Eu sunt B-14849 / Povestea băiatului de 13 ani care a supraviețuit lagărului de la Auschwitz / Carte de Octavian Fülöp, unul dintre cei trei supraviețuitori în viață din România, ai lagărului de la Auschwitz

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Octavian Fülöp este unul din cei trei supraviețuitori în viață, din România, ai lagărului de la Auschwitz. Deportat în 1944, a fost forțat să călătorească în condiții inumane timp de 72 de ore, închis într-un vagon de marfă, a îndurat foamea, a trecut prin selecțiile făcute sub coordonarea medicului nazist Josef Mengele, și a petrecut opt luni în lagăre, la umbra crematoriilor și a camerelor de gazare. Mărturie pentru toate aceste suferințe stă numărul tatuat pe brațul său, B-14849.

Astăzi, la 95 de ani, a povestit într-o carte care poartă titlul „Eu sunt B-14849” cum a supraviețuit lagărelor chiar dacă a fost mereu în situația de a fi trimis în crematoriu sau în laboratoarele criminale ale doctorului Mengele, chiar dacă a fost permanent bolnav și înfometat. Volumul a apărut la Editura Omnium pe 27 ianuarie 2026, zi în care întreaga lume comemorează genocidul sistematic orchestrat de regimul nazist. Cartea are un cuvânt-înainte semnat de Emil Hurezeanu.

Sursa Foto: Editura Omnium

Născut în 1930 la Miercurea Nirajului, Octavian Fülöp avea 13 ani când, împreună cu părinții, bunicii și alte rude, a fost deportat în lagărele de exterminare Auschwitz-Birkenau. „Chiar dacă a trecut un număr mare de ani de atunci, eu având acum 95 de ani, îmi amintesc încă foarte bine acea perioadă a copilăriei mele”, își începe Octavian Fülöp amintirile.

„Spre sfârșitul lui aprilie 1944, în zorii unei zile ne-am trezit cu jandarmii la ușă. În câteva minute ne-au pus în vedere să ne facem bocceluța, să luăm ce putem, în jur de 30-40 kg.” Vagonul a fost închis și sigilat, iar garnitura de tren ce avea aproximativ 40 de vagoane și în care se aflau 3 000 – 3 500 de evrei a plecat spre Auschwitz. „În scurta oprire de la Cracovia, în Polonia, am zărit printre crăpăturile vagonului o fetiță blondă la un geam, iar în mintea mea nu reușeam să deslușesc ce vină aveam eu că eram evreu. Și eu eram tot un copil. Eu eram deținut, ea era liberă”, povestește Fülöp.

Sursa Foto: Omnium

Într-o dimineață, devreme, trenul s-a oprit la Auschwitz. Într-o hărmălaie de nedescris, evreii au fost dați jos din vagoane, iar Octavian Fülöp a fost despărțit de bunici, dar a reușit să rămână cu tatăl său mergând „la dreapta”. Mama sa și celelalte rude au fost dirijate „la stânga”, îndreptându-se către poarta unuia dintre crematorii pentru a fi duși în camerele de gazare. De tatăl său a fost despărțit a doua zi, în urma unei alte selecții care a scos din grup copiii mai mici de 16 ani. „Când ne-am despărțit, a rămas legământul nostru, că oricare dintre noi va scăpa, să vorbească despre ce s-a întâmplat la Auschwitz.”

Fiecare zi petrecută în lagăr a însemnat o adevărată provocare pentru supraviețuire. Copilul de 13 ani învăța acum că foamea, bătaia și boala erau la îndemână, că moartea se afla la tot pasul, mai ales când Josef Mengele era prezent în lagăr: „În lagăr, selecțiile se făceau prin surprindere. De foarte multe ori auzeam: Mengele, în lagăr! Iar când Mengele se afla deja în lagăr, știam că urmează să se întâmple ceva rău, periculos, și atunci căutam să luăm măsuri, să ne ascundem. Așa copil cum eram, găseam soluții să mă ascund, să previn întâmplarea primejdioasă.”

A fost și martor al revoltei Sonderkommando, grupurile de deținuți care lucrau la crematorii, din ziua de 23 octombrie 1944. A rezistat și cumplitului „Marș al morții”, una dintre fazele finale ale Holocaustului. Pe măsură ce sovieticii avansau în teritoriul controlat de Germania nazistă, SS-ul a decis evacuarea prizonierilor din lagărele de concentrare și exterminare pentru a preveni eliberarea lor și a ascunde dovezile crimelor comise. Prizonierii deja epuizați de foame, boli și muncă forțată, au fost forțați să mărșăluiască pe jos sute de kilometri, în condiții inimaginabile: iarnă grea, fără hrană suficientă, fără îmbrăcăminte adecvată și sub supravegherea gardienilor SS care împușcau fără ezitare pe oricine rămânea în urmă sau încerca să evadeze. Cei care cădeau din cauza epuizării erau uciși pe loc. Octavian Fülöp, în cartea „Eu sunt B-14849”, descrie și această experiență teribilă.

Sursa Foto: Adi Bulboacă

Însă Octavian Fülöp a supraviețuit, iar cei care vor să înțeleagă cum arăta lumea unui copil de 13 ani într-un lagăr de exterminare trebuie să citească „Eu sunt B-14849”, cartea fiind obligatorie pentru oricine vrea să știe ce a însemnat, cu adevărat, Holocaustul – nu ca statistică, ci ca suferință trăită de un copil care a reușit, miraculos, să supraviețuiască.

După eliberare, s-a întors în România, unde a descoperit că din toată familia mai erau în viață doar un unchi, care lupta pe frontul din Ucraina, la momentul deportărilor, și o mătușă, mutată de mai mulți ani la București. Nicio rudă urcată în trenul spre Auschwitz în mai 1944 nu a prins sfârșitul războiului.

Astăzi, Octavian Fülöp locuiește în București și este printre ultimii supraviețuitori ai Holocaustului. În calitate de martor al acestui episod tragic și întunecat, cartea lui Octavian Fülöp este nu doar o mărturie despre supraviețuire, ci contribuția sa la înțelegerea acestui episod al istoriei. Vocea sa, chiar și la 95 de ani, a rămas vocea copilului din 1944 smuls din brațele părinților, tatuat cu un număr pe braț și aruncat în fața selecțiilor zilnice, a foamei cumplite, a frigului ucigător și a morții industriale. Pentru că ce deosebește această carte este tocmai perspectiva copilului.

„Acest document se va citi cu adânc respect, cu emoție, complicitate sufletească și intelectuală”, scrie Emil Hurezeanu, considerând că, la 95 de ani, Fülöp „își povestește viața de deținut-copil în lagărele naziste, cu precizie, nu cu detașare, cu o anumită percepție raționalizantă, dar deloc contabilă, în evocarea celor mai crunte suferințe. Cel care povestește acum, după peste opt decenii, păstrează mereu ceva din ingenuitatea izbită din senin, din stupefacția revoltată, din neînțelegerea fundamentală, oripilată, a ființei confruntată cu cea mai nemeritată pedeapsă.”

Poți cumpăra cartea de pe site-ul editurii Omnium