Elefantul din clasă și pisica-n două – Mirabela Amarandei

Analiza este semnată de Mirabela Amarandei, cercetător doctorand la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, director al Direcției de Orientare Strategică și Politici Publice în cadrul Universității din București:

Acum aproape jumătate de an – știu că nu au trecut chiar 6 luni din martie încoace, dar felul în care s-au scurs le face să pară o scurtă veșnicie – cei mai optimiști dintre noi afirmau că perioada aceasta disruptivă prin care trece omenirea e prilej de schimbare paradigmatică, de transformare a crizei în oportunitate. 

„Am făcut o evaluare, iar situaţia generată de Covid-19 poate fi caracterizată drept pandemie”, spunea la 11 martie 2020 directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății.

De la acel moment, viața noastră a devenit un adevărat roller-coaster, iar traiul de zi cu zi s-a schimbat în feluri greu de înțeles. Așa că optimismul de început s-a mai estompat cu timpul, odată cu acumularea experiențelor de traversare a crizei, personale sau profesionale. Pentru noi toți, lunile astea au fost grele, neașteptat de grele și de sumbre, cu multă încărcătură emoțională și cu multe, foarte multe provocări profesionale. 

Odată cu declararea pandemiei la început de martie, școlile și universitățile au început, una câte una, să își închidă ușile și să facă tranziția către clasele online. UNESCO estimează că, la nivel global, 1,54 miliarde de copii și de tineri înscriși la școli și universități au fost afectați de criza pandemică și de închiderea spațiilor de învățământ. Aproximativ 185 de state de pe glob au fost nevoie să suspende activitatea în școli și universități și să populeze spațiul vast al Internetului, într-un simulacru digital.   

În România școlile s-au închis la 11 martie. De-atunci și până la finalul anului școlar, elevi, profesori și părinți au fost nevoiți să găsească resurse – exterioare sau interne, emoționale – pentru a putea traversa cu bine situații și stări neobișnuite, uneori la limită. Ministerul Educației a organizat tranziția către școala online, aș spune rapid și bine la început doar că, pe măsură ce complexitatea sistemului a generat complexitate în nevoi, au început să apară și problemele. Am încheiat și anul școlar 2019-2020; sărbătoarea națională de la Evaluare și Bacalaureat i-a făcut pe unii să uite de pandemie. 

Însă după deja celebra expresie ”iarna nu-i ca vara”, nici toamna nu-i ca primăvara iar pentru școala românească toamna asta nu trebuie să semene deloc cu primăvara. Lecțiile începutului crizei din această primăvară trebuie să fi fost învățate deja de toți cei care decid sau lucrează în sistemul de educație astfel încât guvernanții, autoritățile locale, inspectoratele și școlile să poată pregăti un început de an școlar în termenii cei mai rezonabili.

Sunt câteva lucruri pe care le-aș sublinia în această discuție, mă voi opri doar la câteva dintre ele. 

Personal, cred că nu mai e timp de discuții, de (meta)-analize și dezbateri nesfârșite. Mai avem o lună pentru a pregăti începerea noului an școlar. Cine cunoaște sistemul de învățământ preuniversitar, maniera greoaie și, uneori, strâmbă, în care reacționează la schimbare, știe că o pregătire riguroasă are nevoie de timp: pentru înțelegerea normei și internalizarea ei, pentru acomodarea schimbării în școală, pentru implementarea ei fără sincope și, mai mult, pentru asigurarea sustenabilității ei în comunitatea școlară.

Amânarea deciziei nu va elimina factorul disruptiv, al impreviziunii în ceea ce privește evoluțiile crizei pandemice. Amânarea nu va face să dispară virusul, și nici nu îl va izola. Însă cu cât suntem mai bine pregătiți pentru situațiile posibile din viitorul apropiat, cu atât funcționarea sistemului, asigurarea proceselor interne și furnizarea unei educații cât mai incluzive vor fi în termenii cei mai rezonabili cu putință. Amânarea deciziei va duce în mod implacabil la o organizare deficitară, precară și, implicit, la confuzii și sincope majore în școli. Iar cei care vor plăti acest preț vor fi tot copiii.

Elefantul din sala de clasă crește și începe să spargă tavanul școlii, iar decidenții trebuie să rupă pisica-n două, să tranșeze cât mai repede această problemă națională, cu efecte în lanț asupra a milioane de beneficiari – direcți și indirecți.

• Citește analiza integrală pe Edupedu.ro