Ariile marine protejate sunt rareori protejate împotriva pescuitului, arată un studiu de specialitate

Obiectivul de a proteja 30% din oceane până în 2030, fixat de toate guvernele lumii, este încă departe de a se materializa. În prezent, ariile protejate acoperă mai puţin de 10% din mările şi oceanele lumii, iar multe dintre ele există doar pe hârtie, conform unui material publicat marţi de agenția de știri AFP, citată de Agerpres.

„Va fi dificil să atingem obiectivul de 30%” până în 2030, susţine biologul marin Lance Morgan, directorul Institutului de Conservare Marină (MCI) din Seattle, SUA.

Obiectivul de a proteja 30% din oceane până în 2030, cunoscut sub numele de 30X30, a fost convenit în 2022 de 196 de ţări din întreaga lume ca parte a Acordului Kunming-Montreal.

La ultima numărătoare, cele 16.516 de arii marine protejate ce au fost declarate de diferite guverne reprezentau doar 8,36% din suprafaţa oceanelor. Iar printre aceste arii protejate situaţia variază foarte mult între zonele care interzic toate formele de pescuit şi cele care nu reglementează aproape nicio activitate. La nivel global, „doar o treime au niveluri de protecţie de la care ne putem aştepta cu adevărat la beneficii” pentru pescuit, subliniază Joachim Claudet, cercetător specializat în socio-ecologie marină la CNRS, Franţa.

Deoarece, iniţial, „ariile marine protejate nu au fost propuse pentru a proteja biodiversitatea”, ci „pentru a creşte capturile de peşte”, explică Daniel Pauly, profesor de ştiinţe piscicole la Universitatea British Columbia din Vancouver, Canada.

„O arie marină protejată cu adevărat protejată exportă peşte către zone neprotejate. Şi acesta ar trebui să fie principalul motiv pentru care creăm arii marine protejate: sunt necesare pentru a avea peşte”, explică el.

Când nu se mai pescuieşte în ariile protejate, peştii cresc, se reproduc în număr mai mare şi repopulează şi zonele din jurul ariei protejate. Acest efect, cunoscut sub numele de „spillover” (revărsare – eng n.r.), a fost stabilit de mai multe publicaţii ştiinţifice şi a fost bine documentat în special în Hawaii, unde se află una dintre cele mai mari arii marine protejate din lume – de trei ori mai mare decât Franţa metropolitană, unde pescuitul este interzis în totalitate. Un studiu publicat în revista Science în 2022 a arătat o creştere cu 54% a ratei de captură a tonului galben în jurul marginilor acestei arii marine protejate.

Pentru a produce astfel de efecte, însă, o zonă marină trebuie să fie strict protejată şi să interzică pescuitul în cel puţin o parte a teritoriului său, potrivit lui Joachim Claudet. Dar aceste zone de pescuit interzis reprezintă doar 2,7% din oceanele lumii şi sunt aproape întotdeauna situate la mare depărtare de zonele cele mai afectate de activităţile umane.

În schimb, „în Europa, 90% din zonele marine protejate sunt încă expuse pescuitului cu traul de fund”, afirmă Alexandra Cousteau, purtător de cuvânt al ONG-ului Oceana. „Este o prostie ecologică”.

„Pescuitul cu traul în ariile marine protejate este ca şi cum ai culege flori cu un buldozer în grădina botanică. Nu este o exagerare, deoarece traulele ară fundul mării”, adaugă Daniel Pauly.

Pescuitul cu traul de fund a fost efectuat timp de 17.000 de ore în ariile marine protejate franceze în 2024 şi timp de 20.600 de ore în cele din Regatul Unit, potrivit ONG-ului Oceana, care solicită interzicerea acestei practici.

Într-un raport WWF publicat marţi, „doar 2,04% din mările Uniunii Europene sunt acoperite în prezent de arii marine protejate cu planuri de gestionare”, deşi aceste planuri de gestionare uneori nu definesc nicio măsură de protecţie.

„Acest lucru este departe de a fi suficient pentru a proteja sănătatea mărilor şi oceanelor”, a declarat Jacob Armstrong, şeful departamentului de oceane din cadrul biroului de politici europene al WWF. „Guvernele trebuie să şi susţină financiar ceea ce susţin declarativ când vine vorba de protecţia marină, sau riscă să vadă aceste arii rămânând doar puncte pe o hartă”.