EXCLUSIV SURSE Motivarea instanței în cazul respingerii arestării preventive a lui Viorel Pașca în dosarul azilelor de la Bihor: „Probele administrate nu relevă situația unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Tribunalul București a respins arestarea preventivă a lui Viorel Pașca și l-a plasat sub control judiciar în dosarul azilelor din Bihor, motivând că persoanelor cazate în aceste unități li se asigurau hrană, cazare, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale, precum și efectuarea formalităților necesare în caz de deces, chiar dacă într-un cadru neautorizat și insuficient raportat la exigențele legale, potrivit surselor G4Media.

„În același timp, judecătorul apreciază că evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie realizată prin raportare la întregul material probator administrat în cauză, inclusiv la acele împrejurări care infirmă imaginea unei activități desfășurate exclusiv în condiții degradante.

Astfel, deși locațiile administrate de inculpați nu funcționau cu respectarea cadrului legal aplicabil furnizării serviciilor sociale și nu îndeplineau standardele impuse de legislația specifică, persoanele cazate beneficiau de spații amenajate pentru locuire dotate cu paturi speciale, noptiere, grupuri sanitare și televizoare, aspecte care relevă existența unor spații de cazare, de curățenie și igienă corespunzătoare. De asemenea, persoanelor cazate le erau asigurate, în mod constant, hrană, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale.

Aceste împrejurări nu sunt de natură să înlăture suspiciunea rezonabilă și nici concluziile rezultate din celelalte probe privind existența unor deficiențe serioase referitoare la administrarea tratamentului medicamentos, lipsa personalului calificat, insuficiența supravegherii ori nerespectarea standardelor prevăzute de legislația în materia serviciilor sociale, însă relevă că prezenta cauză nu corespunde ipotezei unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană, împrejurare ce diminuează intensitatea pericolului concret pe care l-ar genera lăsarea inculpaților în libertate.

Tot astfel, din declarațiile martorilor și ale beneficiarilor rezultă că persoanele decedate erau înmormântate, fiind efectuate demersurile administrative necesare constatării decesului și organizării înmormântării în cadrul cimitirului greco-catolic, împrejurare care, deși nu este aptă să înlăture suspiciunea rezonabilă privind interesul inculpaților pentru ajutoarele de înmormântare, relevă faptul că beneficiarii nu erau abandonați după deces.

Așadar, evaluând ansamblul probelor administrate, judecătorul constată că prezenta cauză nu relevă situația unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană, ci a unor persoane cărora li se asigurau, chiar într-un cadru neautorizat și insuficient raportat la exigențele legale, hrană, cazare, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale, precum și efectuarea formalităților necesare în caz de deces.

Mai reține judecătorul că majoritatea persoanelor aflate în locațiile administrate de inculpați reprezentau persoane fără adăpost, lipsite de sprijin familial ori abandonate de aparținători. În aceste condiții, fără a minimaliza gravitatea acuzațiilor formulate și fără a aprecia că lipsa autorizării ori nerespectarea standardelor legale de funcționare ar putea fi justificată prin împrejurările cauzei, judecătorul nu poate ignora că alternativa concretă existentă pentru o parte semnificativă dintre beneficiari nu era accesul la un serviciu social autorizat, ci lipsa oricărei forme de protecție instituțională, respectiv revenirea în stradă.

Această împrejurare nu este aptă să înlăture suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor cercetate și nici să justifice eventualele încălcări ale legii penale, însă reprezintă un element factual care trebuie avut în vedere în evaluarea necesității privării de libertate și a intensității pericolului concret pentru ordinea publică”, se arată în motivarea Tribunalului București.

Judecător: „Urmărea obținerea de beneficii patrimoniale din gestionarea veniturilor persoanelor cazate”

Judecătorul care a instrumentat cererea de arestare preventivă a constatat că, față de Viorel Pașca, există un ansamblu de probe care susțin,„ la nivelul standardului suspiciunii rezonabile”, ipoteza acuzării potrivit căreia acesta a coordonat activitatea desfășurată în locațiile în care erau adăpostite persoane aflate într-o stare de vulnerabilitate și că ar fi urmărit obținerea unor beneficii patrimoniale rezultate din gestionarea veniturilor acestora.

În primul rând, din interceptările telefonice rezultă că Pașca era persoana care purta în mod direct discuțiile cu reprezentanții spitalelor, autorităților locale și ai serviciilor sociale în vederea preluării persoanelor vulnerabile, indicând documentele ce trebuiau întocmite și condițiile necesare transferului acestora.

Astfel, în mai multe convorbiri telefonice acesta solicită efectuarea unei anchete sociale din care să rezulte inexistența unei locuințe și a aparținătorilor, întocmirea unei cereri oficiale de internare și transmiterea documentelor medicale, coordonând în mod nemijlocit procedura de preluare a beneficiarilor, aspect recunoscut de către Pașca cu ocazia audierii de către judecătorul de drepturi și libertăți.

„Ulterior preluării persoanelor vulnerabile în locațiile controlate de inculpat, din ansamblul probelor administrate rezultă indicii că acestea erau supuse unui set de reguli interne care presupuneau preluarea bunurilor personale, a actelor de identitate, a telefoanelor mobile, a cardurilor bancare și a sumelor de bani deținute asupra lor, precum și limitarea contactului cu exteriorul”, susțin anchetatorii.

De asemenea, în documentele folosite la primirea beneficiarilor, persoana primită își exprima acordul cu privire la utilizarea veniturilor ca parte a cheltuielilor de îngrijire și medicație.

Sub acest aspect, este relevantă discuția purtată de Pașca cu investigatoarea sub acoperire, în care acesta explică procedura standard aplicabilă la primirea unui beneficiar.

Astfel, la întrebarea acesteia referitoare la modul în care trebuie procedat la primirea unei persoane, inculpatul răspunde că acesteia trebuie să îi fie preluate toate bunurile aflate asupra sa, respectiv telefonul, actele, cardurile și banii, afirmând în mod expres: „Deci practic îi iei tot”, iar ulterior insistă asupra necesității justificării preluării bunurilor și banilor: „De ce le iei”, „De ce iei banii de la bolnav?”, „Motivu (…) de ce îi iei banii?”.

Ulterior, explică faptul că beneficiarii nu trebuie să păstreze nici măcar sumele mici de bani aflate asupra lor, arătând: „Nu, mă refer că are 5 lei la el ori 10 lei sau 30 de lei… și îi iau pe ăia 30 de lei. De ce?”, oferind apoi explicații privind riscul de furt sau utilizarea banilor pentru cumpărarea de țigări.

În legătură cu regulile interne, prezintă relevanță convorbirea din data de 01.09.2025, în care, răspunzând unei persoane interesate să viziteze un beneficiar, David Ramona-Viorica arată că „pacienții nu au voie la vizite”, motivând că este vorba despre persoane abandonate de familie, iar în continuare precizează că „pacienții nu au telefon și nu pot să asigure celor 350 de pacienți dreptul de a vorbi la telefon”.

În același sens este și convorbirea purtată de inculpata Păcală Delia-Mioara, în care aceasta îi comunică unui aparținător că, odată internat beneficiarul, „nu veți putea lua niciodată legătura cu dânsul”, adăugând că, „Doamne ferește, în cazu’ decesului nu vă anunță nimeni”, aspect ce constituie un indiciu privind limitarea relațiilor beneficiarilor cu exteriorul.

Relevantă este și interceptarea din 09.01.2026, în care un beneficiar, folosind telefonul altei persoane, îi spune fiului său: „Eu nu pot, n-am putut vorbi nicicum că telefonul mi s-o luat”, iar ulterior afirmă: „Vorbesc repede că mult nu pot să vorbesc”, explicând că nu se simte bine în locația în care este cazat.

„Aici n-aveți voie cu telefon, n-o să aveți voie să ieșiți afară, n-o să vi se dea bani de nicăieri”

De asemenea, într-o altă convorbire interceptată, membrii personalului invocă chiar regulile interne instituite de Pașca Viorel-Teodor pentru a determina un beneficiar să părăsească locația, afirmând: „Aici n-aveți voie cu telefon, n-o să vi se dea niciodată, aici n-o să aveți voie să ieșiți afară, n-o să vi se dea bani de nicăieri (…) aveți acces doar la pat, mâncare (…) tratament și atât.”

Aceste convorbiri sunt susținute și de declarația investigatoarei sub acoperire, care a arătat că nicio persoană nu avea acces la telefonul mobil, telefoanele existente în locații fiind utilizate exclusiv de îngrijitoare, iar posibilitatea contactării familiei exista doar teoretic, fără ca martora să fi asistat, în practică, la asemenea situații.

În același sens se coroborează și declarația martorului Lorincz Atilla, beneficiar al locațiilor controlate de inculpat, care a arătat că Pașca Viorel-Teodor i-a oprit actele de identitate, cardul de sănătate și telefonul mobil, spunându-i că actele ar fi mai bine să rămână la el pentru a nu fi pierdute. Același martor a declarat că nu avea voie să vorbească la telefon, că niciun beneficiar nu avea voie să iasă din curtea căminului, poarta fiind asigurată cu lacăt și yală, și că li s-a spus în mod expres de către Pașca Viorel-Teodor că nu au voie să iasă din curtea căminului.

Aceeași modalitate de organizare rezultă și din declarația martorei Covaci Cuc Claudia-Lucreția, îngrijitoare în cadrul centrului, care a arătat că „dacă un beneficiar dorește să iasă din curte, este strict interzis de șeful său, de către domnul Viorel”, că beneficiarii „au voie să stea doar în curte și în casă” și că „ei nu au voie cu telefoane”.

Judecătorul care a judecat cererea de arestare preventivă apreciază că aceste împrejurări susțin existența unui mecanism de control exercitat asupra beneficiarilor pe întreaga durată a cazării și de limitare a autonomiei persoanelor vulnerabile.

Aceste măsuri de control exercitate asupra beneficiarilor sunt relevante nu doar sub aspectul limitării autonomiei acestora, ci și deoarece, potrivit probelor administrate, au reprezentat cadrul în care inculpatul exercita controlul asupra veniturilor persoanelor cazate.

„Câtă pensie are?”

Sub aspectul scopului patrimonial, judecătorul reține că ansamblul probelor administrate conturează indicii potrivit cărora inculpatul urmărea obținerea și controlul veniturilor generate de persoanele vulnerabile aflate în locațiile administrate de acesta.

Astfel, într-o convorbire purtată cu David Ramona-Viorica, interesându-se cu privire la pensia unei persoane ce urma să fie preluată, inculpatul Pașca Viorel-Teodor întreabă „Las’ că verific, câtă pensie are?”, iar după ce i se răspunde că aceasta este de aproximativ 1.281 lei, reacționează afirmând: „Oo, dacă are 1.200 îi bun.” Aceste afirmații, raportate la contextul în care sunt purtate, constituie un indiciu al interesului manifestat de inculpat față de veniturile persoanelor ce urmau să fie cazate.

Tot sub acest aspect prezintă relevanță convorbirea purtată la data de 26.01.2026 cu Neag Viorica-Nicoleta, asistent social în cadrul Spitalului de Psihiatrie Oradea, în cadrul căreia inculpatul relatează că fusese contactat de Spitalul din Sighet pentru preluarea a două persoane și afirmă despre una dintre acestea că „are bani mulți, de vreo 3-4 mii de lei pe lună”, adăugând: „l-am refuzat din start că am zis că nu iau cu bani, da iar m-am gândit că bun ar fi ăla acolo dacă are atâția bani.”

În aprecierea judecătorului, această discuție constituie un element probator relevant sub aspectul preocupării inculpatului pentru cuantumul veniturilor persoanelor vulnerabile ce urmau să fie primite.

În aceeași logică se înscriu și convorbirile referitoare la majorarea prestațiilor sociale ale beneficiarilor. Astfel, într-o discuție din 30.01.2026, inculpatul își exprimă nemulțumirea că, în cazul unor beneficiari cu retard mental sever, nu au fost întreprinse demersurile necesare pentru majorarea indemnizației de handicap, afirmând „Cu retard mental sever șî, no, dă vină-i desigur îi Ramona, care n-o făcut nimic în privința asta. Deci ăia ar avea 3.200, normal au 500 de lei, dă 15 ani. Și i-am spus la Ramona”, reproșând faptul că astfel au fost pierdute sume importante de bani.

Aceeași nemulțumire este exprimată și în fața investigatoarei sub acoperire, inculpatul relatându-i acesteia că a pierdut în 10-15 ani în jur de 600.000 de euro din cauză că David Ramona-Viorica nu s-a ocupat de documentaţia necesară pentru ca cei 15 bolnavi psihic să beneficieze de un însoţitor permanent.

Totodată, în cadrul acelorași discuții, inculpatul îi atrage atenția investigatoarei sub acoperire că trebuie să fie atentă la persoanele cu handicap și la cele care beneficiază de pensii, întrucât „de acolo vin banii”, afirmație care, în contextul celorlalte probe administrate, constituie un indiciu relevant cu privire la preocuparea inculpatului pentru veniturile generate de beneficiari.

Aceste afirmații sunt apte să susțină, la nivelul standardului suspiciunii rezonabile, existența unei preocupări constante pentru identificarea și maximizarea surselor de venit generate de beneficiarii aflați în îngrijirea sa.

Potrivit declarației investigatoarei sub acoperire, Pașca este persoana care încasează pensiile, indemnizațiile și orice alte venituri ale persoanelor aflate în grija sa, cardurile bancare fiind păstrate de acesta într-un dulap din zona bucătăriei, iar retragerile de numerar fiind efectuate, în mod obișnuit, chiar de inculpat. Martora arată că inculpatul lua periodic mai multe carduri și retrăgea sumele existente în conturile beneficiarilor, fără a ține o evidență individuală strictă a acestora.

În acest sens, investigatoarea relatează că inculpatul a solicitat unei persoane care transporta un beneficiar ce intenționa să părăsească locația să oprească la un bancomat, să retragă toate sumele existente în contul acestuia, să îi lase beneficiarului doar suma de 100 lei, iar diferența să îi fie predată lui Pașca, aspecte care consolidează suspiciunea că Pașca își însușise în mod efectiv administrarea veniturilor beneficiarilor.

În același sens, martorul Lorincz Attila, beneficiar al locațiilor administrate de inculpat, a declarat că a înțeles din discuțiile purtate că Pașca încasează sume de bani atât pentru el, cât și pentru ceilalți beneficiari și că pensiile unora dintre aceștia erau încasate direct de inculpat.

Aceeași preocupare pentru avantajele patrimoniale rezultă și din convorbirea purtată la data de 09.09.2025 cu inculpatul Pașca Viorel-Emanuel, în cadrul căreia Pașca discută despre posibilitatea accesării unor fonduri publice raportat la numărul persoanelor beneficiare, afirmând: „la un om, îți dă 41.000 de lei pă an”, iar interlocutorul calculează „9000 de euro, 8000 de euro pă an, pă om”, inculpatul precizând ulterior că va aduce documentația și că urmează să discute cu autoritățile pentru înființarea unui centru de zi.

„Dacă avem 10, îs 15.000 de lei. Pff! Ce bine, super!”

Tot sub aspect patrimonial, prezintă relevanță discuția din 10.03.2026, în care inculpatul, discutând despre decontarea combustibilului pentru persoane încadrate în grad de handicap, reacționează la calculul sumelor posibile, afirmând: „Dacă avem 10, îs 15.000 de lei. Pff! Ce bine, super! Dar avem mai mulți de 10, gradu I, mă refer”.

De asemenea, imaginile înregistrate la data de 10.03.2026 de investigatorul sub acoperire au surprins discuții dintre Pașca și 2 bărbați, dar și între David Ramona-Viorica și Păcală Delia-Mioara referitoare la plecarea unui vârstnic, rezultând faptul că o persoană trebuie să primească telefonul mobil și cardul bancar, care se află la Sabin Pașca, moment în care intervine și Viorel Pașca, care spune „cardurile oprește-le să scoți bani de pe ele”.

Tot astfel, martora Bacro Rusandra, fostă îngrijitoare în cadrul locațiilor administrate de inculpat, a declarat că beneficiarii care își deschideau conturi bancare mergeau însoțiți de Viorel Pașca, acesta păstrând cardurile bancare și cunoscând codurile PIN, efectuând retrageri de numerar și alte operațiuni bancare, iar beneficiarii care aveau deja carduri le predau acestuia împreună cu codurile PIN. Aceeași martoră a arătat că nu a văzut niciodată poștașul distribuind în numerar pensiile beneficiarilor.

Aceste probe sunt consolidate de perchezițiile domiciliare. Astfel, la locuința inculpatului Viorel Pașca, a soției sale și a suspectei Păcală Delia Mioara, a fost identificat un seif în care se aflau 217 carduri bancare, 19 carduri sociale și 7 bonuri electronice, toate având ca titulari persoane adăpostite în imobilele suspecților, precum și sume importante de bani în lei și valută. De asemenea, au fost identificate marea majoritate a actelor de identitate ale celor 409 persoane găzduite, registre și bibliorafturi privind internările, externările și decesele, precum și un caiet în care erau trecute nominal persoanele primite încă din anul 2006.

Judecătorul apreciază că aceste probe consolidează suspiciunea rezonabilă privind existența unui mecanism centralizat de administrare a actelor, cardurilor și veniturilor persoanelor vulnerabile.

„De asemenea, materialul probator relevă că interesul inculpatului nu se limita la încasarea pensiilor și indemnizațiilor curente, ci viza și alte beneficii financiare generate de persoanele aflate în locațiile administrate de acesta.

Astfel, din înscrisurile ridicate și din declarațiile investigatorului sub acoperire rezultă că beneficiarilor li se solicita semnarea unor declarații prin care își exprimau acordul ca, în eventualitatea decesului, să fie înmormântați în localitatea Dumbrava. Potrivit acuzării, aceste înscrisuri erau utilizate ulterior pentru obținerea ajutoarelor de înmormântare, reprezentând o altă sursă de venit asociată beneficiarilor”, susțin procurorii DIICOT.

În susținerea acestei ipoteze prezintă relevanță convorbirea interceptată la data de 23.02.2026, purtată între inculpatul Viorel Pașca și Mira Balaci, în cadrul căreia Viorel Pașca își exprimă nemulțumirea față de modificarea procedurii privind acordarea ajutoarelor de înmormântare, arătând însă că toate persoanele aflate în locațiile administrate de el au semnat declarații potrivit cărora doresc să fie înhumate în localitatea Dumbrava.

Totodată, declarația investigatoarei sub acoperire relevă că aceasta a observat o chitanță reprezentând un ajutor de înmormântare în cuantum de aproximativ 9.000 lei, precizând că, din discuțiile purtate în cadrul locațiilor, a rezultat că sicriele achiziționate nu erau utilizate în toate cazurile, o parte dintre beneficiari fiind înhumați în sicrie confecționate la fața locului, aspect ce reprezintă, potrivit acuzării, un indiciu că ajutorul de înmormântare nu era folosit integral în scopul pentru care era acordat.

În același sens se înscrie și declarația investigatoarei sub acoperire potrivit căreia Pașca Florica era persoana care se ocupa de obținerea certificatelor de deces și a ajutoarelor de înmormântare, afirmând că una dintre atribuțiile acesteia era eliberarea certificatului de deces pe numele său pentru a putea beneficia de suma reprezentând ajutorul de înmormântare, în cuantum de aproximativ 9.000 lei, împrejurare confirmată și de discuțiile referitoare la necesitatea prezentării unei procuri pentru obținerea acestor drepturi.

„Coroborate, aceste probe susțin existența unei preocupări constante a inculpatului pentru identificarea și valorificarea tuturor beneficiilor patrimoniale generate de persoanele aflate în locațiile administrate de acesta, inclusiv a celor ocazionate de decesul acestora”, spun anchetatorii.

În același sens prezintă relevanță și analiza tranzacțiilor financiare, din care rezultă că, în perioada de referință, în conturile inculpatului au fost încasate sume totale de 348.579,31 lei, 333.152,11 euro și 96.368,93 de dolari, provenind în principal din donații și sponsorizări, precum și din alte încasări, fiind efectuate totodată retrageri importante de numerar atât de la ATM, cât și de la ghișeu.

„Aceste împrejurări, coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate, susțin, la nivelul suspiciunii rezonabile, ipoteza potrivit căreia activitatea desfășurată urmărea obținerea unor beneficii patrimoniale.

Raportat la ansamblul acestor probe, judecătorul apreciază că, în privința inculpatului Pașca Viorel-Teodor, există indicii suficiente care susțin, la nivelul cerut de art. 202 C.proc.pen., suspiciunea rezonabilă privind implicarea acestuia în mecanismul infracțional descris de acuzare”, se arată în motivarea instanței, potrivit surselor G4Media.

Judecător: „Instituțiile statului apelau la inculpați pentru rezolvarea unor situații pe care nu reușeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituționale”

În motivarea deciziei de plasare sub control judiciar a lui Viorel Pașca, judecătorul susține că unități medicale, servicii de ambulanță, autorități ale administrației publice locale ori servicii publice de asistență socială au trimis o parte importantă din persoanele cazate în azilele din Bihor pentru că nu au găsit la acel moment alte soluții pentru protecția acestora.

„Astfel, din materialul probator administrat până în prezent rezultă că o parte semnificativă dintre persoanele ajunse în locațiile administrate de inculpați nu au fost identificate ori recrutate în mod direct de către aceștia, ci au fost direcționate către acele locații chiar de instituții publice (unități medicale, servicii de ambulanță, autorități ale administrației publice locale ori servicii publice de asistență socială), instituții care, confruntate cu persoane aflate în situații extreme de vulnerabilitate socială și medicală, nu au identificat alte soluții efective pentru protecția acestora.

În acest sens, judecătorul observă că instituțiile publice au fost cele care au facilitat ajungerea beneficiarilor în locațiile administrate de inculpați, vulnerabilitatea persoanelor pretins exploatate fiind cunoscută de autoritățile publice, fără ca acestea să identifice ori să ofere, în concret, alternative viabile de protecție.

Această constatare nu conduce la concluzia că activitatea desfășurată de inculpați ar fi fost, prin ea însăși, licită ori justificată și nici nu exclude posibilitatea ca, profitând de această realitate socială, inculpații să fi urmărit obținerea unor foloase patrimoniale prin modalitatea descrisă de acuzare.

Ea demonstrează însă că prezenta cauză nu poate fi analizată exclusiv prin prisma gravității abstracte a infracțiunilor cercetate, fără evaluarea împrejurării esențiale că activitatea desfășurată de inculpați s-a dezvoltat și s-a menținut în timp într-un context în care chiar instituțiile statului apelau la inculpați pentru rezolvarea unor situații pe care nu reușeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituționale”, se arată în decizia instanței, potrivit surselor G4Media.

Judecărorul concluzionează în motivarea hotărârii că „există suspiciunea rezonabilă că toți inculpații au săvârșit fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și trafic de persoane în formă continuată, sub diverse forme de participație penală, această din urmă infracțiune fiind indicată expres în cuprinsul art. 223 alin. (2) C.pr.pen. și ambele prevăzând un maxim special mai mare de 5 ani.”

Context

Procurorii DIICOT susțin că Viorel Pașca a adăpostit ilegal peste 3.300 de persoane în azilele fără licență de funcționare, potrivit referatului pentru arestare preventivă, consultat de G4Media. Procurorii îl acuză pe Pașca și alți membri ai familiei că au urmărit exclusiv obținerea de venituri de pe urma acestora și susțin că din azile lipseau bucătăriile autorizate.

În baza informațiilor inițiale, s-a reținut că, în decurs de 17 ani, ar fi fost găzduite peste 3.300 de persoane cu dizabilități, vârstnici și persoane fără adăpost, persoane care ar fi fost exploatate de Pașca Viorel-Teodor în vederea obținerii de sume de bani, iar din anul 2006 și până în prezent, aproximativ 1.020 de persoane dintre cele 3.300 exploatate de acesta au decedat, fiind îngropate în cimitirul din localitatea Dumbrava.

În referat apare și relatarea unui martor, investigatoarea sub acoperire, despre un presupus abuz sexual comis de un bărbat din azil, dat afară ulterior. Investigatoarea sub acoperire susține că Pașca ar fi spus, după ce i-au fost aduse la cunoștință acuzațiile de viol, că ”Poate și ei (victimei – n.red.) i-o plăcut sau a fost de comun acord. ”
De asemenea, în referat apare și relatarea cazului unei persoane cu piciorul amputat și care nu ar fi primit medicația și îngrijirea necesare.