De ce vor islamiștii să reducă la tăcere muzica / Ce semnificație au atentatele organizate împotriva spectatorilor la concerte

ISIS și-a revendicat răspunderea pentru atacul de vineri de la o serbare din Germania, soldat cu trei morți și mult mai mulți răniți. Organizația teroristă a afirmat într-un comunicat că unul dintre „soldații” ei a efectuat atacul „drept răzbunare împotriva [sic!] musulmanilor din Palestina și de pretutindeni”, potrivit Rador Radio România.

Imediat ce știrea despre atacul din Solingen, la 20 de kilometri est de Düsseldorf, a început să circule observatorii experimentați ai extremismului islamic au știut cine putea fi de vină.

În ciuda poziției ridicole adoptate în ultimii câțiva ani de guvernele occidentale cum că fanaticii de extrema dreaptă ar reprezenta o amenințare la adresa modului nostru de viață la fel de mare ca aceea a extremiștilor islamici, populația nu se lasă păcălită. Nu extrema dreaptă a asasinat preoți, polițiști, dascăli, jurnaliști și copii evrei. Extrema dreaptă nu a atacat nici săli de concerte, un lucru care a devenit în mod evident noua strategie a teroriștilor islamiști.

A început în 2015, când o celulă teroristă a ISIS a masacrat 130 de oameni la sala Bataclan din Paris, unde veniseră să asiste la concertul unei formații rock.

Doi ani mai târziu un atentator sinucigaș [tot musulman – n.trad.] a omorât 22 de oameni, majoritatea copii, în Manchester, în timp ce dansau pe muzica cântăreței americane Ariana Grande.

Anul acesta, în martie, membri ISIS cu arme de foc au asasinat 145 de oameni la Moscova, la un concert al formației rock Picnic. În urma atacului au existat jurnaliști în Vest care au făcut o legătură între atacul de la concertul Picnic și susținerea formației pentru invazia rusă din Ucraina.

Însă ISIS a măcelărit 145 de oameni la Moscova din același motiv pentru care a făcut-o și la Paris și tot din același motiv pentru care voia s-o facă luna aceasta la Viena, la un concert Taylor Swift programat acolo.

Pe baza unor informații primite de la servicii secrete străine, poliția austriacă a arestat trei bărbați tineri calificați drept „simpatizanți ai ISIS”, care pregăteau un atentat sinucigaș la acel concert.

Extremiștii musulmani consideră că a asculta muzică e un păcat. Acum un deceniu, când ISIS și-a înființat califatul din Irak și Siria, a interzis pe teritoriul acestuia vânzarea și ascultarea de muzică. „Instrumentele cu coarde și cântecele sunt interzise în islam, întrucât distrag de la evocarea lui Dumnezeu și de la Coran și sunt o sursă de tulburări și corupere a inimii”, a afirmat ISIS într-un comunicat.

Susținând că muzica e ilegală, islamiștii consolidează totodată în Occident dihotomia dintre „ei” și „noi”. În mesajul prin care ISIS și-a asumat răspunderea pentru atacul de la Paris din noiembrie 2015, aceasta a calificat Franța drept „capitala prostituției și obscenității”.

Strategia islamiștilor funcționează. În decembrie 2023 s-a desfășurat un sondaj cuprinzător privindu-i pe musulmanii din Franța și relația lor cu religia și secularismul. Conform acestuia, 49% din elevii musulmani din școlile franceze au absentat motivat de la orele de muzică din cauza religiei lor.

Lucrul pe care-l urăsc cel mai mult (și de care se tem cel mai mult) islamiștii este muzica cântată de tinere femei eliberate – libere să se îmbrace cum vor, libere să spună ce vor. Taylor Swift, care și-a construit o armată enormă de multe milioane de admiratori pe întreaga planetă – porecliți „Swifties” – întruchipează întocmai această emancipare.

Într-un interviu acordat revistei Elle în 2019 Swift a spus că atentatul cu bombă de la Manchester din 2017 a determinat-o să fie „complet îngrozită de plecarea în turneu”. Nu doar pentru siguranța ei proprie, ci și pentru a milioanelor de oameni care participă la concertele ei.

E drept că e posibil ca poliția austriacă să fi evitat o catastrofă luna aceasta, dar dintr-un anumit punct de vedere ISIS e liberă să-și celebreze victoria: cele trei concerte programate de Swift la Viena au fost anulate definitiv, astfel că islamiștii au reușit să reducă muzica la tăcere.

Este lucrul pe care și-l doresc în definitiv islamiștii: să alunge muzica din Europa sau, dacă nu, măcar s-o restricționeze. Și probabil că se simt încurajați în acest demers de succesul pe care l-au avut deja în privința înăbușirii liberei exprimări în deceniul scurs de la asasinarea jurnaliștilor de la Charlie Hebdo. „Je suis Charlie”, striga întreaga Europă cu un singur glas imediat după masacru, dar cine mai are astăzi curajul de a critica islamul?

„Trebuie să trăim cu curaj dacă vrem să simțim cu adevărat că trăim, iar acest lucru înseamnă să nu ne lăsăm controlați de cele mai mari temeri pe care le avem”, spunea Swift în 2019.

Sursa: THE SPECTATOR / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba