Câteva completări la documentarul Recorder despre justiția captivă / Plus: Cine va schimba legea și cum?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Riguros documentat timp de mai bine de un an de Andreea Pocotilă și Mihai Voinea, documentarul Recorder intitulat ”Justiție Capturată” are marele merit de a explica pe înțelesul tuturor mecanismele corupte din interiorul justiției, prin care Curtea de Apel sau Înalta Curte au ajuns să pronunțe în ultimii ani achitări pe bandă rulantă în mari dosare de corupție: Schimbarea judecătorilor din completurile de judecată prin decizii arbitrare ale conducerii, detașări, cercetări disciplinare abuzive etc.

Un alt merit incontestabil al documentarului este că identifică în mod corect, cu mărturii relevante din interiorul sistemului și probe elocvente, rolul nefast al președintei Înaltei Curți, Lia Savonea, în ce privește controlul magistraților. Este o realitate despre care G4Media.ro a scris constant în ultimii ani, mai ales după ce a ajuns președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde pare că s-a refăcut ”rețeaua Voicu” destructurată acum 17 ani de procurorii DNA.

Filmul de două ore este atât de bine argumentat, cu prezentarea unor achitări strigătoare în dosare bine probate cum a fost cazul Marian Vanghelie, în care s-au pronunțat zeci de termene și s-au schimbat o mulțime de judecători, încât a produs o undă de șoc în societatea românească: președintele Nicușor Dan, ministrul Justiției, Curtea de Apel București, CSM, politicieni, alți magistrați, simpli cetățeni, cu toții au reacționat într-un fel, spunând în esență că ceva trebuie făcut. Până la ora publicării acestui text, peste 2 milioane de cetățeni au vizionat grozăviile din Justiția românească descrise în documentar.

Inclusiv cei intervievați de Recorder au conchis că situația din Justiție nu mai poate continua așa, dar este destul de neclar ce propune fiecare. Fosta judecătoare Andreea Chiș a tras concluzia spre finalul documentarului, spunând că sistemul piramidal de putere din interiorul sistemului trebuie înlocuit cu delegarea puterii de decizie pe orizontală. Cam vag, dar cel puțin știm că magistrații reformiști ar prefera se autoreglementeze în continuare, să se autoguverneze ținându-se departe de politic, numai că după cu totul alte reguli decât cele aflate azi în vigoare, în special în ce privește transparenta promovării.

Cam asta propune în esență și președintele Nicușor Dan, după ce le trage magistraților un perdaf destul de neinspirat într-un moment în care au cea mai mare nevoie de sprijin: Descurcați-vă.  ”Soluția la problemele ridicate este tot în interiorul sistemului de Justiție”.

Ne-am întors cu fix 20 de ani în urmă. Sistemul de Justiție a regresat atât de mult, încât este azi aproape la fel de controlat ca pe vremea Rodicăi Stănoiu, când teroarea și frica domneau peste procurori și judecători. Fostul ministru PSD al Justiției din guvernarea Năstase (2000-2004) a decedat acum câteva zile, însă ironia sorții face ca mecanismele de control al magistraților să fie mai vii ca niciodată. Informațiile de mai jos vin în completarea excelentului documentar realizat de Recorder.

Înapoi în timp

Dar ce s-a întâmplat în urmă cu 20 de ani și cum a evoluat de atunci Justiția, până la momentul descris în documentarul Recorder? Filmul are ca punct de plecare anul 2017, momentul în care sute de mii de români au ieșit în stradă să apere justiția după ce am dezvăluit într-o serie de texte publicate pe HotNews.ro că Guvernul Grindeanu se pregătește să adopte OUG 13 privind amnistia și grațierea pentru a-l salva pe Liviu Dragnea de la închisoare.

Guvernarea Năstase a lăsat în urma ei un sistem de justiție total controlat de puterea politică. Relevante în acest sens sunt stenogramele publicate de EVZ în 2003 (pe atunci conduceam secția politică a  ziarului). În timpul ședințelor de partid, Rodica Stănoiu le cerea liderilor PSD ”verde” pentru anchetarea lui Traian Băsescu, pe atunci principalul adversar politic al fostului premier Adrian Năstase.

Consiliul Superior al Magistraturii condus de Nicolae Popa avea un rol mai mult formal și era o instuție la fel de anti-reformista ca CSM-ul de azi sau cel condus de Lia Savonea, promovând în special magistrați obedienți, controlabili, inofensivi pentru puterea politică.

La fel ca în ultimii ani, judecătorii și procurorii curajoși erau excluși din sistem în guvernarea Năstase-PSD. Ei se numeau Ovidiu Budușan, Doru Dobocan, Alexandru Lele, procurori care au avut curajul să ancheteze mari dosare de corupție: cazul Eterna și Fascinanta Românie, Adrian Costea, Viorel Hrebenciuc, baronul PSD Adrian Tărău, nume care nu mi spun azi mare lucru, dar acum 20 și ceva de ani erau puternicii zilei. Adugați la toate acestea cazul tragic al sinuciderii tânărului procuror Cristian Panait.

Atunci nu exista Inspecția Judiciară, dar exista temutul serviciu de informații în subordinea Ministerului Justiției (SIPA).

Exclușii din sistem de azi se numesc Cristi Danileț, Daniela Panioglu, Alina Guluțan, procurorul Laura Kovesi (demisă de ministrul Tudorel Toader și de președintele Iohannis) și o mulțime de alți magistrați hărțuiți de Inspecția Judiciară. Singura diferență este că acum 20 de ani procurorii erau puși pe liber direct de procurorul general, numit direct de Ministerul Justiției. Dar scopul era același: intimidarea magistraților. Efectul același: procurorii evitau anchetele cu politicieni de rang înalt, judecătorii nu pronunțau condamnări, dosare de mare corupție nu existau.

Singurul dosar de corupție mai de soi, maximul permis pe vremea guvenării Năstase, fusese cazul unui obscur secretar de stat, Fănel Păvălache, deși ambasadele occidentale și în special ambasadorul SUA la București, Michael Guest, avertizau asupra ”corupției sistemice” din România.

Cine să reformeze Justiția?

După victoria lui Traian Băsescu în 2004, care a câștigat în fața lui Adrian Năstase cu un discurs anti-corupție (”La țepe în Piața Victoriei”), în societate a început o dezbatere la fel ca acum despre nevoia reformării urgente a sistemului de justiție aflat în impas. Traian Băsescu a numit-o pe Monica Macovei, un ministru al Justiției provenit la vremea respectivă din societatea civilă.

În timpul guvernării Năstase-PSD, înainte de adoptarea noilor legi ale Justiției din 2004 (Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 304/2004), numirea procurorilor șefi, inclusiv a Procurorului General, se făcea, în general, la propunerea Ministrului Justiției, iar numirea efectivă era realizată de Președintele României.

Deși Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) exista și în acea perioadă, rolul său în numirea procurorilor de rang înalt era mai mult consultativ sau formal, spre deosebire de procedura introdusă prin reforma din 2004, care a conferit CSM un rol mult mai important în acest proces.

Reforma din 2004 a transferat o mare parte din competențele de numire și carieră a magistraților către CSM (procedură ce a fost ulterior modificată prin diverse legi). Pentru detalii despre aceste schimbări, vezi nota de subsol de la finalul articolului.

Am avut ocazia să asist în parte la elaborarea noilor legi în calitatea de consilier al ministrului Justiției de atunci, Monica Macovei, în perioada ianuarie – aprilie 2005, alături de Laura Ștefan, Cristi Dănileț, Paul Dumitriu și Flavius Crâznic, și ei consilieri în acea perioadă.

Marea controversă era legată de faptul că numirile procurorilor șefi, de exemplu, erau tot în mâna politicului, adică propunerea o făcea tot ministrul Justiției și numirea efectivă președintele. Numai că realist vorbind, nicio reformă nu era posibilă dacă CSM-ul anti-reformist din 2005, condus de Dan Lupașcu și dominat ulterior de prietenele Rodicăi Stănoiu de la Olt, judecătoarele Maria Huza și Lidia Bărbulescu, ar fi avut putere de decizie în ce privește numirea procurorilor șefi.

Numai așa – prin decizia unui ministru reformist susținută de președintele de atunci – au putut ajunge în fruntea DNA procurori tineri ca Daniel Morar și Laura Codruța Kovesi. Iar cea mai mare realizare a procurorului – șef DNA Daniel Morar a fost destructurarea rețelei de corupție patronate de Cătălin Voicu la Înalta Curte de Casație și Justiție, în 2010.  Avea deja nume mari de politicieni anchetați în frunte cu Adrian Năstase, dar marea lovitură dată rețelei de corupție de la Înalta Curte care sufoca justiția din Româna s-a produs odată cu anchetarea lui Cătălin Voicu și ulterior condamnarea acestuia la închisoare.

Înalta Curte este instituția-cheie din Justiție în care se închide tot sistemul de putere.

Cătălin Voicu – Originea rețelei

Reiau aici un fragment din textul Originea rețelei, publicat pe site-ul HotNews.ro în martie 2010, text scris pe baza stenogramelor din dosarul Voicu.

”Cătălin Voicu era consilierul lui Ion Iliescu la Cotroceni (2001 – 2004). Fusese adus de către Mitică Iliescu, consilier de stat la Departamentul Securității Naționale, condus de Ioan Talpeș. Mitică Iliescu fusese șeful Serviciului de Protecție și Pază în primul mandat al lui Ion Iliescu (1992-1996).

Chiar Voicu susține, în discuțiile sale cu senatorul PSD Alexandru Mazăre, că și-a consolidat puterea când era consilier la Cotroceni. Cum a făcut-o? În primul rând, prin șantaj, după cum se laudă singur: „Câte o hârtie din trecutul fiecăruia, i-am ținut în loc și i-am făcut fideli. Și unii dintre ei, chiar dacă-s ofițeri SRI, mai erau pe state și SIE. Și toate astea erau la generalu’ Iliescu, eu eram în departamentul de lucru…”. Din alte mărturisiri, înțelegem că practica șantajul de budoar: „Pe unii îi cunosc și în alte poziții, mai cunosc cu perucă-n cap, pe alții îi cunosc și cu fetițe ce fac”. Pe polițiști, lasă să se înțeleagă că-i avea la mână cu dosarele de la anchete speciale, care ajungeau și pe la Cotroceni.

Sub Ion Iliescu se extinde rețeaua de oameni influenți, feroce. Mitul patriarhului sărac și cinstit va trebui, cumva, regândit și la capitolul corupție. Însă rădăcinile rețelei Voicu se întind mai adânc în timp, până în anul de grație ’89. Ce făcea ”Nasul” Voicu acum 20 de ani? Ascultați-l: „Domnule, ți-am spus că în decembrie 1989 am fost numit aghiotant al primului Procuror General al României libere, când nu mai asculta nimeni de nimeni și a funcționat (n.r. rețeaua) în ’89, ’90, toată perioada și toate relațiile mele, am crescut cu ele odată.”

Informații suplimentare, care luminează originile rețelei, a reușit să obțină jurnalista Ondine Gherguț de la România Liberă: În decembrie 1989, căpitanul Cătălin Voicu, de la Statul Major General al MApN, s-a prezentat la Parchetul General, unde a spus că a fost delegat de noua conducere a țării să coordoneze activitatea procurorilor, susțin surse judiciare. „Încă de atunci, Voicu a început să-și cultive relațiile cu procurorii și judecătorii. Relațiile sale s-au consolidat de-a lungul timpului grație faptului că Voicu a avut mereu funcții-cheie pe lângă președintele Ion Iliescu, la început în SPP, unde a fost înălțat la gradul de general, apoi a fost consilierul acestuia, pentru că, după epuizarea mandatelor prezidențiale, Voicu să ocupe un post de senator PSD. Până prin 2004, dacă un magistrat voia o avansare rapidă, apela la serviciile lui Voicu (…)

Legătura Savonea – Voicu

Documentarul Recorder menționează că ”în perioada anilor 2010 au planat suspiciuni asupra Liei Savonea privind legături cu rețeaua coordonată de fostul parlamentar PSD Cătălin Voicu”. În 2013, Voicu a fost condamnat la 7 ani de închisoare pentru trafic de influență ca urmare a intervențiilor pe care le făcea la diverși magistrați în favoarea unor oameni de afaceri importanți. Dosarul consultat de Recorder la arhiva Înaltei Curți arată că Voicu avea o întreagă rețea în magistratură, iar printre cei audiați de procurori în cazul său s-au regăsit și judecătoarea Lia Savonea, în acel moment aflată în fruntea Curții de Apel București, și soțul acesteia, avocatul Mihai Savonea.

În documentele din dosar, procurorul de caz a notat la motivul audierii ”relațiile cu Cătălin Voicu și eventualele intervenții făcute de acesta, prin intermediul martorului, la judecătorul Lia Savonea, soția martorului, sau prin intermediul acesteia alți judecatori de la Curtea de Apel București”. Avocatul Mihai Savonea a recunoscut în fața procurorilor că se cunoștea cu Cătălin Voicu și că aveau întâlniri frecvente, dar a negat că Voicu ar fi încercat să o influențeze prin el pe Lia Savonea sau pe alți judecători.

Lia Savonea a declarat că soțul ei i-a povestit despre relația cu Cătălin Voicu, dar nu i-a solicitat niciodată să intervină în vreo cauză penală. Tot din documentele aflate la dosar reiese că procurorii aveau date despre un posibil sprijin pe care Lia Savonea i l-ar fi cerut pesedistului Cătălin Voicu pentru a promova la Înalta Curte. Procurorii l-au întrebat pe Mihai Savonea dacă a discutat cu Voicu despre dorința soției sale de a ajunge la Curtea Supremă. Mihai Savonea nu a negat, ci a declarat că nu-și mai aduce aminte.

În 2011, la scurt timp după ce fusese audiată în dosarul Voicu, Lia Savonea a candidat pentru un post de judecător la Înalta Curte, dar a fost respinsă de CSM pe motiv că răspunsurile ei legate de integritate au fost neconvingătoare sau neconforme. Savonea a rămas la Curtea de Apel București, iar în 2017 a devenit ea însăși membru în CSM-ul care o respinsese.”

Nu a fost nici aici scutită de controverse. După ce a susținut fățiș reformele din justiție ale coaliției conduse de Liviu Drangea, adunările generale a două curți de apel din țară au acuzat-o că vrea să subordoneze justiție factorului politic și au cerut revocarea ei din CSM.

Achitările pe bandă rulantă pronunțate la Curtea de Apel București și la Înalta Curte documentate de G4Media.ro amintesc de rețeaua Voicu. Magistrații din sistem vorbesc azi de rețeaua Savonea, dar cu toate că și în cazul ei complicitățile politice sunt cunoscute încă de pe vremea regimului Dragnea, ele nu au fost niciodată anchetate.

• Statul-rețea e opusul statului de drept. În statul rețea, puterile statului sunt dependente una de alta, nu funcționează independent. În statul rețea, scopul final este subordonarea totală a justiției, nu eliberarea ei. Rețeaua înseamnă, în fond, un cerc de privilegiați: oameni de afaceri, politicieni, magistrați, care pun deasupra interesului public interese personale sau de grup. Însă rețeaua, oricât de extinsă și puternică ar părea, se destramă rapid atunci când instituțiile statului încep să funcționeze corect.” (Detalii aici: Acum vorbesc ca sa intelegeti dumneavoastra: Originile retelei)
• ”Imaginați-vă sistemul judiciar din România sub forma unui tunel, cu ambele capete păzite cu strășnicie de o rețea de șobolani. Tot rețeaua a minat, preventiv, tunelul. Dar, esențial este controlul la capete. Iar capetele tunelului, intrarea și ieșirea, sunt procurorii și Înalta Curte. Dacă un dosar e ucis la intrare sau intră cu defecte mari, la capătul celălalt nu mai iese nimic. Dacă dosarele se scurg totuși în tunel, ele pot fi ronțăite și omorâte lent pe parcurs. Dacă riscă să iasă, sunt așteptate la celălalt capăt: Înalta Curte.” (Detalii aici: Acum vorbesc ca sa intelegeti dumneavoastra. Secretul retelei)

Arc peste timp 

La fel ca acum 20 de ani, politicienii sunt chemați să facă ordine într-o Justiție care s-a predat singură puterii la schimbul imunității și privilegiilor financiare pentru judecători și procurori. Numai că apelul la politicieni comportă unele riscuri.

Politicienii nu vor dori nicidată să se întoarcă în epoca Morar/ Kovesi, când procurorii au decimat practic clasa politică. Orice proiect de lege inițiat de Guvern, oricât de bine intenționat ar fi premierul în funcție, riscă să fie măcelărit în Parlament de forțele antireformiste din PSD, AUR și PNL.

L-am întrebat pe Nicușor Dan în timpul campaniei pentru prezidențiale dacă crede că numirea șefului Înaltei Curți ar trebui modificată având în vedere riscul major ca în fruntea unei instituții cheie din justiție să ajungă un personaj controversat ca Lia Savonea. Șeful statului a răspuns atunci că nu vede necesară schimbare legii și că România are o serie de angajamente la Bruxelles prin PNRR de a nu modifica legile justiției.

Odată ajuns președinte, ar fi avut o vagă tentativă de a vorbi cu Lia Savonea, rugând-o politicos să nu candideze la șefia Înaltei Curți. A fost evident refuzat, iar Lia Savonea pare să fie azi noul Cătălin Voicu de la Înalta Curte, subminând atât reformele Guvernului în ce privește legea pensiilor magistraților, cât și încrederea în Justiție, prin valul de achitări în mari dosare de corupție.

Evident că nici ministrul PSD al Justiției, Radu Marinescu, nu dorește să se atingă de legile Justiției și invocă la rândul său riscul activării MCV.

Adevărul este că CSM este, la fel ca acum 20 de ani, o frână în calea reformelor și nu se poate conta pe el în auto-reglementarea sistemului. Mecanismul de promovare a judecătorilor și procurorilor la instanțele superioare este profund viciat.

Propunerea de numire a unui nou șef la Înalta Curte ar trebui să poată fi cenzurată de șeful statului, la fel ca înainte, atribuție la care fostul președinte Klaus Iohannis a renunțat de bună voie în timpul mandatului său prin modificările aduse legilor justiției de Cătălin Predoiu.

Există desigur varianta asumării răspunderii pentru modificări la legile Justiției, după o consultare prealabilă cu Comisia Europeană, numai că nu e deloc sigur că Guvernul Bolojan va avea majoritate în Parlament când vine vorba de întărirea independenței judecătorilor și procurorilor.

Președintele Nicușor Dan a reintrodus corupția în strategia de securitate, le-a dat din nou atribuții serviciilor de informații în combaterea fenomenului și a anunțat chiar înființarea unei unități speciale în SRI care să se ocupe de corupție. Problema este că încă nu s-a hotărât pe cine să propună la șefia serviciilor secrete.

Altfel spus, ne învârtim într-un cerc vicios și încă nu avem un răspuns la întrebarea: cine și cum să reformeze Justiția? Cine și cum să ne scape de rețeaua Savonea? Altfel, diagnosticul pus de documentarul Recorder este cât se poate de clar: Justiție capturată.

Vezi mai jos filmul integral:

Iată principalele noutăți aduse în 2004 de reformele inițiate de ministrul Monica Macovei.

1. Consolidarea rolului Consiliului Superior al Magistraturii (CSM)

Aceasta este, probabil, cea mai importantă modificare, CSM devenind garantul independenței Justiției (conform Constituției, Art. 133).
CSM a preluat de la Ministerul Justiției atribuțiile cheie privind cariera judecătorilor și procurorilor:
CSM propune Președintelui României numirea judecătorilor și a procurorilor (după concurs), precum și promovarea acestora.
CSM (prin secțiile sale) exercită acțiunea disciplinară și soluționează cauzele de răspundere disciplinară.
Numirea Procurorilor-Șefi: A fost introdusă avizarea obligatorie a CSM pentru numirea Procurorului General al PÎCCJ și a procurorilor-șefi ai secțiilor specializate (DNA, DIICOT).

2. Statutul Judecătorilor și Procurorilor (Legea 303/2004)

S-au clarificat și consolidat garanțiile de independență și imparțialitate: a fost reafirmată ca o garanție fundamentală, judecătorii putând fi mutați (promovați) sau revocați doar de CSM, în condițiile legii.
S-a extins sfera interdicțiilor și incompatibilităților pentru a asigura separarea puterilor și evitarea conflictelor de interese (ex: interzicerea apartenenței la partide politice sau desfășurarea de activități comerciale).
S-a introdus un sistem de evaluare profesională periodică a magistraților.

3. Organizarea Judiciară (Legea 304/2004)

Separarea Carierei Judecătorilor de Procurori. Deși sunt ambii magistrați, s-a accentuat diferența de statut și funcție, fiind reglementată distinct cariera lor și compunerea CSM pe secții (Secția pentru judecători și Secția pentru procurori).
Înființarea de structuri specializate în cadrul Ministerului Public. DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism): A fost înființată ca structură specializată în cadrul Ministerului Public.
Principiul continuității instanței (Completul de Judecată): S-au reglementat mai strict regulile privind repartizarea aleatorie a dosarelor și continuitatea completului de judecată pentru a preveni influențele externe.