Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Ai observat vreodată cum câinele tău vine imediat lângă tine când începi să cauți ceva, în timp ce pisica rămâne pe loc și doar se uită? Această situație obișnuită din viața de zi cu zi a atras acum atenția oamenilor de știință.
Un nou studiu, explicat de Earth.com, arată că diferența ar putea avea rădăcini vechi de mii de ani. În anumite situații, câinii se comportă mai mult ca niște copii mici decât ca pisicile. Ideea poate părea surprinzătoare, dar experimentele susțin această concluzie.
Cercetătorii au vrut să înțeleagă de ce câinii par adesea dornici să ajute, chiar și fără antrenament sau recompense, în timp ce pisicile tind să rămână calme și să observe.
Studiul a fost realizat de cercetători de la Universitatea Eötvös Loránd din Ungaria și de la grupul HUN REN ELTE Comparative Ethology Research Group.
Echipa a comparat trei grupuri: câini de companie fără antrenament special, pisici de companie și copii cu vârste între 16 și 24 de luni. Scopul a fost să vadă dacă aceste grupuri manifestă comportament prosocial în viața de zi cu zi. Comportamentul prosocial înseamnă să ajuți pe cineva fără să aștepți ceva în schimb.
Oamenii de știință au vrut să afle dacă viața alături de oameni determină animalele să adopte reacții asemănătoare celor umane, mai ales în situații simple și obișnuite.
Cercetătorii au conceput un test natural și ușor de aplicat. Un părinte sau un stăpân ascundea un obiect în timp ce copilul, câinele sau pisica priveau.
După ce ascundea obiectul, adultul se prefăcea că îl caută. Nu cerea ajutor și nu oferea indicii clare. Cercetătorii observau pur și simplu reacțiile.
Au urmărit semne mici de ajutor. Subiectul își muta privirea între obiect și adult? Se apropia de locul unde era ascuns obiectul? Îl aducea înapoi?
Obiectul ascuns nu era atrăgător. Era doar un burete de vase. Acest detaliu era important, pentru că buretele nu avea nicio semnificație specială pentru copil, câine sau pisică.
Cercetătorii au vrut să vadă dacă subiectul ajută chiar și atunci când obiectul nu aduce niciun beneficiu personal. Situația reproducea un moment obișnuit din viață.
De multe ori, o persoană caută ceva fără să ceară ajutor direct. Experimentul a măsurat dacă animalul sau copilul intervine din proprie inițiativă și arată interes pentru problema adultului.
Rezultatele au surprins pe mulți. Un număr mare de câini s-au comportat foarte asemănător copiilor mici. Ambele grupuri au arătat interes clar pentru situație.
Peste 75% dintre câini și copii au indicat locul unde se afla obiectul sau l-au ridicat și l-au dat adultului. Gestul a arătat dorința de a ajuta, deși nu exista nicio recompensă. Câinii incluși în studiu nu aveau antrenament special pentru o astfel de sarcină. Cu toate acestea, majoritatea s-au implicat în căutare.
”Se știa deja că, la această vârstă, copiii îi ajută pe ceilalți. Faptul că au avut rezultate similare cu cele din studii anterioare confirmă că metoda și cadrul experimental au fost potrivite pentru măsurarea comportamentului prosocial”, a declarat Melitta Csepregi, autoarea principală a studiului.
Rezultatul arată că testul a fost fiabil și a funcționat conform așteptărilor.
”Interesant este că majoritatea câinilor și copiilor au prezentat tipare de comportament similare”, a spus Csepregi.
”S-au implicat rapid în situație, iar peste 75% au indicat sau au recuperat obiectul, ceea ce sugerează o motivație puternică de a ajuta, deși nu aveau antrenament, nu primeau recompense, iar obiectul ascuns, un burete de vase, nu avea relevanță pentru ei.”
Pisicile au reacționat diferit. Multe au urmărit atent căutarea adultului. Totuși, foarte puține au indicat locul obiectului sau l-au adus.
Cele mai multe au rămas pe loc. Cercetătorii au realizat și un test de control. În acea variantă, obiectul ascuns era ceva ce pisica aprecia, cum ar fi o jucărie preferată sau o recompensă alimentară. În această situație, mai multe pisici s-au apropiat de obiect. Rezultatul sugerează că pisicile reacționează mai frecvent atunci când există un interes personal.
”Acest lucru sugerează că domesticirea, viața în aceeași casă și formarea unor legături apropiate nu sunt suficiente pentru a genera un comportament de ajutor spontan, asemănător celui uman”, a explicat Márta Gácsi, autoarea coordonatoare a studiului.
Diferența poate avea legătură cu evoluția. Câinii provin din strămoși foarte sociali, care trăiau și vânau în grupuri. De-a lungul a mii de ani, oamenii au selectat câinii pentru cooperare.
Pisicile provin din strămoși mai degrabă solitari și s-au apropiat de oameni din proprie inițiativă. Studiul nu sugerează că pisicile sunt lipsite de empatie. Ele pot prefera independența. Câinii pot avea un impuls mai puternic de a răspunde acțiunilor umane datorită istoriei comune îndelungate.
Data viitoare când cauți ceva și câinele vine imediat lângă tine, merită să te gândești că acest gest de ajutor are rădăcini adânci în evoluția relației dintre oameni și câini.