Ce informații au convins Israelul și SUA că este timpul să bombardeze Iranul (The Economist)

Guvernul israelian a decis să atace Iranul pe baza informațiilor conform cărora Republica Islamică se apropie periculos de mult de „punctul fără întoarcere” în ceea ce privește obținerea de arme nucleare. Israelul împărtășise anterior aceste informații cu aliații săi, în primul rând cu Statele Unite. The Economist a reușit să afle ce conținea dosarul – dar numai de la o „sursă autorizată”, fără acces direct la documente, scrie meduza.io.

Unele dintre informațiile conținute în dosar au fost deja făcute publice în rapoartele AIEA și ale cercetătorilor independenți ai programului nuclear iranian. Acestea se rezumă la faptul că, după închiderea Proiectului Amad (programul nuclear militar oficial iranian) în 2003, lucrările pentru crearea de arme nucleare au continuat în secret – și au înregistrat progrese semnificative. Pe lângă oamenii de știință din domeniul nuclear, Mohammad Bagheri, care a fost șeful adjunct al Statului Major al forțelor armate iraniene pentru informații și, din 2016, șeful Statului Major, a fost pe deplin conștient de aceste lucrări.

Serviciile secrete israeliene au descoperit că, în jurul anului 2019, un grup secret de oameni de știință a fost creat în Iran, sub conducerea fostului director al proiectului Amad, Mohsen Fakhrizadeh. Sarcinile sale includeau pregătirea tuturor lucrurilor necesare pentru producerea rapidă a unei bombe nucleare în cazul în care liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, ia o decizie politică corespunzătoare.

Fakhrizadeh a fost ucis în 2020 – puțini se îndoiesc că a fost opera serviciilor secrete israeliene. Grupul său și-a continuat activitatea, iar de la sfârșitul lui 2024 – în mod deosebit de intens. Atunci, Israelul a învins grupul Hezbollah în Liban, iar regimul pro-iranian al lui Bashar al-Assad a căzut în Siria – astfel, Iranul și-a pierdut practic „conturul protector” împotriva Israelului, iar obținerea armelor nucleare a devenit ultima sa speranță pentru a se feri de un atac.

Un alt fapt-cheie din dosarul israelian: serviciile secrete au aflat de o întâlnire nespecificată între oamenii de știință iranieni din domeniul nuclear și Comandamentul Aerospațial al Corpului Gardienilor Revoluției Islamice. Se presupune că generalii responsabili de programul iranian de rachete ar fi fost informați că componenta nucleară pentru o bombă era pe punctul de a fi pregătită și, prin urmare, era momentul ca inginerii de rachete să se implice în proiectul de instalare a componentei pe o rachetă balistică. Aceasta este în sine o sarcină foarte complexă care ar putea dura foarte mult timp.

Primul val de lovituri israeliene asupra Iranului în noaptea de 13 iunie a inclus persoane care ar fi trebuit să participe la reuniune: Șeful Statului Major Bagheri, Comandamentul Aerospațial condus de Amir Ali Hajizadeh și un grup mare de oameni de știință din domeniul nuclear, inclusiv Fereydoon Abbasi, Mohammad Tehrani și Abdolhamid Minouchehr. Mai mulți oameni de știință au fost uciși în ziua următoare în atentate cu mașină capcană la Teheran.

Chiar dacă toate faptele din dosarul israelian sunt adevărate, ele nu dovedesc în sine că Iranul a fost la un pas de a dobândi arme nucleare, notează The Economist. Este o chestiune de interpretare, ca orice informație. În orice caz, ultimul cuvânt îl are liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei – iar această decizie nu este doar politică, ci și religioasă. În 2003, după închiderea proiectului Amad, Khamenei a emis o fatwa (o hotărâre teologică și juridică care are forță de lege) privind inadmisibilitatea creării și utilizării armelor de distrugere în masă.

Evaluările serviciilor de informații israeliene diferă de cele ale serviciilor de informații americane. Șeful acestora, Tulsi Gabbard, a declarat în cadrul unei audieri în Congres în luna martie că Iranul nu este pregătit să creeze o bombă nucleară. Sursele media americane ( The Wall Street Journal , CNN și altele) din serviciile de informații continuă să insiste asupra acestui lucru.

Ambele părți ale acestei dezbateri ar putea fi suspectate de eroare sau denaturare deliberată din motive politice sau ideologice. Pe de o parte, Israelul – și în special prim-ministrul Benjamin Netanyahu – a identificat de ani de zile Iranul drept principala amenințare și a încercat să distrugă programul său nuclear prin forță. Pe de altă parte, Gabbard este o izolaționistă convinsă: ea a insistat în mod constant că Statele Unite ar trebui să intervină cât mai puțin posibil în afacerile altor continente și, prin urmare, ar putea avea un interes în a minimaliza pericolele programului nuclear iranian.

Netanyahu, care îl cunoaște personal pe Donald Trump de aproape 40 de ani, a reușit să îl convingă pe președintele american că evaluările serviciilor de informații israeliene sunt mai exacte decât cele americane.

La 8 iunie, Trump nu a invitat-o pe Gabbard la o reuniune a echipei sale de politică externă la Camp David, unde se pare că s-a discutat despre dosarul israelian și s-a decis dacă să se dea undă verde Israelului să atace Iranul. După începerea atacului israelian, Trump a spus direct despre afirmațiile lui Gabbard cu privire la programul nuclear iranian: „Nu-mi pasă ce a spus ea”.