Este soarta Ucrainei pecetluită de gafele lui Biden și neînțelegerile dintre occidentali?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Mai multe acțiuni și declarații controversate ale președintelui Joe Biden – cea mai recentă fiind recunoașterea lipsei de decizie în cadrul NATO, cu privire la modul de răspuns la „o incursiune minoră” a Rusiei în Ucraina, o afirmație care a provocat o undă de șoc în SUA și Europa – sunt văzute de unii analiști americani ca susceptibile de a-i oferi liderului de la Moscova undă verde pentru a-și ataca vecinul de la vest. Soarta Ucrainei este însă complicată nu doar de gafele președintelui american, ci și de disensiunile care există între aliații occidentali.

Incursiune minoră vs. invazie

Miercuri, într-o declarație ambiguă făcută în timpul conferinței de presă care a marcat un an de la preluarea mandatului, Biden a prezis că Rusia „va intra” în Ucraina, iar NATO e indecisă cum să acționeze.

„Dacă este o incursiune minoră,” membrii NATO pot fi împărţiţi în ceea ce priveşte amploarea răspunsului, dar dacă ruşii „fac tot ce sunt în stare cu forţele pe care le-au adunat la graniţă, va fi un dezastru pentru Rusia,” a afirmat preşedintele Biden, adăugând că situaţia ar putea „scăpa de sub control.”

Gafa lui Biden – care i-a făcut pe consilierii săi să se grăbească să clarifice declarațiile președintelui ce puneau sub semnul întrebării unitatea NATO în mijlocul unei crize de proporții și sugerau că SUA și Europa sunt divizate cu privire la modul de răspuns – i-a îngrozit pe oficialii ucraineni.

Un oficial de la Kiev a dezvăluit pentru CNN că a fost „șocat să audă că președintele american Biden face distincția între incursiune și invazie,” sugerând că o incursiune minoră nu ar declanșa sancțiuni. „Acest lucru îi dă undă verde lui Putin să intre în Ucraina după bunul său plac,” a adăugat oficialul, susținând că nu a mai auzit niciodată vreo nuanță ca aceasta din partea administrației americane.

De asemenea, opoziția republicană de la Washington l-a criticat aspru pe preşedintele democrat, acuzându-l că s-a resemnat cu un atac din partea Rusiei.

„Neputinţa lui Joe Biden l-a încurajat pe Vladimir Putin, iar acum tocmai i-a dat lui Putin undă verde pentru a invada Ucraina,” a reacţionat pe Twitter senatorul republican Tom Cotton (Arkansas), în timp ce Marco Rubio, senator de Florida, a scris: „Deci dacă acaparează doar anumite zone ale Ucrainei răspunsul nostru va fi mai puțin dur decât dacă va anexa totul?”

Damage control

Casă Albă a revenit ulterior cu mesaje prin care a încercat să repare mesajul confuz al președintelui. Dacă forţele militare ruse trec graniţa cu Ucraina, aceasta va constitui o nouă invazie care va atrage „un răspuns rapid, sever şi unit” din partea Statelor Unite şi a aliaţilor săi, a indicat purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Jen Psaki.

Aceasta a spus că Biden nu a făcut altceva decât să stabilească o diferenţă între o ofensivă “militară,” pe de o parte, şi una „nemilitară, paramilitară sau cibernetică,” pe de altă parte. Agresiuni nemilitare, inclusiv tactici paramilitare şi atacuri cibernetice vor primi „un răspuns decisiv, reciproc şi unit.”

Joi, la o zi după declarația sa controversată, președintele Biden s-a referit la delimitarea pe care a făcut-o între „incursiunea” și „invazia” trupelor ruse în Ucraina. „Am fost foarte clar cu președintele Putin. Dacă orice unitate militară rusă traversează granița cu Ucraina, este o invazie. Și vom avea un răspuns dur și coordonat pe care l-am discutat în detaliu cu aliații noștri,” a spus liderul american.

În ciuda asigurărilor lui Biden și ale consilierilor săi intrați în modul damage control, răul pare să fi fost făcut. „Putin poate crede că acum are permisiunea de a ocupa măcar o parte din teritoriul (ucrainean),” a scris Wall Street Journal referindu-se la acest subiect.

Publicația susține că acest răspuns se potrivește tiparului ce amintește de răspunsurile occidentale anemice la agresiunea anterioară a Rusiei. În 2009, după invadarea Georgiei de către Rusia în anul precedent, Barack Obama a cerut o „resetare” a relațiilorcu Kremlinul și a reușit puțin. În 2014, Obama și Europa au impus sancțiuni Rusiei după anexarea Peninsulei Crimeea, dar ele au fost prea slabe pentru a face o mare diferență.

New York Post a comparat chiar declaratia ambigua a lui Biden cu discursul din 1950 al secretarului de stat Dean Acheson, care a dat Coreei de Nord ceea ce părea a fi undă verde pentru a invada Coreea de Sud. Rezultatul a fost Războiul din Coreea.

Șir de greșeli

Remarca potrivit căreia Rusia ar putea suporta un cost mai mic pentru o „incursiune” mai degrabă decât pentru o „invazie” a Ucrainei nu este însă singura acțiune sau declarație controversată a Administrației Biden care ar putea avea urmări negative imediate pentru soarta Ucrainei. Alte exemple:

• Declarația președintelui american că Statele Unite nu vor trimite soldați în Ucraina. Comentatorii afirmă că, prin această afirmație explicită, Biden a exclus orice apărare militară directă a Ucrainei. Este o greșeală care îi permite lui Putin să nu-și facă griji de o posibilă intervenție militară în disputa dintre Moscova și Kiev, să nu-și irosească resursele militare și să-și concentreze atenția exclusivă pe o potențială opearatiune majoră împotriva Ucrainei. În plus, anunțând în mod direct neintervenția militară americană, Biden a sabotat fără îndoială și moralul și starea de spirit a ucrainienilor. Orice speranța pe care o aveau aceștia că pot conta pe susținerea armatei americane s-a risipit.
• Eșecul de a înarma adecvat trupele Kievului. La sfârșitul anului trecut, un oficial ucrainean din domeniul apărării declara pentru WSJ că țara să are nevoie de „apărare antiaeriană, antinavă și antirachetă (inclusiv sistemele de apărare antiaeriană și antirachetă Patriot), arme electronice și antidrone, precum și sisteme de artilerie și mortar, echipamente medicale și de recunoaștere, nave și bărci.”

De la învestirea ei, actuala administrație de la Washington n-a făcut însă mai nimic pentru a suplimenta fluxul scăzut al asistenței militare către Ucraina. În fața unei invazii rusești, acea asistență va fi la fel de eficientă ca încercarea de a stinge un incendiu de pădure urinând pe el, a comentat New York Times.

Experții afirmă că Casă Albă s-a temut că prea mult ajutor militar îl va determina pe Putin să invadeze Ucraina. Dar reținerea americanilor nu l-a descurajat pe țarul de la Kremlin să-și arate mușchii intensificand desfășurarea de trupe la frontiera cu Ucraina. Trimiterea mai multor echipamente după începerea unei invazii ar putea fi prea târziu.

În opinia multor analiști, înarmarea adecvată a forțelor ucrainiene ar fi reprezentat un semnal descurajant pentru Kremlin, care nu doar că i-ar fi complicat planurile de invazie, ci i-ar fi și crescut considerabil costurile. Rusia ar fi trebuit să crească numărul de soldați implicați, să desfășoare și mai multă tehnică de luptă, pierderile sale umane și materiale ar fi urcat semnificativ etc.

Cum a răspuns totuși Casă Albă la această situație? Miercuri, un înalt oficial american s-a lăudat că a aprobat luna trecută o asistență militară suplimentară de 200 de milioane de dolari pentru Kiev, fără însă să precizeze ce a fost trimis. Iar zilele trecute, Departamentul de Stat al SUA a autorizat Lituania, Letonia și Estonia să trimită în Ucraina rachete și alte arme de fabricație americană. Acordurile de transfer către terți vor permite Estoniei să transfere rachete antitanc Javelin în Ucraina, în timp ce Lituaniei i se va permite să trimită rachete Stinger. Cam puțin pentru la cât aștepta Ucraina de la SUA și NATO.

• Așezarea la masa negocierilor cu Moscova după presiunile inacceptabile ale Rusiei. Amenințările militare ale Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv prin desfășurarea a peste 100.000 de soldați la frontieră comună, nu doar că au stârnit îngrijorarea profundă a americanilor și aliaților lor din NATO și Uniunea Europeană, care au cerut constant rezolvarea diplomatică a situației și retragerea trupelor ruse din regiune. Prin poziția agresivă adoptată, Moscova a forțat Vestul să se așeze la masă de discuții privind cererile sale, văzute de mulți ca „iraționale,” așa cum este cea că NATO să se retragă la frontierele sale din 1997 și negarea dreptului țărilor din fosta sferă de influență sovietică de a se alătura alianței nord-atlantice.

Iar jocul Rusiei a fost încununat de succes. Convorbiri de securitate între oficialii americani și ruși au avut loc la Geneva, urmate de o reuniune a Consiliului NATO-Rusia și a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa. Anthony Blinken și omologul său rus, Serghei Lavrov, s-au întâlnit și ei vineri, la Geneva. Toate aceste întâlniri n-au dus, așa cum era de așteptat, la niciun rezultat concret.

Analiștii afirmă că Administrația Biden și aliații săi din NATO și UE sunt de lăudat pentru că s-au așezat la masă negocierilor cu Rusia. Ideea este însă că nu trebuiau să lase Moscova să-și impună condițiile și să negocieze de pe o poziție de forță. Nu Rusia, statul agresor și pus pe harță, ar fi trebuit să dicteze agenda discuțiilor, ci aliații occidentali, bazându-se pe faptul că intențiile Ucrainei de a adera la valorile democratice ale Vestului sunt cele indreptatite.

O opinie susținută și de opozantul rus Alexei Navalniî, care a scris celor de la TIME: „În loc să îi ignore aiurelile, SUA acceptă agenda lui Putinn şi se grăbeşte să organizeze întâlniri. Ca un şcolar speriat care este intimidat de unul dintr-o clasă mai mare.”

După părerea dizidentului, închis de Moscova din 2021, liderul de la Kremlin se teme mai puţin de apropierea NATO de frontierele Rusiei decât de pierderea puterii: „Pentru a consolida ţara şi elitele, Putin are nevoie de toate aceste măsuri extreme, de toate aceste războaie – reale, virtuale, hibride sau doar confruntări la limita războiului, aşa cum vedem acum.” Navalnîi a sugerat că legarea sancţiunilor occidentale de invadarea Ucrainei face parte din strategia lui Putin de evitare a sancţiunilor personale.

La fel de categoric a fost și jurnalistul conservator Bret Stephens de la New York Times: „Ar trebui să încetăm imediat negocierile cu Rusia: nici o țară nu ar trebui să se aștepte la recompense diplomatice din partea SUA atât timp cât amenință cu nimicirea prietenilor noștri.”

•  Amenințarea Rusiei doar cu sancțiuni economice. Analiștii afirmă că în prezent Administrația Biden insistă pe un mesaj ce denotă vulnerabilitate, amenințând cu „consecințe masive pentru Rusia” în cazul în care va invada Ucraina, aproape toate fiind sancțiuni economice. E ca și cum te-ai prezenta cu cuțitul la un duel cu pistoalele, a scris New Yotk Times.

Acest tip de discurs venit din partea Team Biden este, cred comentatorii, cel puțin contraproductiv. După ce Biden a eliminat din start intervenția militară, SUA amenință că va izola Rusia de sistemul bancar mondial. În condițiile în care Kremlinul a strâns rezerve de aur și valută la niveluri uriașe, această amenințare nu este deloc una care să-l sperie pe liderul rus. Plus că Rusia este obișnuită cu sancțiunile. A mai fost pedepsită și după invadarea și anexarea Peninsulei Crimeea în 2014, însă sancțiunile occidentale – e drept, superficiale – nu i-au modificat deloc atitudinea agresivă. Comportamentul liderului rus a devenit chiar mai bătăios și amenințător.

• Abandonarea blocării Nord Stream 2. În mai 2021, Casă Albă decis să sancţioneze mai multe entităţi ruseşti implicate în proiectul gazoductului ce va lega Rusia de Germania, în timp ce compania Nord Stream 2 AG, o filială a gigantului rus Gazprom cu sediul în Elveţia, şi CEO-ul său, germanul Matthias Warnig – fost ofițer în temutul serviciu est-geman STASI și un apropiat al președintelui Putin – au fost scutiţi de sancţiuni, deși aceștia s-au angajat în „activităţi sancţionabile.”

Aceste scutiri sunt „în interesul naţional al SUA,” a subliniat atunci șeful diplomației americane, Anthony Blinken, într-o scrisoare adresată congresmenilor, deoarece impunerea acestora „ar fi afectat relaţiile Statelor Unite cu Germania, Uniunea Europeană şi alţi aliaţi şi parteneri europeni.”

Decizia lui Biden a fost criticată atunci, atât de republicanii, cât și de democrații de la Wahington. Aceștia au vorbit despre mutarea „riscantă” și „periculoasă” a lui Biden, care „subminează” politica externă a Statelor Unite și pune sub semnul întrebării retorică să pretins virulentă la adresa liderului rus. Politicienii de la Washington au criticat atunci vehement, aproape la unison, Administrația Biden pentru „cadoul” făcut țarului de la Kremlin.

La fel de vehemenți au fost și ucrainienii, conștienți că decizia îi va face și mai vulnerabili în fața agresiunilor lui Putin, care se va folosi de arma energetică și de dependența Europei de resursele Rusiei pentru a-i șantaja pe europeni și a-și spori influența asupra bătrânului continent. (https://www.politico.eu/article/nord-stream-2-pipeline-has-damaged-the-west-enough-time-to-put-an-end-to-it/)

• Retragerea precipitată americană din Afganistan. Cea mai mare greșeală de politică externă a lui Biden, retragerea haotică din Afganistan din vara anului trecut, își arată acum consecințele nefaste.

Modul dezorganizat în care americanii au plecat din țară asiatică, permițând revenirea la putere a talibanilor, a fost fără îndoială și un semn pentru Putin că cea mai mare putere din lume traversează o perioada delicată. Masarea trupelor rusești la frontiera cu Ucraina și în Crimeea a urmat abandonării de către americani a Afganistanului, nefiind deloc o coincidență.

„Putin a văzut pe noul președinte al SUA abandonându-și aliații într-un conflict de 20 de ani cu argumentul că problemele interne sunt primordiale. A văzut un președinte al SUA retrăgându-se din lume,” a scris Wall Street Journal, în timp ce New York Times a precizat că „ce se întâmplă acum în Ucrain este copilul dezastrului lui Biden din Afganistan în aceeași măsură în care anterioara criză din Ucraina a fost copilul dezastrului lui Obama din Siria.”

Aliați divizați

Dar pașii greșiți făcuți de Administrația Biden nu sunt singurii care periclitează poziția Kievului. Țările NATO și cele din Uniunea Europeană nu au reușit până acum să prezinte un front unit, necesar pentru un dialog fără sincope cu rușii. Câteva exemple:

• Răspunsul diferit la înarmarea Ucrainei. Germania a refuzat să trimită arme la Kiev, ministrul de externe invocând luni motive istorice. Acesta deși Berlinul a exportat arme în valoare de aproape 10 miliarde de euro în 2021. Wall Street Journal a comentat pe marginea acestui subiect, spunând că „se pare că Ucraina este mai problematică decât Egiptul, principalul client al Berlinului anul trecut.” Prin comparație cu atitudinea Germaniei, Regatul Unit a început să aprovizioneze Ucraina cu arme antitanc, iar Canada a desfășurat un mic contingent de forțe speciale la Kiev. Nota discordantă a Germaniei este semnificativă.
• Germania este și în centrul disputelor dintre SUA și Europa cu privire la sancțiunile economice ce ar urmă să fie impuse Moscovei. Președintele Biden a făcut o prioritate din menajarea cancelarului Angela Merkel, ca contrapartidă pentru relația dificilă pe care această a avut-o cu Trump și în numele unității transatlantice. „Mișcarea a fost însă una dintre cele mai mari erori de calcul strategice ale lui Biden,” a afirmat Wall Street Journal, care a notat că Merkel a fost înlocuită cu o coaliție condusă de social-democrați, care sunt și mai blânzi cu Rusia. De exemplu, oficiali influenți ai SPD au spus că soarta conductei NS 2 nu ar trebui să fie legată de cea a Ucrainei, iar noul cancelar Olaf Scholz a promis doar vag că „totul va trebui să fie discutat” după o eventuală invazie rusă a Ucrainei. Fundalul acestei situații este războiul Berlinului și Washingtonului legat de propria lor producție internă de energie, ceea ce îi face mai vulnerabili la șantajul rusesc.
• Intenția americanilor de a elimina Moscova de la sistemul bancar internațional Swift și accesul la dolari americani. Un ziar german a raportat recent că Occidentul a exclus o astfel de mișcare, deși SUA au răspuns că „nicio opțiune nu este exclusă. Putin poate citi ziarele și știe că mulți din Europa se vor lupta împotriva oricăror sancțiuni Swift, mai ales dacă Rusia amenință să riposteze reținând energia din Europa în timpul iernii,” au scris jurnaliștii americani. De asemenea, premierul britanic Boris Johnson a vorbit recent cu președintele ucrainean Volodimir Zelenskyi pentru a susține „sancțiunile economice de amploare” în cazul în care Rusia ar invada, a declarat biroul lui Johnson. Comentatorii se întreabă însă cât de multă “durere economică” este dispusă Marea Britanie să provoace districtului financiar și pieței imobiliare din Londra, care sunt centre pentru banii oligarhilor ruși.

• Diviziunile de strategie dintre aliații occidentali. De câteva săptămâni, secretarul de stat Blinken, secretarul de stat adjunct Wendy Sherman și omologii lor din NATO s-au angajat într-o diplomație delicată, asigurându-se că cele 30 de țări ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sunt toate pe aceeași pagină, avertizând Rusia că orice încălcare ulterioară a integrității teritoriale a Ucrainei ar avea consecințe grave, inclusiv prin furnizarea de arme și informații armatei ucrainene și insurgenților civili implicați în respingerea unei invazii și ocupății ruse. Analiștii au comentat însă că acesta este un lucru greu de făcut, având în vedere dezacordurile dintre o serie de țări NATO, dependența mai multora dintre ele de aprovizionarea cu petrol și gaze rusești și faptul că nu există sprijin în cadrul alianței – inclusiv în cadrul Administrației Biden – pentru ca Ucraina să adere la NATO în acest moment.

Concluzie. Vina pentru actuala situație tensionată aparține fără îndoială lui Vladimir Putin și dorinței sale de a restabili Rusia Mare, dar și de a pune capăt alianței occidentale, așa cum o cunoaștem încă de la adoptarea Cartei Atlanticului. Ambițiile sale au fost însă evidente încă de la atacarea Georgiei în 2008 și a anexării Peninsulei Crimeea în 2014. De asemenea, sfidările sale sunt și ele bine cunoscute Statelor Unite și aliaților lor.

Aceștia nu au făcut însă aproape nimic – în afara unor sancțiuni anemice – de a respinge pretențiile lui Putin și de a-l ține în frâu pe țarul de la Kremlin. Acum, în contextul în care Ucraina este amenințată cu invazia, vesticii fac din nou pași greșiți și nu reușesc să se înțeleagă cum trebuie să-l pună cu botul pe labe pe autocratul de la Moscova. Joe Biden, Boris Johnson, Olaf Scholz, Emmanuel Macron și ceilalți lideri occidentali vor reuși să evite un dezastru geopolitic în Ucraina și să dovedească că alianța lumii libere este încă funcțională doar cu o atitudine intransigentă si masuri dure față de Putin și camarila sa.

Surse: Wall Street Journal, New York Times, Slate, New York Post, CNN, Washington Post, Politico, TIME, AP