Dovezi ale sacrificării ritualice a unor băieţi gemeni, descoperite în situl mayaş Chichen Itza, un important oraș străvechi din peninsula Yucatan /

Un rezervor subteran cunoscut sub numele de chultun a fost descoperit în 1967 în apropierea unui corp de apă sacru din Chichen Itza, un important oraş mayaş străvechi din Peninsula Yucatan din Mexic. În interiorul acestuia au fost găsite rămăşiţe de la peste 100 de copii. Acum, mostrele ADN prelevate de la 64 dintre aceştia au oferit informaţii despre copiii sacrificaţi la Chichen Itza în secolele de dinaintea sosirii europenilor în „Lumea Nouă”, relatează miercuri Reuters, transmite Agerpres.

Toate rămăşiţele descoperite aparţin unor băieţi – unii dintre ei fraţi, inclusiv două perechi de gemeni identici – ucişi în timpul unor ritualuri religioase, au anunţat miercuri oamenii de ştiinţă. Majoritatea aveau vârste cuprinse între 3 şi 6 ani.

Cei mai mulţi au fost înmormântaţi în groapa comună în perioada de apogeu politic şi cultural din Chichen Itza, aproximativ între anii 800 şi 1.000, cu toate că unii dintre ei au fost îngropaţi înainte şi după această perioadă, de-a lungul unui interval de 500 de ani, care se încheie în jurul anului 1100.

Gemenii ocupă un loc important în religia şi arta mayaşă antică, iar sacrificarea lor este descrisă în scrierile sacre, inclusiv într-o carte numită „Popol Vuh”. Gemenii eroi mayaşi Hunahpu şi Xbalanque, au trecut prin cicluri de sacrificii şi învieri în timp ce se confruntau cu zeii lumii subterane. Structurile subterane precum chultun erau considerate intrări în lumea subterană, esenţiale pentru cosmogonia mayaşă.

„Sacrificiile rituale reprezentau o practică obişnuită în rândul populaţiilor mezoamericane antice. Cu toate acestea, relaţiile biologice dintre indivizii sacrificaţi nu au fost descrise niciodată până acum”, a declarat arheogeneticianul Rodrigo Barquera de la Institutul Max Planck de Antropologie Evolutivă (MPI-EVA) din Germania, autorul principal al studiului publicat în jurnalul ştiinţific Nature.

„Credem că, în cadrul acestui ritual de înmormântare, locuitorii din Chichen Itza au încercat să reproducă simbolic poveştile mitologice mayaşe şi reprezentarea eroilor gemeni”, a adăugat Barquera.

„Pentru mayaşi şi, în general, pentru civilizaţiile mezoamericane, moartea reprezintă ofranda supremă şi, ca atare, sacrificiile au o importanţă deosebită în sistemul lor de credinţe”, a explicat cercetătorul.
Chichen Itza este binecunoscut pentru arhitectura sa uimitoare, inclusiv pentru o impresionantă structură piramidală numită acum El Castillo. În apropiere se află o groapă sacră umplută cu apă, numită cenotă, unde au fost găsite rămăşiţele a peste 200 de persoane. Iar în apropiere se află chultun-ul în care au fost îngropaţi băieţii.

„Scopul iniţial al acestor chultun-uri era de a stoca apă proaspătă. Cel în cauză a fost transformat într-o cameră funerară adiacentă unei mici peşteri naturale. Atât chultun-ul, cât şi peştera erau pline cu rămăşiţe umane”, a spus Barquera.

Mostrele de ADN au fost extrase din zona pietrificată a osului temporal, care adăposteşte urechea internă. Acest os de mici dimensiuni s-a dovedit optim pentru conservarea ADN-ului străvechi.

„Am prelevat doar partea stângă pentru a ne asigura că am eşantionat fiecare individ o singură dată. Acesta nu s-a conservat la fiecare individ din chultun, de aceea am eşantionat doar un subset”, a declarat specialista în arheogenetică de la MPI-EVA Kathrin Nägele, coautoarea studiului.

„Pornind de la asemănările genetice a doi indivizi, putem calcula gradul de rudenie genetică. În acest caz, am găsit două perechi care erau atât de asemănătoare încât nu puteau fi decât gemeni identici şi cel puţin alte trei perechi care erau fraţi. Şi aceştia ar fi putut fi gemeni, însă gemeni fraternali, provenind din două ovule diferite”, a spus specialista.

„Este pentru prima dată când reuşim să identificăm cu certitudine gemeni identici în evidenţele arheologice”, a subliniat Nägele.

Cercetarea contrazice o idee popularizată în secolul XX, potrivit căreia vechii mayaşi preferau sacrificiile feminine.

Cercetătorii au comparat, de asemenea, genomul băieţilor cu cel al comunităţilor mayaşe din prezent, inclusiv cu cel al locuitorilor din satul Tixcacaltuyub, situat în apropierea ruinelor de la Chichen Itza. Ei au identificat trăsături genetice la mayaşii moderni care provin probabil din adaptările sistemului imunitar ale strămoşilor lor la o infecţie bacteriană epidemică din timpul colonizării spaniole.

Rămân neclare condiţiile în care au murit băieţii. „Nu există urme de tăieturi sau de traume, ceea ce ne dezvăluie cum nu au murit. Însă, deocamdată nu am descoperit o cauză a morţii lor”, a declarat Barquera.

„În timpul perioadei coloniale spaniole, mii de cărţi şi texte mayaşe au fost arse în mod sistematic şi s-au făcut eforturi concertate pentru eliminarea credinţelor şi a activităţilor religioase mayaşe, cărora le-a luat locul creştinismul”, a declarat Christina Warinner, specialistă în arheologie biomoleculară la Universitatea Harvard, coautoare a studiului.

„Prin urmare, există multe lacune în cunoştinţele noastre referitoare la practicile rituale specifice ale vechilor mayaşi – şi mai ales la semnificaţia lor”, a adăugat Warinner. „Printre acestea, sacrificiul uman rămâne una dintre cele mai neînţelese practici rituale”, a spus ea.