Cel mai vechi Volvo din România se află la Zalău / Proprietar: Există exemplare din acest model care au 4 milioane de kilometri la bord

Cel mai vechi automobil Volvo din România, un model PV 544 din 1961, se află la Zalău, în colecţia preşedintelui Retromobil Club Sălaj, Tiberiu Păuşan, cel care, alături de alţi câţiva pasionaţi de maşini de epocă, încearcă să salveze nu doar maşini aparţinând unor mărci străine, ci, în primul rând, mărci româneşti consacrate, precum Dacia, Aro sau Oltcit.

De profesie şofer de camion, Tiberiu Păuşan este, în timpul liber, un pasionat de maşini vechi, pe care le preferă, oricând, unor modele de ultimă generaţie. „Pasiunea” sa, dar şi a altor câtorva împătimiţi, stă înghesuită, la propriu, în câteva garaje şi spaţii de depozitare ale fostei Cooperative Servirea, din perioada comunistă, transmite Agerpres.

„Avem o problemă cu spaţiile de depozitare”, recunoaşte preşedintele Retromobil Sălaj, în timp ce deschide primul garaj, în care stau ascunse de priviri indiscrete două superbe exemplare Volvo de colecţie. Un Volvo PV 544, de culoare gri, din 1961 şi un Volvo Amazon 121, albastru, din 1966. Ambele sunt perfect funcţionale şi îţi fură privirea şi inima încă din prima clipă, chiar dacă maşinile de epocă nu sunt pasiunea ta. Mai mult decât atât, unul dintre exemplare, cel de culoare gri, este cel mai Vechi Volvo funcţional din România.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

„Eu sunt axat pe Volvo, pentru că sunt mai puţine. Am fost invitat de reprezentanţa Volvo România la un eveniment naţional care se organizează la Albac, în 28 – 30 iunie. Mi-au spus că este cel mai vechi Volvo funcţional din ţară. Eu am fost foarte mult în Suedia, ca şofer. Eu m-am îndrăgostit de Volvo acolo, în Suedia, după ce în perioada comunistă această marcă a fost ca inexistentă în România. Este o maşină concepută în anii ’60 ca idee de motorizare. Şi la ora actuală merg cu el, dacă mă grăbesc tare, cu viteze de 120-130 de kilometri la oră, fără probleme şi fără emoţii. Am cumpărat maşina în urmă cu circa doi ani, dintr-o reprezentanţă Volvo din Olanda. A fost maşină de prezentare în reprezentanţă, la 20 de kilometri de firma unde lucram eu. De câte ori mă duceam la reprezentanţă cu camionul pe care lucrez, îi întrebam pe cei de acolo dacă nu îmi vând maşina. Au refuzat mereu, dar la un moment dat au pus-o în vânzare, pentru că nu mai funcţionau deja multe lucruri pe maşină. Atunci am cumpărat-o. E o maşină fabricată în 1961. Acest model, Volvo PV 544, este unul de raliuri. Motorul este unul foarte fiabil, existând exemplare din acest model care au patru milioane de kilometri la bord. E acelaşi motor ca pe Volvo P1800, maşina folosită de Roger Moore în filmul ‘Sfântul'”, povesteşte Tiberiu Păuşan.

Al doilea Volvo este tot din Olanda, din 1966, şi are istoricul complet, făcut în reprezentanţă. E un model mai rar, Amazon 121, cu patru uşi, pentru că modelul standard a fost cu două uşi. Este prima maşină pe care s-au montat, din fabrică, centurile de siguranţă în trei puncte, Volvo fiind renumit pentru măsurile sale de siguranţă.

Pasiunea lui Tiberiu Păuşan nu se rezumă însă la maşini străine, în atenţia sa şi a altor doi prieteni – Ciprian Opriş şi Florin Popa – fiind şi mărcile consacrate ale maşinilor româneşti, precum Dacia, Aro sau Oltcit.

Cei trei au strâns, pentru le salva de la dispariţie şi a le readuce la strălucirea de altădată, toate modelele de Dacia de până în anii 2000 – 1100, 1300, 1310, Papuc şi chiar o Super Nova, Olcit, mai multe exemplare de Aro ce au aparţinut Armatei şi un Aro pentru export, carosat în Italia.

„Una dintre maşini, o Dacia 1100, am găsit-o într-o pădure, lângă Pericei. Era abandonată acolo, în pădure. Am înţeles că a fost a unui doctor din Cluj Napoca, care i-a vândut-o, în urmă cu circa 30 de ani, unui cetăţean din Pericei, care a abandonat-o acolo. Urmează să o restaurăm. Are doar puţină rugină pe uşa din faţă de la şofer, unde crescuse iarbă. E făcută exclusiv sub licenţă Renault. Nu are nicio piesă din România. Toate piesele se aduceau din Franţa şi maşinile se montau la noi”, rememorează preşedintele Retromobil Sălaj.

De altfel, nu doar maşinile străine, ci şi Daciile de epocă, restaurate, atrag atenţia în trafic sau la evenimentele de profil.

„Oriunde parchezi o Dacie de colecţie, când te întorci la maşină te aşteaptă cineva, care te întreabă: Mă lăsaţi să simt mirosul de benzină din maşină? Mă lăsaţi să trântesc uşa? Ştiţi că la Dacia se spune că atunci când închizi o uşă se deschide alta. Dacia are încă foarte mare priză la oameni”, precizează un alt membru al Retromobil Sălaj, Meszaros Istvan.

Pe lângă maşini, clubul din Sălaj deţine şi o colecţie completă cu modelele celebrei motorete din perioada comunistă – Mobra, dar şi un exemplar în perfectă stare de funcţionare al „înaintaşul” Mobrei româneşti, motoreta germană Zundapp.

A deţine o maşină de epocă nu este, în opinia membrilor Retromobil Sălaj, doar o mândrie că ai o maşină valoroasă, ci bucuria de a conduce un autoturism unic în felul lui, la care ai „şurubărit” şi tu şi care îţi poate oferi relaxarea pe care o cauţi în petrecea timpului liber.

În plus, rămâne importantă şi misiunea de a salva, în măsura posibilităţilor şi a disponibilităţilor financiare, istoria automobilistică a României.

„Încercăm să salvăm cât de multe maşini româneşti, pentru că, bune sau mai puţin bune, sunt parte a istoriei României”, îşi prezintă Tiberiu Păuşan misiunea.