targetați special de propaganda rusă.

Putem identifica, în schimb, anumite puncte de presiune, despre care s-a discutat foarte puțin sau aproape deloc în mediul academic sau de specialitate – spațiul informațional și administrațiile locale. Presa locală din România se confruntă acum cu o criză profundă, în timp ce autoritățile locale au fost cele mai vulnerabile în fața eforturilor propagandei sanitare chineze pe timp de stare de urgență.

E de ajuns să ne uităm la o „hartă” a ajutoarelor medicale oferite de Ambasada Chinei în România, Huawei și diverse asociații chinezești obscure ca să ne dăm seama de viitoarele direcții de acțiune ale propagandei externe din România.

Citește tot articolul pe Sinopsis.info