EXCLUSIV Cum a mușamalizat de trei ori Comisia de Etică a Universității București analiza acuzațiilor de plagiat din lucrarea de doctorat a judecătoarei Corina Corbu, șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție

În perioada 2019-2021, Comisia de Etică a Universității București a clasat ”pe motive de procedură” trei sesizări legate de suspiciuni de plagiat masiv – sute de rânduri – în lucrarea de doctorat a judecătoarei Corina Alina Corbu, șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă din documentele obținute de G4Media.ro

În unele situații, Corbu este suspectată că a copiat, fără a menționa sursa, până și note de subsol. Nici una dintre cele trei decizii nu este motivată prin (in)existența plagiatelor. Membrii Comisiei au clasat primele două sesizări prin faptul că au depășit termenul de 30 de zile în care, conform Regulamentului de Funcționare, trebuiau să emită o decizie, iar pentru a treia sesizare, depusă după ce termenul de 30 de zile a fost eliminat, nu au mai făcut nici o analiză și au invocat faptul că au avut deja cazul pe rol și l-au clasat.

Pe scurt, toate deciziile au fost luate ”pe procedură”, în ultimul caz extrem de discutabilă, fără a se face o analiză pe fond a suspiciunilor de furt intelectual. În cazul Corbu există și alte elemente care pun sub semnul întrebării activitatea membrilor Comisiei de Etică.

Spre exemplu, în timp ce în dosarul Corbu Comisia a reușit să rateze de două ori termenul-limită de 30 de zile, în analiza altui plagiat pentru care exista o sesizare în aceeași perioadă a fost dată o decizie în termenul legal. Șefa Direcției Juridice din Universitatea București, direcție care îi îndrumă pe membrii acestei Comisii în legătură cu modul în care aceștia trebuie să își motiveze legal deciziile, a rămas fără titlul de doctor în 2019, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare stabilind că a plagiat în lucrarea de doctorat.

August 2019: Acuzele de furt intelectual

În august 2019, cu puțin timp înainte ca să-și ia în primire postul de președinte a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătoarea Corina Alina Corbu a fost subiectul unui material publicat de Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI).

În articol erau prezentate dovezi că lucrarea sa de doctorat ”Subiectele colective în Convenția Europeană a Drepturilor Omului”, susținută, în 2010, la Facultatea de Drept a Universității București, conține mai multe pasaje plagiate.

Corbu și-a publicat teza, tot în 2010, cu titlul schimbat: ”Persoanele juridice și grupurile de particulari în jurisprudența CEDO” (Editura Institutului Român pentru Drepturile Omului). Analiza articolului apărut pe site-ul CRJI s-a bazat pe varianta tipărită a lucrării de doctorat. În total, analiza CRJI a stabilit că în teza lui Corbu au fost preluate fără citare, din alte lucrări, peste 300 de rânduri. De multe ori, pe lângă paragrafe, au fost preluate și mai multe note de subsol consecutive, aferente respectivelor fragmente.

”«Victima» numărul 1 a lui Corbu la capitolul furt intelectual este Ana Cristina Lăbuș, un alt magistrat – culmea, prietenă a judecătoarei Corbu și colegă a acesteia în Consiliul Superior al Magistraturii la momentul susținerii tezei. Cu doi înainte de momentul la care Corbu a devenit doctor în Drept, Lăbuș publicase un articol în Revista «Drepturile Omului» – «Cererea individuală în sistemul Convenției europene a drepturilor omului. Titulari, calitatea de victimă, condiții de admisibilitate», nr. 2/2008, p. 14-23. Paginile 25-62 ale cărții lui Corbu s-au inspirat copios și neetic din acest articol: au fost preluate fragmente integral, deseori cu tot cu note de subsol, iar altele au fost reformulate, mai mult sau mai puțin. Nicăieri în teză, inclusiv în bibliografie, nu este citat articolul lui Lăbuș”, scria CRJI în august 2019.

În acest articol, G4Media a preluat pentru ilustrare doar o parte dintre exemplele prezentate de CRJI în materialul din urmă cu doi ani și jumătate.

Foto: Corbu este acuzată că a preluat de la Lăbuș, cuvânt cu cuvânt, până și notele de subsol. Sursa: CRJI

O altă sursă nespecificată de Corbu a fost o lucrare din 2009 (cu un an înainte ca judecătoarea Corbu să-și susțină teza) a Roxanei Topor, cadru didactic la Universitatea Spiru Haret din Constanța. Corbu a mers atât de departe încât a preluat integral un fragment în care Topor își exprima o opinie personală, folosind pluralul modestiei.

Foto: Alt exemplu în care Corbu a copiat până și notele de subsol Sursa: CRJI

Corbu a preluat în mod incorect și pasaje din ”Tratat de drept european al drepturilor omului” (Editura Hamangiu, 2009), autor Jean François Renucci, unul dintre cei mai renumiți specialiști în domeniul analizelor despre CEDO. Volumul lui Renucci este citat de câteva ori la Corbu, apare și în bibliografie (chiar dacă în manieră incompletă, fără menționarea anului apariției și editurii), dar există și fragmente ale aceluiași autor pentru care nu există citare.

CRJI a mai menționat faptul că a fost copiat, fără citare, și un fragment dintr-un articol cu titlul ”Legalitatea, continuitatea și unicitatea ordinului profesional al avocaților din România” publicat de Corneliu-Liviu Popescu în numărul 1 din 2007 al revistei ”Curierul Judiciar”.

După ce au studiat fragmentele, doi dintre cei mai reputați specialiști în Drept din România au declarat pentru CRJI că ”Absența ghilimelelor și, mai ales, a referințelor cu privire la sursele paragrafelor din lucrările publicate sau din tezele de doctorat indică, fără putință de tăgadă, fapte de plagiat”, respectiv că ”Din materialul consultat reiese evident că autoarea a preluat idei/paragrafe de la alți autori omițând să indice acest aspect. Fiind vorba de însușiri repetate, am dubii că reprezintă o simplă neglijență. Asemenea neglijențe ar putea fi citările incorecte care, de asemenea, pot fi identificate în lucrare”.

Un element care trăda neglijență în redactarea tezei îl reprezenta existența mai multor paragrafe care se repetau identic, la distanță de zeci de pagini: astfel de situații-pereche se întâlneau la paginile 30/84, 34/99, 71/108, 72/108, 73/108.

Foto: Fragment din teza lui Corbu care apare, în mod identic, la paginile 71 și 108. Sursa: CRJI

De asemenea, în volum existau zeci de greșeli de tehnoredactare, de gramatică (cazul cel mai flagrant – ”iminent” în loc de ”eminent”) sau citări incorecte.

Contactată de reporterul CRJI, Corbu a declarat, inițial, că nu poate intra în posesia unui exemplar al tezei până la termenul la care materialul urma să fie publicat și că nu deține un exemplar din carte. Prin urmare, i-au fost trimise pe mail fragmentele comparative. Aparent deschisă dialogului, Corbu nu a mai răspuns, apoi, nici mail-ului, nici apelurilor telefonice, nici SMS-urilor și nu a avut o poziție publică nici după apariția articolului.

Nici încercările G4Media de a purta un dialog cu judecătoarea Corbu nu au avut succes: timp de două zile, nu a răspuns nici apelurilor telefonice, nici mesajelor trimise.

Mușamalizarea 1

Înainte de publicarea articolului de pe site-ul CRJI, autorul materialului a cerut un punct de vedere asupra dovezilor de plagiat de la rectorul de atunci al Universității București, profesorul universitar Mircea Dumitru. Acesta a răspuns că, la acel moment, era vacanță și a informat că suspiciunile vor fi analizate de Comisia de Etică a instituției, începând cu luna următoare.

Într-adevăr, pe 3 septembrie 2019, a fost înregistrată oficial o sesizare a rectorului Dumitru, documentul conținând dovezile din articolul CRJI. Ulterior, într-un răspuns trimis rectorului pe 5 noiembrie 2019, Comisia il informa pe acesta că a clasat sesizarea. În adresa către profesorul Dumitru, membrii acestui organism relatau că, în urma unor discuții purtate în perioada 5-22 septembrie 2019, au decis că este nevoie de ”opinia unor specialiști în drept” care să analizeze cazul. Acest obiectiv a fost ratat.

”Din motive organizatorice, comisia nu a putut formula un răspuns în timpul regulamentar (30 de zile de la data sesizării). În consecință, Comisia de Etică a Universității București clasează sesizarea”, este parte din ”Punctul de vedere” al Comisiei trimis atunci profesorului Dumitru.

Mușamalizarea 2

Nemulțumit de soluție, pe 13 decembrie 2019, una dintre ultimele sale zile de mandat, rectorul Mircea Dumitru a făcut o nouă sesizare către Comisia de Etică, atașând din nou dovezile care atestau plagiatul din teza Corinei Corbu.

O hotărâre din februarie 2020 a Comisiei de Etică, după această a doua sesizare, a fost identică la motivare: ”Clasarea sesizării pe motiv că sesizarea nu mai poate fi luată în considerare din cauza împlinirii din motive neimputabile Comisiei a termenului de răspuns (30 de zile n.r.) care a început să curgă si s-a împlinit sub imperiul vechiului Regulament de funcționare a Comisiei de etică a Universității București (2015), anterior menționat”.

Cum s-a ajuns la depășirea, din nou, a termenului? De data aceasta, menținându-și opinia că este nevoie de experți în Drept pentru analiză, Comisia a trimis solicitări în acest sens la facultățile de profil de la Universitatea Babeș Bolyai, de Vest din Timișoara și din Craiova.

Dintre aceștia, susține Comisia, doar una a desemnat un profesor universitar care să analizeze suspiciunile. Expertului i-a fost trimisă documentația pe e-mail pe 23 decembrie 2019. Acesta a solicitat și teza de doctorat care se afla la Biblioteca Facultății de Drept de la Universitatea București, instituție la care Comisia a avut acces de-abia după Sărbătorile de Iarnă.

Teza a fost trimisă expertului pe 7 ianuarie 2020 și a ajuns la acesta prin Poșta Română pe 15 ianuarie 2020. Pe 4 februarie 2020, expertul a trimis un raport Comisiei, pe e-mail, în care afirma că teza ”(…) este o sinteză a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Ea nu excelează prin vreo analiză critică sau constructivă a acesteia. Unele pasaje din lucrare sunt reproduse fără indicarea adecvată a surselor. Totuși, volumul redus al acestor preluări inadecvate față de ansamblul tezei și caracterul lor de generalități neesențiale în construcția argumentației acesteia nu justifică concluzia că teza în integralitatea sa sau o parte relevantă a acesteia ar fi o operă plagiată (…)”.
Raportul expertului din 4 februarie 2020 nu a mai fost luat în considerare în motivarea deciziei de clasare, deoarece termenul de răspuns se împlinise pe 13 ianuarie 2020.

Există, însă, semne de întrebare legate de această a doua clasare, parțial în relație cu prima:

1. În timp ce pentru cazul Corbu a avut loc, ”din motive neimputabile”, depășirea termenului de 30 de zile de două ori, în alt caz de plagiat aflat pe agenda Comisiei în același an 2019 s-a reușit încadrarea în cele 30 de zile. Astfel, pe 6 mai 2019, Comisia a fost sesizată asupra unor suspiciuni de plagiat în teza de doctorat a lui Ionuț Vulpescu, un fost ministru PSD, iar pe 27 mai 2019 a decis că acuzația se susține. Anterior, în martie 2019, o sesizare pentru această teză fusese depusă la Facultatea unde acesta își susținuse teza;

2. Într-un domeniu relativ restrâns – Dreptul universitar – marcat de complicități și prietenii, Comisia de Etică a trimis cereri pentru experți doar la trei facultăți de profil (Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova), primind un singur răspuns pozitiv. Aceasta în condițiile în care există la nivel internațional profesori de drept români, autonomi din punct de vedere al interesului academic și la care Comisia apelase anterior pentru a analiza suspiciuni de plagiat. Astfel, în cazul fostului premier Victor Ponta, doi dintre cei trei experți au fost profesori români care predau peste hotare. În ceea ce privește expertul care, în final, a exprimat un punct de vedere asupra tezei lui Corbu, chiar dacă opinia sa nu a fost luată, oficial, în calcul ca motivație pentru clasare, activitatea din acel moment a Comisiei, dar și cea ulterioară din acest caz, a stabilit două premiere: singura situație în care a existat un singur expert, precum și secretizarea numelui acestuia. În toate cazurile analizate de Comisie și prezentate pe site-ul Universității București, numele experților (câte trei pentru fiecare caz) a fost public. Doar în acesta a fost anonimizat. Cererea G4Media de a-i fi dezvăluit numele nu a primit răspuns favorabil. Mai mult, a fost ascuns și numele universității la care lucrează acesta;

3. Analiza expertului anonim s-a bazat doar pe dovezile din sesizare. În mod normal, expertul/experții din Comisiile de Etică au dreptul de a introduce teza în softul anti-plagiat, căutând, la rândul lor, indicii pe care apoi să le verifice pentru a vedea dacă nu există și alte pasaje copiate. O sursă din cadrul Universității București a dezvăluit că, la momentul primelor două analize, unul dintre membrii Comisiei de Etică, cu altă specializare decât Dreptul, a făcut o analiză a lucrării in integrum și a descoperit și alte pasaje plagiate decât cele din articolul CRJI. Contactat de G4Media, acesta nu a confirmat/infirmat acest lucru, prevalându-se de confidențialitatea lucrărilor Comisiei de Etică. De precizat că în sesizarea Vulpescu se făcuse referire la circa 300 de rânduri, la fel ca în articolul CRJI despre cazul Corbu. Analiza experților a descoperit încă aproape 200 de rânduri plagiate. Vulpescu a rămas fără titlul de doctor;

4. Dovezile din articolul CRJI nu indică deloc faptul că fragmentele plagiate de judecătoarea Corbu reprezintă ”generalități neesențiale”;

5. În timpul analizei, lui Ionuț Vulpescu i s-a cerut de către Comisia de Etică, de două ori, să exprime un punct de vedere referitor la suspiciunile de plagiat. Din deciziile luate în Comisia de Etică în cazul Corbu, studiate de G4Media, nu reiese că acesteia i s-a cerut vreodată acest lucru.

Mușamalizarea 3

Pe 14 aprilie 2021, la Comisia de Etică a Universității București a fost înregistrată o nouă sesizare legată de teza lui Corbu, fiind invocate aceleași dovezi prezentate în 2019. De precizat că, după cele două clasări din 2019 și 2020, termenul de 30 de zile pentru adoptarea unei soluții a fost eliminat din Regulamentul de funcționare al Comisiei de Etică și prelungit la 90 de zile.

În noile condiții, Comisia nu mai avea, teoretic, vreun impediment de timp în a analiza dovezile într-un timp rezonabil, pe fond. Surpriză, însă: Comisia a clasat din nou sesizarea, după doar 6 zile, pe 20 aprilie 2021, motivând că ”o sesizare cu același conținut a mai fost analizată de Comisia de Etică a Universității București (nr. 29715/13.12.2019) rezultatul fiind clasarea sesizării”.

”nr. 29715/13.12.2019” face referire la cea de-a doua sesizare a rectorului Mircea Dumitru, clasată pe motiv că se depășiseră cele 30 de zile în care Comisia putea da o soluție. Pe scurt: a treia sesizare a fost clasată invocându-se o decizie în care motivația închiderii se lega de procedură și nu de fond.

Plagiatul șefei de la Direcția Juridică

Conform Regulamentului de Funcționare, Comisia de Etică a Universității București este ”o structură” a instituției, ”cu funcționare independentă”. Atât în vechiul, cât și în noul Regulament, se menționează, totuși, că ”Hotărârile Comisiei sunt avizate de Direcția Juridică a Universității. Răspunderea juridică pentru hotărârile și activitatea Comisiei revine Universității.”

Prin urmare, motivarea suspectă din cea de-a treia clasare a trecut și prin filtrul Direcției Juridice, care și-a dat girul. Șefa Direcției Juridice se numește Diana Petrescu și, în 2019, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare i-a retras titlul de doctor în Drept obținut la Universitatea din Craiova după ce a constatat că în teza sa existau 222 de situații de plagiat.

Contactată de G4Media, Diana Petrescu a declarat că nu cunoaște detaliile cazului Corbu și că responsabilitatea pentu avizul dat pe cea de-a treia clasare, cea care a motivat închiderea dosarului printr-o ”excepție la excepție” aparține consilierului juridic care a semnat documentul. Petrescu a afirmat că va face ”verificări” asupra celor relatate de G4Media.

Consilierul juridic care a dat avizul de legalitate se numește Larisa Iuliana Vinter (foto) și fusese angajată la Universitatea București cu 10 luni înainte. Anterior, femeia lucrase la FACIAS, un ONG care aparține controversatului mogul media Dan Voiculescu.

Rectorul Preda cere criterii clare pe domenii pentru declararea plagiatului

Într-un răspuns pentru reporterul G4Media, Comisia de Etică, prin președinte Carmen Mihaela Badea, nu a răspuns la întrebările legate de modalitățile repetate de clasare a sesizărilor, rezumându-se să trimită documente, unele incomplete, din activitatea prestată în timpul celor trei analize.

Mai deschis a fost actualul rector al Universității București, profesorul universitar Marian Preda, care a precizat că ”nu am în subordine Comisia de Etică, aceasta este independentă, autonomă”, dar a specificat că instituția pe care o conduce ”nu va tolera niciodată comportamentele neetice și va acționa pentru prevenția, dar și pentru sancționarea unor astfel de comportamente.”

Strict referitor la cele trei clasări, Preda a declarat că a purtat o discuție cu președinta Comisiei de Etică. Legat de prima clasare, rectorul a transmis că ”două au fost cauzele acestui viciu de procedură:

• termene prea strânsele prea scurte prevăzute pentru de vechiul Regulament al Comisiei de Etică (între timp, anul trecut, a fost amendat la inițiativa mea tocmai pentru a evita astfel de situații care au apărut și în alte cazuri)
• faptul că membrii Comisiei de Etică și-au declinat competențe și au solicitat un punct de vedere de la un specialist in științe juridice ceea ce a necesitat timp.”

Legat de cea de-a doua sesizare, Preda susține că sesizarea ”a fost analizată de Comisie și respinsă nu doar cu argumente procedurale (încă era în vigoare vechiul regulament) ci și pe baza referatului unui expert în drept, un profesor universitar propus de decanul de atunci al Facultății de Drept la solicitarea Comisiei de Etică.

Deși sunt menționate în Hotărâre ca bază juridică pentru decizie, problemele procedurale (termenele din vechiul regulament încă în vigoare) pe care altfel le-ar fi putut invoca autoarea tezei, nu au fost singurele argumente pentru decizie. Mi s-a comunicat că acel referat al expertului din care sunt citate pasaje ce sunt incluse în raportul Comisiei (…) a stat la baza hotărârii Comisiei.”

Poziția transmisă de rector este doar parțial adevărată: în motivarea celei de-a doua decizii de clasare este menționat ca temei doar depășirea termenului legal. În plus, apare o contradicție: în a doua decizie de clasare se scrie că expertul provine de la una din Facultățile de Drept din Cluj-Napoca, Timișoara și Craiova, cărora li s-a cerut să desemneze pe cineva, iar rectorul Preda afirmă că acesta este ”un profesor universitar propus de decanul de atunci al Facultății de Drept la solicitarea Comisiei de Etică.”

Dacă a doua variantă este corectă, înseamnă că decanul facultății unde s-a susținut doctoratul și-a ales singur expertul, dintre colegii din țară. Acest lucru denotă un posibil conflict de interese.

În final, rectorul Preda a adăugat că ”Pentru a rezolva pe viitor astfel de situații în care suspiciunile de plagiat par destul de întemeiate, dar sunt contracarate de interpretări care relativizează gravitatea problemelor, voi solicita în perioada următoare Comisiei de Etică și Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat (CSUD) să solicite de la toate școlile doctorale criterii clare pe domenii pentru declararea plagiatului. Din păcate, ele nu vor putea fi aplicate pentru trecut, dar vor putea fi un reper important pentru analizele viitoare.”

Etalon anti-plagiat în trecut

În urmă cu câțiva ani, Comisia de Etică a Universității București reprezenta un etalon al luptei anti-plagiat din mediul universitar românesc, punctul de pornire fiind stabilirea calității de plagiator în cazul fostului premier Victor Ponta. Atunci, în ciuda unor presiuni imense la care au fost suspuse instituții ale Statului, așa cum a fost Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), Comisia a decis că Ponta a plagiat în teza sa de doctorat. Verdicul a fost confirmat ulterior de CNATDCU, care i-a retras acestuia titlul de doctor.

Achitată într-un dosar DNA

Corina Corbu a fost numită, în vara lui 2019, pentru un mandat de 3 ani, în funcția de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin votul Secției de Judecători din Consiliul Superior al Magistraturii. Cu un an înainte, Corbu ajunsese şefa Secţiei Contencios a instituției prin decret semnat de către preşedintele Klaus Iohannis.

În 2014, Corbu a fost trimisă în judecată de DNA, dar a fost achitată ulterior. Ea fusese acuzată de complicitate la favorizarea faptuitorului în dosarul unei colege judecător, Gabriela Bîrsan, soția îndrumătorului său de doctorat, judecătorul Corneliu Bârsan.

În perioada 2014-2018, cât a durat judecata în acest dosar, Corbu a lucrat, în calitate de consilier, la societatea Mușat și Asociații Tax SRL. Aceasta face parte din societatea de avocaţi care l-a reprezentat pe președintele Klaus Iohannis în 2014-2015 în procesul de incompatibilitate al acestuia de la Înalta Curte, deschis în urma unei decizii a Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI). Un reprezentant al Mușat și Asociații a declarat pentru G4Media că, în vremea când lucra la Mușat și Asociații, Corina Alina Corbu nu a fost implicată în nici un fel în construirea apărării în dosarul lui Iohannis. Acesta a câștigat definitiv procesul intentat ANI în 2015.

Sursa Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea