G4Media.ro

Elefantul din clasă și pisica-n două – Mirabela Amarandei

Elefantul din clasă și pisica-n două – Mirabela Amarandei

Analiza este semnată de Mirabela Amarandei, cercetător doctorand la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, director al Direcției de Orientare Strategică și Politici Publice în cadrul Universității din București:

Acum aproape jumătate de an – știu că nu au trecut chiar 6 luni din martie încoace, dar felul în care s-au scurs le face să pară o scurtă veșnicie – cei mai optimiști dintre noi afirmau că perioada aceasta disruptivă prin care trece omenirea e prilej de schimbare paradigmatică, de transformare a crizei în oportunitate. 

„Am făcut o evaluare, iar situaţia generată de Covid-19 poate fi caracterizată drept pandemie”, spunea la 11 martie 2020 directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății.

De la acel moment, viața noastră a devenit un adevărat roller-coaster, iar traiul de zi cu zi s-a schimbat în feluri greu de înțeles. Așa că optimismul de început s-a mai estompat cu timpul, odată cu acumularea experiențelor de traversare a crizei, personale sau profesionale. Pentru noi toți, lunile astea au fost grele, neașteptat de grele și de sumbre, cu multă încărcătură emoțională și cu multe, foarte multe provocări profesionale. 

Odată cu declararea pandemiei la început de martie, școlile și universitățile au început, una câte una, să își închidă ușile și să facă tranziția către clasele online. UNESCO estimează că, la nivel global, 1,54 miliarde de copii și de tineri înscriși la școli și universități au fost afectați de criza pandemică și de închiderea spațiilor de învățământ. Aproximativ 185 de state de pe glob au fost nevoie să suspende activitatea în școli și universități și să populeze spațiul vast al Internetului, într-un simulacru digital.   

În România școlile s-au închis la 11 martie. De-atunci și până la finalul anului școlar, elevi, profesori și părinți au fost nevoiți să găsească resurse – exterioare sau interne, emoționale – pentru a putea traversa cu bine situații și stări neobișnuite, uneori la limită. Ministerul Educației a organizat tranziția către școala online, aș spune rapid și bine la început doar că, pe măsură ce complexitatea sistemului a generat complexitate în nevoi, au început să apară și problemele. Am încheiat și anul școlar 2019-2020; sărbătoarea națională de la Evaluare și Bacalaureat i-a făcut pe unii să uite de pandemie. 

Însă după deja celebra expresie ”iarna nu-i ca vara”, nici toamna nu-i ca primăvara iar pentru școala românească toamna asta nu trebuie să semene deloc cu primăvara. Lecțiile începutului crizei din această primăvară trebuie să fi fost învățate deja de toți cei care decid sau lucrează în sistemul de educație astfel încât guvernanții, autoritățile locale, inspectoratele și școlile să poată pregăti un început de an școlar în termenii cei mai rezonabili.

Sunt câteva lucruri pe care le-aș sublinia în această discuție, mă voi opri doar la câteva dintre ele. 

Personal, cred că nu mai e timp de discuții, de (meta)-analize și dezbateri nesfârșite. Mai avem o lună pentru a pregăti începerea noului an școlar. Cine cunoaște sistemul de învățământ preuniversitar, maniera greoaie și, uneori, strâmbă, în care reacționează la schimbare, știe că o pregătire riguroasă are nevoie de timp: pentru înțelegerea normei și internalizarea ei, pentru acomodarea schimbării în școală, pentru implementarea ei fără sincope și, mai mult, pentru asigurarea sustenabilității ei în comunitatea școlară.

Amânarea deciziei nu va elimina factorul disruptiv, al impreviziunii în ceea ce privește evoluțiile crizei pandemice. Amânarea nu va face să dispară virusul, și nici nu îl va izola. Însă cu cât suntem mai bine pregătiți pentru situațiile posibile din viitorul apropiat, cu atât funcționarea sistemului, asigurarea proceselor interne și furnizarea unei educații cât mai incluzive vor fi în termenii cei mai rezonabili cu putință. Amânarea deciziei va duce în mod implacabil la o organizare deficitară, precară și, implicit, la confuzii și sincope majore în școli. Iar cei care vor plăti acest preț vor fi tot copiii.

Elefantul din sala de clasă crește și începe să spargă tavanul școlii, iar decidenții trebuie să rupă pisica-n două, să tranșeze cât mai repede această problemă națională, cu efecte în lanț asupra a milioane de beneficiari – direcți și indirecți.

 

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

9 comentarii

  1. Prin ce s-a remarcat doamna in calitate de director al Direcției de Orientare Strategică și Politici Publice în cadrul Universității din București?

    Inteleg ca experienta de purtator de cuvant o recomanda pe aceasta functie.

    Intreb pt ca imi sare tandara cand citesc „Elefantul din sala de clasă crește și începe să spargă tavanul școlii, iar decidenții trebuie să rupă pisica-n două” in loc de analiza pragmatica

    textul e un simplu rezumat al situatiei, incheiat cu niste figuri de stil demne de dosarul 10 aug

  2. „perioada disruptivă”
    „schimbare paradigmatică”
    „adevărat roller-coaster”

    Am inteles din articol ca doamna isi doreste sa fie bine pt elevii si studentii care vor incepe un nou an scolar.
    Dar asta o poate spune oricare parinte cu odrasle aflate in ciclul scolarizarii (fara sa aiba in CV cine stie ce facultati, doctorate si functii).
    Dar n-am sesizat absolut nicio solutie, nicio idee.
    E ca si cum ar fi spus ca, de maine, trebuie sa facem cumva sa ne fie mai bine.

  3. Stiam ca lucrurile merg prost in Romania in ce priveste Scoala, auzisem despre calitatea slaba a unor cadre didactice, despre programe scolare si manuale anapoda,. Am vazut cateva mostre de ministri ai Educatiei, printre care si cel de acum, dar m-am gandit ca de vina e politica si ca exista, totusi, specialisti valorosi…
    Dar, dupa ce ne arata aici aceasta doamna atat de titrata si, mai ales, cu o functie atat de impotanta dupa nume, ramai uluit!
    Ce orientare strategica sugereaza? Am parcurs intreaga „analiza” pe edu.ro si, inafara unor critici si constatari pe care le poate face orcine, citesti un fel de literatura plina de cimilituri, Fara nici o idee, fara nici o solutie decat ruptul pisicii – inteleaga fiecare ce vrea din asta!
    Dezolant! Ce dezolant, SCANDALOS!

    • Fosta jurnalista, a venit de la Iasi in Ministerul Educatiei pe vremea lui Adomnitei, a ramas acolo pana a fost preluata de Mircea Dumitru ca purtator de cuvant cand era ministru, apoi adusa – tot ca purtator de vorbe la UB, desi nu se justifica acest post, nici cel pe care il are azi, fiindca nu are nicio idee, iar de comunicat pot si cei 9 prorectori si rectorul (zece), care-i si intrece, ca doar e sociolog… Dar e doctoranda in Psihologie! Sa mori de ras, nu alta!
      Poate scrie totusi ceva mai filosofic despre „scurta vesnicie”, cine stie?

  4. Chiar daca iarna nu-i ca vara sau chiar daca este bine sa iti faci -vara sanie si iarna plug- si chiar daca am fi nevoiti sa rupem pisica-n doua , tot nu razbim , daca nu ne punem cu totii la aceiasi masa si facem pace , fie ea – cu chiu cu vai – acceptata de noi toti .Unii vor- la bal, altii la spital – si ca sa respectam pe toata lumea , poate ar fi cazul -sa schimbam macazul – si sa ne reorientam spre viitorul modalitatilor noastre de a invata. Pandemia – bate-o vina – nu vrea sa plece – si cum inca -habar nu avem -ce este si ce face – mai bine sa respectam zicerea – paza buna trece primejdia rea -si sa mai sedem acasa – o tiruca de vreme – cu nelipsitul calculator in fata ochilor , ca doara nu om merge la clasa -sa dea napasta peste vreunul dintre copii nostri -tocmai acum cind – nu am sarit inca hopul – . Cea mai mica intimplare ce aduce un necaz si cum – necazul nu vine niciodata de unul singur – orisice infectare goleste degraba clasele de cursanti si speria lumea mai ceva ca- bomba atomica – aia a lui Oppenheimer. Asa ca sedeti dragi – fii si fice- in fundul vostru – si mai va jucati cu tabletele cele inca nedate de guvernul -aici de fata – si – va mai hliziti- unii la altii , pina ce timpurile ce va sa vina vor alunga covidul , mai ceva ca balenele ucigase bancurile speriate de pesti . Cit despre pretul platit, la modul abstract , de copiii ce nu vor incepe la fix anul scolar , sa nu uitam cit de mult le place vacanta – cea venita – cu trenul din Franta- iar daca pandemia o mai tine mult poate si finalul cimiliturii – cel cu darimarea scolilor – sa fie parte a unui adevar viitor . Lasind glumitele la o parte , cineva in toata acesta punere in scena are o raspundere ce chiar este uneori de refuzat . Cine plateste -oalele sparte- daca se intimpla – doamne feri – vreo tragedie chiar acolo in salile de clasa ? Are cineva vreun raspuns sau isi asuma cineva in vreun anume fel posibila aparitie a unei astfel de o intimplari , ca sa nu mai zic necunoscutul unei situatii de acest fel ce poate produce si pagube colaterale , ca parte a unei legi sau decizii guvernamentale ? Eu unul nu cred ca cineva poate face asta si atunci solutia este una singura , acasa impreuna cu cele mai bune cursuri ce se gasesc online .

  5. Articolul integral de pe contributors.ro are mai multe detalii.

  6. Sper ca nou infiintata politie a animalelor sa se autosesizeze.

  7. Parca era membra in PLUS-ul lui Ciolos intr-o vreme persoana asta… Acum e specialista in Educatie? E o gluma sinistra!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.