G4Media.ro

Despre Marx și despotismul totalitar

Despre Marx și despotismul totalitar

Născut în urmă cu două sute de ani în Trier, pe 5 mai 1818, Karl Marx a eșuat deopotrivă ca profet și ca savant. În locul revoluției emancipatoare, s-au născut utopii concentraționare. A anunțat apodictic decesul burgheziei fără a intui geneza clasei de mijloc și șansele gradualismului în politică. Prizonier al teleologiei hegeliene, a văzut Istoria, cum arăta Leszek Kołakowski, dincolo de Bine și de Rău. A crezut că socialismul duce la egalitate și, în pofida avertismentelor unor Bakunin ori Lassalle, a ignorat riscul că fantasmata revoluție putea și avea să culmineze într-un nou sclavagism. Posedații nihiliști ai secolului XX au aflat în doctrina sa nesăbuită și exaltată argumentele „dialectice” pentru ale lor experimente liberticide…

În 1968, acum 50 de ani, se confruntau cel puțin trei școli de gândire care se revendicau din Marx—marxismul sovietic, marxismul structuralist și marxismul critic (Școala de la Frankfurt, grupul Praxis din Iugoslavia, umanismul marxist renăscut în gândirea Școlii de la Budapesta, a lui Kołakowski, etc). Primul s-a epuizat în ortodoxie instituționalizată, sectară și sterilă. Al doilea, dominat de gândirea lui Louis Althusser, a devenit un exercițiu scolastic tot mai periferic. În fine, cel de-al treilea, a mers în varii direcții, inclusiv către îmbrățișarea liberalismului civic (marxiștii gramscieni, Kołakowski însuși, Zygmunt Bauman, Ágnes Heller, Ferenc Fehér, Mihály Vajda, János Kis, György Bence, Karel Kosík) și despărțirea de mesianismul revoluționar originar. Anihilarea experimentului intrat în istorie ca Primăvara de la Praga a însemnat lichidarea potențialului emancipator al revoltei din interiorul marxismului împotriva unui sistem birocratic sufocant și umilitor. Era limpede că negativitatea încetase de mult timp să mai coincidă cu promisiunile escatologice ale filosofului născut acum două veacuri la Trier. Transformat în ideologie a consimțământului cu despotismul totalitar, marxismul își abjurase propria matrice, devenise numele unui crez extenuat, searbăd și, în fond, cadaveric…

Cât privește trădarea intelectualilor, nicăieri în lume intelighenția nu a căzut la marxism atât de jalnic și rușinos precum în Franța. A fost vorba de o servitute voluntară, de ceea ce numesc voluptatea supunerii. Sartre a fost epitoma acestui abandon al spiritului critic. S-a înregimentat, a devenit megafon jdanovist, a urlat împreună cu cei mai odioși staliniști, a ajuns să proclame, el, discipolul lui Bergson, Husserl și Heidegger, că marxismul este „filosofia indepasabilă a timpurilor noastre”. De la o Sfântă Familie la alta, de la un marxism imaginar la următorul (spre a-l parafraza pe Raymond Aron), cei mai influenți intelectuali francezi din anii ’50 și ’60 au devenit avocații, complicii, apologeții Marii Minciuni. De ce au făcut-o? Pentru că au iubit violența, utopia, elanul vital dus la extrem. Pentru că modernitatea burgheză li se părea meschină, reducționistă, lipsită de suflet. Dar mai ales, o spun apăsat, pentru că nu le păsa de viețile oamenilor reali, ci doar de sofismele lor delirante și frivole, de gloria lor obscenă într-o coterie de cinici iresponsabili…

Doneaza prin PayPal paypal icon
Donatie recurenta

Doneaza lunar pentru sustinerea proiectului G4Media

Doneaza prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank

Abonează-te la newsletter

8 comentarii

  1. Stimate D-le Tismaneanu,
    Cu tot respectul pentru eruditia dumneavoastra, articolele din ultima perioada incep sa aiba un limbaj mult prea ‘superior’, punctat de referiri la nume si alegorii care de multe ori nu au ecou nici macar pentru mintea celor cit de cit scoliti. Stilul bombastic si evident ‘superior intelectual’ va duce departe de cei ce altfel ar aprecia ideile dumneavoastra.

    • @ Caragiale: nu agreez deloc observatiile dvs. Eu as reprosa faptul ca in ultima vreme dl. profesor nu mai apare in spatiul internet in ritmul in care aparea cu 3-4 ani in urma. Poate ca pe acest site il vom vedea mai des.

    • @ Ciobanul Bucur: vreun argument pentru care nu sunteti de acord cu Caragiale 2.0?

      Daca, intr-adevar, n-ati fi fost de acord cu cele sustinute de Caragiale 2.0, ati fi scris, negresit, in loc de simplul “nu agreez”, ceva mai asortat cu opiniile dumneavoastra, cum ar fi “sunt mefient in a achesa la …”.

      Pai, ce facem, ne batem joc de scoala?!?

  2. Eu i-as reprosa mai degraba ca nu l-a citit pe Marx ci se concentreaza pe ce au facut altii cu scrierile lui.

  3. În stilul ăsta erau criticați filozofii „idealiști” în Scânteia și Scânteia Tineretului acum 60 de ani.
    „Istoria se repetă, întâi ca tragedie apoi ca farsă” (K. Marx)

  4. cum s-au activat tovarasii David si Urcan… Cumva din subsolurile Kiseleff nr. 10 via Tiraspol, sau viceversa?

  5. ori cu marx ori fara marx – tot acolo.
    dar cu tortionarii ce facem ?
    astia aparuti de cand ne-am cedat suveranitatea.

  6. Marxsimul este un compediu pestrit de citate neintelese si fals interpretate din Hegel si Feuerbach corcite stangaci cu franturi din Adam Smith si David Ricardo, totul spoit cu idealismul infantil al socialismului utopic francez pe fundalul unei mentalitati criminale totalitare, care ignora natura umana si individualitatea, militand pentru o distopie dezumanizata, apocaliptica.

    In marxism si nu numai in intepretarea exaltata a unor nihilisti scelerati ca Ulianov si Djugashvilli, se gasesc radacinile bestialitatii dictatoriale si spiritul concentrationar al terrorii tortionare bolsevice si din coloniile sovietice, printre care si Romania.

    Adeptii marxismului sunt criminali refulati, mizantropi sinistrii si mai ales dogmatici obtuzi si psihopati rapaci , care urmaresc preluarea puterii absolute si scopuri marsave totalitare.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.