CCR admite sesizarea preşedintelui Iohannis privind Legea care pedepseşte incitarea la ură sau discriminare

Curtea Constituţională a admis, miercuri, sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis şi a stabilit că sunt neconstituţionale dispoziţiile legii potrivit căreia incitarea la violenţă, ură sau discriminare împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, transmite Agerpres. Președintele Iohannis criticase în sesizare lipsa unor criterii în conţinutul normei de incriminare a infracţiunii.

„Curtea Constituţională, în cadrul controlului legilor anterior promulgării, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia formulată de preşedintele României şi a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art.I din Legea pentru modificarea art.369 din Legea 286/2009 privind Codul penal”, se precizează înr-un comunicat al CCR transmis, miercuri, AGERPRES.

Preşedintele a atacat la Curtea Constituţională Legea pentru modificarea art. 369 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, pe motiv că din actul normativ lipsesc criteriile în urma cărora va fi incriminată o astfel de infracţiune.

Legea pentru modificarea art. 369 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal transpune şi art. 1 alin. (1) lit. a) din Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme şi expresii ale rasismului şi xenofobiei prin intermediul dreptului penal.

„Considerăm că, prin conţinutul său normativ, legea dedusă controlului de constituţionalitate contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi alin. (5), art. 20 alin. (2) – prin raportare la art. 7 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi celor ale art. 147 alin. (4) din Constituţie”, se arăta în sesizare.

Preşedintele Iohannis preciza că soluţia legislativă criticată aduce atingere atât principiului previzibilităţii, cât şi clarităţii normelor.

„Considerăm că, în vederea respectării principiului legalităţii ce guvernează dreptul penal, consacrat chiar în primul articol din Codul penal, dar şi în scopul protejării efective a grupurilor minoritare din România în faţa discursului instigator la ură, violenţă şi discriminare era necesară includerea în mod expres în conţinutul normativ al reglementării a unor criterii în textul ce va incrimina infracţiunea de incitare la violenţă, ură sau discriminare. Numai astfel se va putea realiza o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, pentru a se asigura înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite şi crearea unei practici judiciare neunitare în materie de tragere la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 369 din Codul penal. În aparenţă, inexistenţa oricăror criterii în conţinutul normei de incriminare poate conduce la concluzia că această infracţiune vizează orice fel de criteriu; în realitate, această imprecizie în reglementare lasă loc subiectivismului şi arbitrariului în aplicare. În plus, lipsa de previzibilitate a normei nu permite destinatarului normei o corectă raportare la sfera de aplicare a infracţiunii, ceea ce conduce la insecuritate juridică”, se explică în sesizarea către CCR.

De asemenea, se menţionează că, din perspectiva realizării obligaţiei de transpunere în legislaţia internă primară a Deciziei-cadru 2008/913/JAI, necesitatea includerii în conţinutul normativ al art. 369 din Codul penal a raţiunilor pe baza cărora sunt protejate anumite categorii de persoane sau un membru al unei categorii de persoane face cu atât mai necesară existenţa unor criterii explicite.

„Transpunerea în legislaţia internă a articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Decizia-cadru 2008/913/JAI – ce prevede ca autorul instigării publice la violenţă să aibă un motiv de discriminare – ar fi presupus cel puţin diferenţierea infracţiunilor rasiste şi xenofobe de alte infracţiuni, aşa cum ar impune transpunerea actului european menţionat. Or, prin absenţa oricăror criterii din cele la care face referire actul european a cărui transpunere se urmăreşte, respectiv: criterii de rasă, culoare, religie, descendenţă sau origine naţională sau etnică, noile prevederi ale art. 369 din Codul penal dobândesc un caracter general, vag, lipsit de claritate şi previzibilitate”, se mai arăta în sesizarea la CCR.

Şeful statului precizează că norma criticată, deşi are un caracter general şi în consecinţă o arie mare de acoperire, în absenţa oricăror criterii, nu reprezintă o dispoziţie legală clară şi cuprinzătoare, în sensul cerut de actul european, fiind susceptibilă de a genera în practica organelor judiciare interpretări diferite şi de a da naştere la impredictibilitate, soluţii neunitare ori reacţii diferite ale autorităţilor publice însărcinate cu combaterea fenomenului infracţional motivat de ură. Corelativ, cetăţenii vor întâmpina dificultăţi în interpretarea şi înţelegerea normei, cu consecinţe pe planul adaptării propriei conduite.

El a adăugat că necesitatea includerii unor criterii în conţinutul normativ al art. 369 din Codul penal este subliniată şi prin Raportul privind România al Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei (ECRI) din cadrul Consiliului Europei (al cincilea ciclu de monitorizare) adoptat pe 3 aprilie 2019 şi publicat în data de 5 iunie 2019.

„Formularea propusă prin norma criticată, prin maxima ei generalitate, nu numai că nu permite distingerea infracţiunilor ce sancţionează rasismul şi xenofobia de alte fapte care au ca motiv ura, dar creează şi insecuritate juridică prin faptul că atât cetăţenii, cât şi autorităţile însărcinate cu combaterea acestui tip de fenomen infracţional sunt liberi să aplice, în realitate, propriul cod de valori”, se menţiona în sesizare.

Şeful statului preciza şi că actul normativ adoptat nu respectă nici cerinţele legale privind integrarea sa în ansamblul legislaţiei şi corelarea cu tratatele internaţionale la care România este parte.

„Apreciem că legea criticată este contrară dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece încalcă principiul securităţii juridice, ca urmare a lipsei de claritate şi previzibilitate a normei, principiu ce constituie o dimensiune fundamentală a statului de drept, dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie referitoare la statul de drept şi la respectarea Constituţiei şi a legilor, soluţiei instituite de legiuitorul constituant la art. 20 alin. (2) prin raportare la art. 7 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi prevederilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală”, indica preşedintele. (Sursa foto: Facebook Ambasada României în Marea Britanie)