De ce puține țări europene se oferă voluntar pentru a trimite trupe în Ucraina

Donald Trump a fost ținut la curent înainte și după întâlnirea celor opt de la Paris, la Elysée. Emmanuel Macron a discutat cu președintele american cu aproximativ douăzeci de minute înainte de întâlnire și l-a informat despre conținutul discuțiilor de după aceasta, potrivit Rador Radio România.

Mesajul este clar: nimic nu se va face în Europa fără coordonarea cu președintele american care, la rândul său, și-a trimis emisarii în Arabia Saudită pentru a începe o discuție inițială cu reprezentanții lui Vladimir Putin. Potrivit lui Marco Rubio, secretarul de stat al SUA, în această etapă este doar o chestiune de verificare a dorinței reale a lui Putin de a face pace în Ucraina.

La Paris, întâlnirea informală nu a fost menită să ia decizii. Nici formatul – cu Regatul Unit la bord – și nici participanții – au lipsit douăzeci de țări ale Uniunii Europene (UE) – nu a permis acest lucru. A fost vorba, așadar, de a testa împreună câteva idei despre garanțiile de securitate pe care europenii le-ar putea oferi Ucrainei și despre necesitatea înlocuirii, fără îndoială, pe termen scurt, a sprijinului militar american pentru forțele ucrainene. În plus, reuniuni mai ample vor implica toate cele 27 de țări ale UE.

În timp ce liderii din jurul mesei și-au demonstrat capacitatea de a se mobiliza rapid, unitatea se oprește aici. Italianca Giorgia Meloni a avut grijă să ajungă cu cincizeci de minute întârziere, la bordul unui Maserati – italienii sunt atenți la intrările lor – pentru a arăta că intră în acest cerc cu reticența unei „trumpiste”, nefiind dornică să intre în corul european.

Divergențele dintre europeni cu privire la strategie au devenit clare. Problema posibilei trimiteri de trupe europene în Ucraina nu este unanimă. Pe de o parte, Parisul și Londra schițează deja contururile unei forțe de 25.000 până la 30.000 de oameni, inclusiv 10.000 de francezi, susținute de țările scandinave și de țările baltice.

Premierul danez Mette Frederiksen nu și-a ascuns îngrijorările: „Rusia amenință întreaga Europă. Trebuie să ne pregătim pentru posibilitatea ca războiul să se mute într-o altă țară europeană”.

Pe de altă parte, un bloc condus de Germania și Italia i se opune ferm. Cancelarul Scholz numește ideea „complet prematură și inadecvată”, în timp ce Giorgia Meloni o numește „soluție ineficientă”. Spania și Polonia sunt printre cele reticente.

În Țările de Jos, în timp ce guvernul Schoof pare deschis la discuții, principalul partid din parlament și membru al coaliției guvernamentale, PVV al lui Geert Wilders (descris adesea ca pro-rus), i se opune categoric.

Pedro Sanchez a fost cel mai vocal lider când a părăsit întâlnirea, adunând jurnalişti la ambasada Spaniei la Paris. „Suntem un aliat angajat, nu doar în cuvinte, ci și în fapte”, a amintit el, invocând acordul bilateral de securitate de un miliard de euro semnat cu Kievul în 2024.

Dar pentru Madrid, prioritatea rămâne evitarea oricărui risc de escaladare. Pedro Sanchez pledează în schimb pentru o abordare în trei pași: în primul rând, asigurarea continuității sprijinului militar și umanitar acordat Ucrainei, apoi să se lucreze pentru o pace „justă și durabilă” care să implice în mod activ UE în negocieri și, în final, consolidarea arhitecturii europene de securitate.

„Nu putem repeta greșelile din trecut”, a insistat el, referindu-se la acordurile de la Minsk care au fost călcate în picioare imediat ce au fost semnate „Avem nevoie de o pace care să consolideze dreptul internațional și integritatea teritorială a națiunilor”. Această cale de mijloc, care evită cu atenție problema sensibilă a trimiterii de trupe, reflectă echilibrele interne ale coaliției spaniole, unde Sumar, partenerul de stânga al PSOE, a fost întotdeauna reticent în a escalada conflictul militar.

Totuşi, se formează un consens cu privire la necesitatea de a consolida apărarea europeană. Ținta de 2% din PIB dedicată cheltuielilor militare este acum departe de a fi suficientă. Reluând o propunere recentă a Comisiei Europene, Germania vrea să meargă mai departe propunând excluderea acestor cheltuieli din calculul deficitelor de la Maastricht, o revoluție pentru Berlin, în mod tradițional gardianul ortodoxiei bugetare.

Această evoluție ar marca un reviriment istoric pentru Germania, dar ar trebui confirmat de succesorul cancelarului Scholz. Cu doar câteva zile până la alegeri, totul indică faptul că candidatul CDU, Friedrich Merz, este în frunte. Cancelarul Scholz, confruntat cu constrângerile constituționale ale „Schuldenbremse” (frâna datoriei), a stabilit clar termenii dezbaterii.

„Pentru a finanța în mod durabil Bundeswehr, avem nevoie de cel puțin 30 de miliarde de euro pe an, ceea ce este posibil doar dacă excludem aceste cheltuieli din regulile bugetare”, a spus el. Aceasta va fi probabil poziția SPD într-o viitoare coaliție guvernamentală cu CDU. Se va vedea duminică, 23 februarie, după închiderea urnelor.

Premierul spaniol insistă: „Pacea în Ucraina și securitatea europeană sunt două fețe ale aceleiași monede”. Această viziune este împărtășită de Ursula von der Leyen care afirmă că „Ucraina merită o pace obținută prin forță”, solicitând o „întărire a apărării în Europa”.

Cealaltă linie de fractură se referă la relația cu Washingtonul. Emmanuel Macron își promovează ideea de „autonomie strategică” europeană. O viziune care se ciocnește de atlantismul asumat al mai multor parteneri. „Nu trebuie să existe nicio diviziune în chestiunile de securitate între Europa și Statele Unite”, insistă Olaf Scholz.

Giorgia Meloni evidenţiază ideea că „nu există securitate în Europa fără Statele Unite”. Nu este sigur că toți liderii europeni interpretează în același mod declarațiile recente ale lui Donald Trump sau ale reprezentanților săi. Nu toată lumea are aceeași perspectivă asupra nivelului de dezangajare americană…

Lituanienii, care sunt mai expuși riscului rusesc, au o viziune mai pesimistă decât Meloni: „Donald Trump nu poate să-i promită unilateral lui Putin că va inversa extinderea NATO, pentru că asta ar necesita acordul tuturor membrilor”, notează Gabrielus Landsbergis, ministrul Afacerilor Externe lituanian. „Dar Trump poate pur și simplu să retragă trupele americane de pe flancul estic, ceea ce ar avea aproape același efect”.

Cu privire la condițiile unei păci viitoare, Olaf Scholz este categoric: „Ucraina nu poate accepta o pace dictată”. Cu excepția faptului că, deocamdată, președintele Zelenski nu este invitat la primele discuții dintre Washington și Moscova… Pedro Sanchez insistă asupra a trei premise: implicarea activă a Ucrainei și a UE în negocieri, întărirea ordinii multilaterale și apariția unei Uniunii Europene mai puternice.

Președinta Comisiei Europene promite propuneri atât pentru sprijinirea Ucrainei, cât și pentru dezvoltarea apărării europene. O Carte albă privind apărarea europeană urmează să fie propusă de comisarul Kubilius la sfârșitul lunii martie. E cam târziu…

Și acesta nu este primul gest: europenii s-au echipat deja cu o „busolă strategică” în martie 2022, care a rămas ca un raport frumos într-un sertar. în ce privește apărarea, durează câțiva ani pentru a ajunge la viteză. Dar nevoile sunt pentru acum, dacă nu chiar pentru ziua de ieri.