De ce prim ministrul britanic Keir Starmer, confruntat de un rival mult mai popular – Andy Burnham, nu are practic la dispoziție decât alternativa demisiei

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

“Keir Starmer își va evalua viitorul în acest weekend, pe fondul presiunilor tot mai mari din partea cabinetului său, în urma victoriei lui Andy Burnham la alegerile parțiale, potrivit informațiilor obținute de The Times.

Prim-ministrul a insistat public că nu va „renunța” și a declarat că este pregătit să facă față unei confruntări din partea lui Burnham, în cazul în care se va ajunge la o competiție pentru conducerea partidului.

Cu toate acestea, surse apropiate prim-ministrului au declarat, în privat, că acesta recunoaște existența unei presiuni din ce în ce mai mari din partea deputaților de rând pentru ca el să demisioneze. Se așteaptă ca acesta să-și petreacă weekendul alături de soția și familia sa pentru a-și analiza situația înainte de a decide dacă va continua lupta.” scria vineri după amiază cotidianul The Times.

La scurt timp după aceea, ministra transporturilor, Heidi Alexander, i-ar fi spus premierului Starmer, potrivit cotidianului The Telegraph, că e timpul să se retragă, după victoria categorică a lui Burnham în scrutinul parlamentar parțial din circumscripția Makerfield. De la nord vest de Manchester. Burnham, care este primar al zonei metropolitane Manchester din 2017, a revenit în Camera Comunelor, unde a mai fost deputat între 2001 și 2017, pentru a concura la funcția de lider al Partidului Laburist, așa cum a anunțat luna trecută.

Burnham – victorie strălucită

În scrutinul de joi, Burnham a obținut aproape 55% din voturile exprimate, un avans de 20% față de principalul său contra-candidat, Rob Kenyon (Reform UK, dreapta populistă), îmbunătățind scorul Partidului Laburist cu aproape 10% față de cel de la alegerile generale din 2024, în condițiile unei participări la vot de peste 58%, față de 52% acum doi ani, pentru prima oară în 44 de ani când participarea la vot într-un scrutin parțial a fost mai ridicată decât la alegerile generale în aceeași circumscripție.

Foto: Facebook Rebecca Long Bailey

Desigur că victoria lui Burnham la Makerfield, care face parte din zona metropolitană Manchester unde este primar, are și un caracter personal, dar este clar că impopularitatea lui Starmer, care are cea mai joasă cotă de încredere a unui prim ministru în funcție din ultima jumătate de secol, potrivit sondajelor. Este clar că mulți alegători de stânga au votat pentru Burnham în intenția de a scăpa de Starmer.

Tot vineri, presa britanică a relatat că Burnham se pregătește să prezinte o listă cu 200 de deputați care-l susțin, din totalul de 403, caz în care Starmer nu ar avea de ales și ar trebui să demisioneze. Pentru a candida la funcția de lider al Partidului Laburist, un deputat trebuie să obțină sprijinul a minimum 81 de parlamentari (20% din total), ceea ce Burnham are cu siguranță. În caz că Starmer s-ar încăpățâna să rămână în funcție, numele său ar fi înscris din oficiu pe buletinul de vot care ar urma să fie înaintat membrilor Partidului Laburist cu o vechime mai mare de șase luni.

Un doritor la candidatură este și fostul ministru al sănătății, Wes Streeting, care a demisionat din funcție luna trecută și apoi i-a cerut demisia lui Starmer. The Times relata că Burnham i-ar fi propus un post important lui Streeting în cabinet, dacă devine premier și acesta nu candidează. Dacă Starmer demisionează și Burnham este singurul candidat, atunci nu mai are loc scrutinul și el este “încoronat” lider al Partidului Laburist, urmând a fi numit prim ministru de către Regele Charles al III-lea după demisia lui Starmer.

Degringolada lui Starmer

Dar cum s-a ajuns în această situație în care Starmer a condus Partidul Laburist pe 4 iulie 2024 la o victorie răsunătoare în alegerile parlamentare, 411 mandate din 650 (al doilea cel mai bun rezultat din istorie) să ajungă să fie împins la demisie de propriul partid după mai puțin de doi ani?

Sursa foto: Stefan Rousseau / PA Images / Profimedia

Ar fi mai multe explicații: în primul rând, victoria Laburiștilor a fost largă, dar obținută cu cel mai slab scor procentual din istorie – 34%.

În al doilea rând, așa cum au avertizat mai mulți comentatori și experți în economie, situația finanțelor publice la sfârșitul celor 14 ani de guvernare a Partidului Conservator, care a inclus Brexit, pandemia Covid și războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, era în cel mai bun caz precară. Iar eșecul lui Starmer de a reduce masivul buget al cheltuielilor sociale și mărirea taxelor pentru companii a contribuit la deteriorarea și mai serioasă a deficitelor publice.

În al treilea rând și poate cel mai important, Starmer, care înainte de a intra în politică a fost șef al procuraturii, s-a dovedit un prim ministru șovăielnic, un comunicator mediocru în cel mai bun caz și în ultimă instanță chiar lipsit de integritate, așa cum a dovedit-o numirea în funcția de ambasador la Washington a lordului Peter Mandelson, fost ministru Laburist obligat să demisioneze de două ori din funcție și așa cum au dovedit-o documentele publicate de Statele Unite prieten intim al pedofilului american condamnat Jeffrey Epstein.

Lovitura finală pentru credibilitatea lui Starmer a venit pe 7 mai anul acesta, când Partidul Laburist a fost pur și simplu laminat în alegerile locale din Anglia și cele parlamentare din Scoția și Țara Galilor. Deși alegerile generale la termen nu sunt programate decât în 2029, mulți deputați, confruntați cu pierderea mandatelor pronosticată de sondajele de opinie unde Partidul Laburist s-a prăbușit sub 20%, au început să se agite și din ce în ce mai mulți au ajuns la concluzia că singura soluție de remediere a acestei situații politice catastrofale este schimbarea liderului.

Și într-adevăr, sondajele arată că un Partid Laburist cu Burnham în frunte ar fi la egalitate în intențiile de vot cu Reform UK, condus de Nigel Farage, față de 5 – 8% în urmă, așa cum este acum sub conducerea lui Starmer.

Dar asta este o situație ipotetică, în condițiile în care cel mai recent sondaj indică faptul că alegătorii, în proporție de 79% nu știu ce intenții are Burnham (fost deputat și ministru sub Tony Blair și Gordin Brown, candidat învins la șefia Partidului Laburist în 2010 în fața lui Ed Milliband și în 2015 în fața lui Jeremy Corbyn) dacă devine prim ministru.

Cunoscut pentru întoarcerile sale de 180 de grade, Burnham este poate cel mai bine descris de următorul banc: „Un susținător al lui Blair, unul al lui Brown, unul al lui Corbyn și unul al lui Starmer intră într-un bar din Manchester. Barmanul îi întreabă: «Ce vrei să bei, Andy?»”