Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Persoanele de același sex sau de sex diferit își pot organiza viața de familie sub forma uniunii consensuale, care se înregistrează la starea civilă, iar partenerii sunt asimilați soților în ce privește drepturile civile, de întreținere, moștenire, asigurări, dar nu au drept de adopție, se arată într-un proiect de lege elaborat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și obținut de G4Media.ro. Liderii coaliției, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, au anunțat luni că vor să urgenteze referendumul pentru familie, dar că doresc în acelasi timp legiferarea parteneriatului civil.
Proiectul inițiat de CNCD prevede că prezenta „are drept scop protejarea familiei şi a membrilor săi prin reglementarea cadrului legal în care este recunoscută juridic uniunea consensuală.”
Uniunea consensuală este definită drept „asocierea dintre două persoane de sex diferit sau de acelaşi sex în scopul organizării vieţii lor comune ca viaţă de familie” și “se poate înregistra la ofiţerul de stare civilă”. Documentul care atestă o uniune consensuală este un extras din Registrul de stare civilă, denumit „certificatul de uniune consensuală”.
Potrivt proiectului de lege, “partenerul este una dintre cele două persoane fizice care intră în uniunea consensuală în Registrul de stare civilă sau care conviețuiește într-o uniune consensuală neînregistrată, dovedită în condițiile prezentei legi”.
Partenerii pot să-și înscrie bunuri comune într-o așa-numită Convenţie referitoare la regimul comun al bunurilor. Convenţia este actul solemn, încheiat în formă autentică în fața notarului public, cu consimțământul celor doi parteneri, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică specială și conținut predeterminat care poate fi realizat în orice moment al uniunii consensuale.
În lipsa unei convenții care stabilește bunurile comune, respectiv bunurile proprii, fiecare dintre parteneri este proprietar exclusiv în privinţa bunurilor dobândite înainte de încheierea uniunii consensuale, precum şi a celor pe care le dobândeşte în nume propriu după această dată.
Pentru a putea încheia o uniune consensuală, partenerii trebuie să aibă cel putin 18 ani împliniți, cel puţin unul dintre parteneri să fie cetăţean român sau este cetăţean străin sau apatrid cu reşedinţa în România de cel puțin 1 an. O altă condiție este ca niciunul dintre parteneri să nu fie căsătorit sau angajat într-o altă uniune consensuală.
Drepturi și obligații
Proiectul de lege prevede că partenerii au drepturi şi obligaţii egale în cadrul uniunii consensuale. Fiecare partener îşi păstrează numele de dinainte de încheierea uniunii consensuale. „Prevederile legale aplicabile convenţiei privind regimul bunurilor între soţi se aplică în mod echivalent”, se arată în proiectul de lege.
Partenerii sunt asimilaţi soţilor, în materia: asistenţei sociale, asigurărilor sociale, asigurărilor de sănătate, drepturilor pacientului, impozitelor şi taxelor, prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a altor fapte de natură penală sau contravenţională săvârşite asupra unui membru de familie.
Uniunea consensuală încetează prin decesul sau declararea judecătorească a morţii unuia dintre parteneri, prin acordul comun al celor doi parteneri, prin comunicarea deciziei unilaterale a unuia dintre parteneri privind încetarea uniunii consensuale sau la data încheierii căsătoriei între cei doi parteneri.
Cuplurile care au încheiat uniuni consensuale în mod legal pe teritoriul altor state beneficiază de recunoaşterea statutului lor pe teritoriul României și de aceleași drepturi și obligații ca și cuplurile care au încheiat o uniune consensuală în România, se mai arată în proiectul de lege. La fel, căsătoriile între persoanele de același sex legal încheiate pe teritoriul altor state beneficiază de totalitatea drepturilor și obligațiilor pe care le au cuplurile de același sex care au încheiat o uniune consensuală în România.
Liderii coaliției au declarat, luni, că intenționează să legifereze parteneriatul civil.
„Nu putem să nu analizăm şi situaţia unei minorităţi, să discutăm serios despre oportunitatea legiferării unui tip de parteneriat civil şi aici l-am rugat pe Victor Negrescu să discute cu ONG-urile din domeniu pentru a merge către o formă legislativă pentru această situaţie” (Liviu Dragnea)
”Eu rămân la convingerea că nu putem să neglijăm trei milioane de semnături ale cetăţenilor români pe această problemă. Suntem obligaţi, practic, să organizăm un referendum şi, sigur, celor care au îngrijorări că România va deveni mai puţin liberală, eu am să le spun că nu. Avem în acelaşi timp în vedere să cadrăm, din punct de vedere legal, cât mai bine parteneriatul civil şi în aşa fel, încât să putem da un anumit confort şi celor care aparţin altor tipuri de minorităţi”. (Călin Popescu Tăriceanu)
CONTEXT. Deschiderea liderilor coaliției față de problema minorităților sexuale nu reprezintă o mare concesie, având în vedere că proiectul de lege este pus în dezbatere publică în paralel cu anunțarea referendumului pentru familia tradițională. Pare mai degrabă o mutare menită să preîntâmpine sentința Curții Europene de Justiție (CJUE) așteptată pentru sfârșitul lunii aprilie. În cazul Coman-Hamilton, avocatul general, cel care analizează toate argumentele prezentate într-o speţă, a concluzionat în luna ianuarie că persoanele de același sex căsătorite într-un alt stat în care căsătoria este permisă legal beneficiază de acest drept oriunde s-ar afla pe teritoriul Uniunii Europene. Prin urmare, este de așteptat că CJUE să decidă că statele membre trebuie sa-și adapteze legislația fie pentru a recunoaște căsătoriile între persoane de același sex, fie pentru a le recunoaște drepturile sub forma parteneriatului civil.
Adrian Coman şi Robert Clai Hamilton s-au căsătorit în 2010, în Bruxelles. Aceştia au cerut ca uniunea lor să fie recunoscută şi pe teritoriul României, fiind vorba despre cetăţeni europeni cu drepturi egale. O decizie favorabilă a Curţii Europene de Justiţie ar determina România să acorde cuplurilor de acelaşi sex drept de şedere şi de muncă. Curtea Constituţională a României aşteaptă decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru a putea pronunţa hotărârea în cazul Coman-Hamilton, primul cuplu gay care cere autorităţilor române recunoaşterea căsătoriei oficiate în Belgia.
Pe de altă parte, proiectul de lege privind uniunea consensuală nu se adresează doar minorităților sexuale, ci și persoanelor de același sex care au întemeiat o familie, au copii, dar nu doresc să se căsătorească. Deși familia tradițională bazată pe căsătorie reprezintă tipul de familie cel mai frecvent (cam 80% potrivit statisticilor oficiale), față de anii 90 s-au produs schimbări majore în comportamentul românilor. Astfel, în prezent există circa 800 de mii de cupluri care trăiesc sub forma uniunii consensuale, dar fără a avea o bază legală care să le confere drepturi și obligații. Potrivit statisticilor oficiale, nașterile în afara căsătoriei au reprezentat 31, 2% în 2014, față de 17% în 1993.
Mai multe țări din UE au adoptat legi care permit uniuni consensuale sau parteneriat civil încă din anii 90 sau începutul anilor 2000. Legea parteneriatului a fost adoptată în Islanda în 1996, legea luxemburgheză a parteneriatului în 2004, în Marea Britanie parteneriatul înregistrat a fost adoptat în 2004, Olanda recunoaște prin lege coabitarea neînregistrată din 1979, iar parteneriatul înregistrat din 1999. În fostul spațiu comunist, Croația recunoaște din 2003 coabitarea neînregistrată, iar din 2014 a fost adoptată o lege a parteneriatului civil aplicabilă, însă, exclusiv cuplurilor de același sex. În 2016, Estonia a adoptat o lege privind parteneriatul civil care se aplică atât cuplurilor heterosexuale, cât și persoanelor de același sex. Ungaria a legiferat în 2009 parteneriatele înregistrate, care vizează exclusiv cuplurile de același sex.
„Partenerii civili de același sex nu au dreptul la adopție”. Întrebarea este simplă și mai degrabă retorică: unde ar fi crescut și educat mai bine un copil: în căminul unei familii homosexuale sau la grămadă într-o casă de copii? În urmă cu vreo 2-3 ani erau aproape 70.000 de copii instituționalizați (în case de copii sau în asistența maternală) și doar cca. 1400 de familii interesate să adopte. Dezbaterea familie tradițională – parteneriat civil este una a formei fără fond. O problemă cu adevărat spinoasă este cea a copiilor instituționalizați, pe care niciun guvern nu a fost în stare să o rezolve. Măcar dacă lăsau deschisă ușa adopțiilor internaționale, că oricum noi nu suntem în stare să ni-i creștem. Majoritatea acestor copii abandonați ajung în stradă la vârsta de 18 ani. Mi-aș dori ca aceia care se consideră creștini să se preocupe, în primul rând, de soarta acestor copii. Și abia după aia să vadă dacă e cazul să consumăm atâția bani și atâta energie ca să modificăm Constituția.
P.S.: Având în vedere că sunt, de 9 ani de zile, părintele unui copil adoptat, cred că vorbesc în cunoștință de cauză.
cu siguranţă i-ar fi mai bine cu doi părinţi de acelaşi sex decât la orfelinat.
dar ideea e că un astfel de copil ar avea enorm de suferit la şcoală şi nu numai, din partea copiilor homofobilor. poate e ok să fie dată legea asta acum, iar peste ceva ani când s-or mai obişnui şi „tradiţionaliştii” cât de cât cu ideea să se permită şi adopţiile.
Imi aduc aminte, copil fiind, ce mistouri faceam intre noi si cum unii erau chiar traumatizati de asta. Imagineaza-ti un copil cu 2 tati ce va avea de indurat. Nu suntem pregatiti pentru asa ceva, insa in timp, odata cu realizarea acestor parteneriate, mentalitatea va evolua.
Uniunea consensuală trebuie sa fie neaparat intre membri aceleiasi specii ? M-as putea casatori cu Bella, pisica mea ? Dar daca obiectul dragostei mele nu este o fiinta ci, de exemplu, matematica ? M-as putea casatori cu ea ? Mi-ar place daca as putea-o numi sotia mea. Si daca ar fi mai multi care ar iubi-o intr-o uniune consensuala, cum o putem proteja de o eventuala acuzatie de bigamie ?
Ai sarit „decat” cuvantul „consensuala” cand ai citit.
In lumea ta paralela poti face orice doresti. Singura limita este propria imaginatie.
Proiectul de lege nu ar trebui sa îi discrimineze pe cei cu B sau T din “LGBT”. Au şi ei/ele dreptul de a se “parteneriza” în acelaşi timp cu Gheorghe si cu Ioana (la rândul lor şi ei B/T) în cadrul unui parteneriat civil consensual. Sigur totul va fi pe bază de liber consimţământ conştient al tuturor celor trei membri majori. Cam aşa ar fi un raţionament logic şi în acelaşi timp perfid al corectitudinii politice.
Mai apoi de ce eu ca femeie nu aş avea voie sa am trei parteneri? Sau ca barbat să am două partenere in cadrul parteneriatului civil? Si tot aşa mai departe cu argumentele logice in viitorul… apropiat. Totul trebuie sa fie foarte bine pus la punct in acest proiect. Altfel vor aparea in numele libertatii de a avea drepturi foarte multe din genul ideilor de mai sus.
Foarte bine,tare as vrea sa apuc ziua sa se legalizeze parteneriatul intre pers de acelasi sex in romania,ca prea m-am saturat de lumea asta rea