Democrație și autocrație (Op-ed de Vladimir Tismăneanu)

Predau ceea ce numim comparative politics de patru decenii. Am ținut cursuri despre democratizare în Europa de Est și în America Latină. Predau în acest semestru un seminar avansat (upper level) despre dictatori și dictaturi. Fac parte din board-ul lui International Forum for Democratic Studies din cadrul National Endowment for Democracy. Am publicat numeroase articole pe aceste subiecte în reviste de specialitate și în mass-media. Chiar ieri am discutat cu studenții conceptul de autocratizare. Am comentat excelentul articol scris acum trei zile de Steven Levitsky și Lucan Way în ”Foreign Affairs”.

Spun aceste lucruri pentru că îndrăznesc să socot că J. D. Vance nu are autoritatea intelectuală să se pronunțe asupra calității democrației din România. Calitatea unei democrații se examinează în funcție de varii criterii. Unul este atașamentul cetățenilor în raport cu valorile democratice.

Am scris aici și în alte locuri despre ce s-a petrecut în România în noiembrie-decembrie 2024. Cine vrea poate să meargă înapoi și să citească pe pagina mea de Facebook însemnările de jurnal din acea perioadă. Am afirmat că originile crizei sunt endogene, dar ele au fost exploatate, ideologic, emoțional și tehnologic, de Federația Rusă și trompetele putiniste locale.

Cu numeroasele ei hibe, despre care am scris de atâtea ori, democrația din România trebuie apărată, nu atacată.

Aceasta a fost eroarea multor intelectuali în ultimii ani ai Republicii de la Weimar. Democrațiile postcomuniste au destui dușmani. Cel mai periculos, o spun cât pot de categoric, este la ora actuală Federația Rusă.

Modelul putinist, înrădăcinat în tradițiile țariste și bolșevice, este unul fundamental autocratic. Nu contează dacă exercițiul puterii este monopolizat de un suveran de presupus drept divin, de un Lider Providențial ori de un partid cu veleități carismatice. În toate aceste cazuri vorbim despre autocrație. Nu doar non-democrație, ci antidemocrație.