Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
ENTR a vorbit cu două studente românce aflate în Larnca la momentul atacului unei baze militare din Cipru. Ele au descris pe scurt cum au trăit acel moment și cum au resimțit tensiunea din zilele următoare.
Pe 1 martie 2026, la o zi după atacul SUA asupra Iranului, o bază militară britanică aflată în Cipru a fost țintită de o dronă. Vanessa și Lorena studiază, prin programul Erasmus, la University of Central Lancashire, din Cipru. Ele au ajuns acolo cu o lună înaintea conflictului din Orientul Mijlociu.
”În primă instanță nu am știu dacă să mă panichez sau nu, pentru că informațiile veneau din multe surse și nu știam care dintre ele sunt de încredere sau nu. Am încercat, totodată, să mă informez și să-mi mențin calmul.”, povestește Vanessa. Ea adaugă că distanța față de baza militară atacată, de aproximativ 90 km, i-au conferit un sentiment de siguranță, atât ei, cât și părinților, care au încurajat-o să-și continue semestrul acolo.
Fetele explică cum, printre studenții străini, tensiunea a fost resimțită intens, unii dintre ei alegând chiar să se întoarcă acasă: „Toată lumea vorbea dacă ar trebui sau nu să plecăm acasă.” Acest sentiment a fost amplificat de multele informații false sau incomplete care circulau pe internet, așa cum subliniază Vanessa: „Panica a fost mare în general din cauza mis-informării și din cauza mesajelor pe toate grupurile de studenți.
Nici Lorena nu și-a dorit să se întoarcă în România după acest eveniment: „Nu simt că viața mea s-a schimbat după acest atac. Lumea și-a continuat viața într-un mod normal”.
„Știu că am fost sfătuiți să ne instalăm o aplicație care îți arată care ar fi cele mai apropiate buncăre din jurul tău și avem toți aplicația asta acum și pe lângă asta, ni s-a spus că vor fi testate sistemele de alertă prin SMS. Doar că niciunul dintre noi, cel puțin dintre studenții Erasmus pe care cunosc eu nu a primit aceste mesaje”, spune Lorena.
Universitatea, de asemenea, a oferit indicații studenților în legătură cu măsurile de protecție în cazul unui potențial viitor atac. Ei au primit informații despre cum să-și păstreze siguranța și unde să se adăpostească.