ANALIZĂ Va pune capăt războiul cu Iranul președinției lui Trump?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Zeci de democrați din Congresul de la Washington au cerut marți ca președintele Donald Trump să fie înlăturat din funcție, după ce acesta a folosit o retorică agresivă la adresa Iranului, care a inclus amenințarea de a distruge „o întreagă civilizație.” Cel mai sigur mod de a face asta este invocarea celui de-al 25-lea Amendament la Constituție, spun expertii. Vor reusi insa democratii sa convinga republicanii sa recurga la acest gest extrem si sa li se alature in eforturile de a-l indeparta pe Trump din Biroul Oval?

Ce a zis Trump

Marți dimineață, Donald Trump a amenințat Iranul într-o postare pe Truth Social, spunând că „o întreagă civilizație ar putea muri” dacă Teheranul nu ajunge la un acord cu SUA înainte de termenul-limită de la ora 20:00, pe care îl impusese.

„Le dăm termen până mâine, ora 20:00, ora Coastei de Est, iar după aceea nu vor mai avea poduri,” declarase presedintele Trump în timpul unei conferințe de presă desfasurata luni la Casa Albă. „Nu vor mai avea centrale electrice.”

Trump a promis că va bombarda Iranul „inapoi în Epoca de Piatră” dacă nu se ajunge până marți seara la un acord care să includă redeschiderea Strâmtorii Hormuz. Fără a clarifica la ce propunere se referea, Trump a descris cea mai recentă ofertă din partea Iranului drept „o propunere semnificativă,” dar a adăugat că „nu este suficient de bună.”

Agenția de stat iraniană IRNA relatase luni că Teheranul a trimis Statelor Unite, prin intermediul Pakistanului, o propunere în 10 puncte care sublinia necesitatea unui sfârșit permanent al războiului. IRNA a precizat că Iranul ar respinge un armistițiu temporar, având în vedere că, în rundele anterioare de negocieri cu SUA, Administrația Trump a lansat lovituri militare în timp ce discuțiile erau încă în desfășurare.

Iar marti, liderul din Biroul Oval a scris pe Truth Social: „O întreagă civilizație va muri în această seara, fără să mai poată fi adusă vreodată înapoi. Nu vreau să se întâmple acest lucru, dar probabil se va întâmpla. Totuși, acum că avem o Schimbare de Regim Completă și Totală, în care vor prevala minți diferite, mai inteligente și mai puțin radicalizate, poate că se poate întâmpla ceva revoluționar de minunat – CINE STIE? Vom afla în această seară, unul dintre cele mai importante momente din lunga și complexa istorie a lumii. 47 de ani de șantaj, corupție și moarte se vor încheia în sfârșit. Dumnezeu să binecuvânteze Marele Popor al Iranului!”

In saptamanile anterioare, Trump isi exprimase tot mai des nemultumirea dupa ce Iranul a închis Strâmtoarea Hormuz – o cale navigabilă esențială pentru tranzitul a 20% din petrolul mondial – la scurt timp după ce SUA au început să lovească Republica Islamica într-o operațiune comună cu Israelul, la sfarsitul lunii februarie.

La momentul respectiv, Politico a scris ca planificatorii militari de la Pentagon revizuiau o listă de obiective energetice pe care loviturile le-ar putea viza, incluzând unele care furnizează combustibil atât pentru civili, cât și pentru armată, ca o posibilă soluție pentru a evita acuzațiile de crime de război. Aceasta dupa ce avertismentele tot mai grave ale președintelui american au sugerat că loviturile armatei SUA ar putea viza poduri, instalații de desalinizare și obiective energetice din Iran – care ar putea include infrastructură civilă și care, dacă ar fi atacată în mod deliberat, ar putea constitui o crimă de război.

Democrați furioși

La scurt timp dupa postarea liderului din Biroul Oval, peste 70 de legiuitori democrati, inclusiv câțiva senatori, au afirmat în postări separate pe rețelele sociale că membrii Cabinetului lui Trump trebuie să invoce cel de-al 25-lea Amendament la Constituție și să îl declare inapt pentru funcție, că Congresul ar trebui să-l pună sub acuzare și să-l condamne sau ambele.

„Camera Reprezentanților și Senatul trebuie să revină în sesiune. Camera trebuie să adopte articolele de punere sub acuzare, iar apoi Senatul trebuie să voteze pentru condamnarea și demiterea președintelui. Sau, Cabinetul și vicepreședintele, cu acordul Congresului, trebuie să invoce cel de-al 25-lea Amendament și să-l înlăture pe Trump,” a scris senatorul democrat Ed Markey (Massachusetts) într-o declarație pe X.

Reamintim ca in acest moment Congresul Statelor Unite se află într-o perioadă de activitate în circumscripții (cunoscută popular sub numele de „reces” sau pauză parlamentară). Atât Camera Reprezentanților, cât și Senatul sunt în vacanță legislativă, ceea ce înseamnă că membrii acestora se află în statele de origine pentru întâlniri cu alegătorii, nefiind programate voturi sau ședințe plenare la Washington D.C. Activitatea parlamentară obișnuită și voturile în plen sunt programate să fie reluate începând cu ziua de marți, 14 aprilie.

Senatorul Chris Murphy, democrat din Connecticut, a spus că este de acord cu apelurile de a invoca Amendamentul 25, adăugând: „Niciun președinte în deplinătatea facultăților mintale nu ar promite public eradicarea unei întregi civilizații… Donald Trump pare să ne ducă pe un drum către crime de război în masă. Este un drum pe care nu îl putem accepta.”

„Trebuie să invocăm Amendamentul 25 și să-l înlăturăm pe Trump,” a scris congresmanul democrat de California Ro Khanna pe X. „Amenințarea cu crime de război reprezintă o încălcare flagrantă a Constituției noastre și a Convențiilor de la Geneva.”

Khanna și-a reiterat poziția marți seara la MS NOW, adăugând că „trebuie să folosim toate opțiunile” pentru a-l înlătura pe Trump. „Singurii oameni față de care baza noastră este mai supărată decât față de Trump sunt cei din Congres, din cauza lipsei lor de fermitate în a acționa cu urgență și convingere morală atunci când președintele amenință cu genocid,” a spus democratul.

NBC News a relatat ca valul de criticism la adresa lui Trump a inclus si contul oficial de pe X al Natiunilor Unite, carea publicat un mesaj de reamintire a Convențiilor de la Geneva, adăugând că „războaiele au reguli.” De partea sa, secretarul general al ONU, António Guterres, a declarat, fără a-l numi pe Trump, că „niciun obiectiv militar” nu justifică „distrugerea totală a infrastructurii unei societăți sau provocarea deliberată de suferință populațiilor civile.”

În sfărșit, amenințările lui Trump au provocat o schismă și în interiorul miscarii Make America Great Again (MAGA), cu personalități precum Trucker Carlson, Alex Jones și Marjorie Taylor Greene criticand declaratiile presedintelui Trump.

Asa cum se stie, cu mai puțin de 90 de minute înainte de termenul-limită de marti seara, Trump a anunțat că suspendă atacurile SUA asupra Iranului timp de două săptămâni și că țările sunt acum implicate într-o încetare a focului „bilaterală.” Totuși, mulți dintre democrații care ceruseră anterior înlăturarea sa au insistat și după anunțul încetării focului că acesta nu ar mai trebui să rămână în funcție.

„Indiferent de o încetare temporară a focului, Trump a comis deja o faptă care justifică punerea sub acuzare,” a declarat reprezentantul Seth Moulton, democrat din Massachusetts.

„Congresul trebuie să revină la lucru și să-l înlăture din funcție înainte să provoace mai multe daune țării noastre și lumii.”

De partea sa, Casa Albă a afirmat constant că acțiunile lui Trump sunt legale și se încadrează în drepturile sale de comandant suprem de a proteja SUA prin ordonarea unor operațiuni militare limitate.

Conform Constituției SUA, președintele este Comandantul Suprem al armatei, ceea ce îi oferă o autoritate vastă în gestionarea amenințărilor imediate, în timp ce Congresul are puterea exclusivă de a „declara război”. Această tensiune între puteri este adesea tranșată în instanțe sau prin negocieri politice intense.

Opțiuni

Cum poate fi insa inlaturat Trump de la Casa Alba? Analistii de peste ocean afirma ca Partidul Democrat, aflat în opoziție, are la dispoziție câteva mecanisme constituționale și legislative pentru a încerca înlăturarea președintelui sau pentru a-i limita puterea de acțiune în contextul unor amenințări militare.

Iată principalele variante și limitările lor:

* Impeachment sau punerea sub acuzare

Aceasta este metoda principală prin care Congresul poate înlătura un președinte pentru „trădare, mituire sau alte infracțiuni și delicte grave.”

Camera Reprezentanților trebuie să voteze articolele de impeachment (cu majoritate simplă). Ulterior, procesul se mută în Senat. Problema este ca, pentru condamnarea și demiterea lui Trump, este nevoie de o majoritate de două treimi în Senat. Într-un Congres divizat, este extrem de greu de atins acest prag fără sprijinul semnificativ al republicanilor. In acest moment, republicanii au 53 de mandate în Senat (unde majoritatea este de 51 de locuri), în timp ce democrații au 45 de scaune, iar independenții care votează de obicei cu democrații ocupă două locuri, respectiv Angus King și Bernie Sanders.

De asemenea, Partidul Republican are un control, e adevărat, extrem de fragil, și în Camera Reprezentanților, cu 218 de mandate față de 214 pentru democrați. Trei locuri sunt vacante. Majoritatea în camera inferioară a legislativului american, unde sunt 435 de locuri, este de 218 mandate.

Trump a fost pus sub acuzare de două ori în timpul primului său mandat, fiind achitat de fiecare dată de un Senat controlat de republicani. In februarie 2020, în urma unui vot rapid, Senatul american l-a achitat pe președintele Trump pentru ambele acuzații care i-au fost aduse de democrați în afacerea Ukrainegate. Liderul de la Casa Albă a fost declarat nevinovat cu 52 de voturi la 48 pentru acuzația de abuz de putere și cu 53 de voturi la 47 pentru acuzația de obstrucționare a Congresului.

Votul din Senatul de la Washington a fost punctul final al unui caz controversat, care l-a avut în centru pe președintele Trump. Liderul republican a fost acuzat că ar fi ordonat blocarea unor fonduri militare de 400 de milioane de dolari către guvernul de la Kiev până când acesta nu ar fi declanșat o anchetă împotriva posibilelor acte de corupție în care au fost implicați Joe Biden și fiul său, Hunter. Trump a negat constant acuzațiile aduse de democrați că ar fi făcut ceva ilegal și a susținut că fostul vicepreședinte democrat a intervenit pentru eliminarea unui procuror ucrainean ce îl investiga pe fiul său.

Donald Trump a devenit atunci cel de-al treilea președinte din istoria de 231 de ani a Statelor Unite și primul lider republican care a fost inculpat (impeached), el alăturându-se democraților Andrew Johnson și Bill Clinton care au fost achitați în procesele ulterioare ale Senatului. Președintele republican Richard Nixon a demisionat înainte de a fi pus oficial sub acuzare în afacerea Watergate.

A doua procedură de inlaturare a lui Trump a avut loc chiar la finalul mandatului său, sub acuzația de incitare la insurecție. Aceasta a fost rezultatul evenimentelor din 6 ianuarie 2021, când susținătorii săi au luat cu asalt Capitoliul în încercarea de a opri certificarea rezultatelor alegerilor din 2020. Deși zece republicani din Camera Reprezentanților s-au alăturat democraților pentru a vota punerea sub acuzare, Senatul l-a achitat din nou în februarie 2021. Totuși, acest al doilea proces a marcat cel mai mare vot bipartizan pentru condamnare din istoria Senatului (57 de voturi au votat „vinovat”), dar sub pragul necesar de două treimi, respectiv 67 de voturi.

Comentatorii americani spun insa ca, daca opteaza pentru aceasta procedura, pe democrati ii asteapta un proces lung, extrem de polarizant și, istoric vorbind, aproape imposibil de finalizat cu o condamnare în Senat in conditiile in care partidul președintelui deține controlul camerelor in Congres.

Democratii ar putea astepta pana in noiembrie si, in cazul in care vor prelua controlul legislativului de la Washington in urma alegerilor intermediare, sa incerce atunci punerea sub acuzare a lui Trump.

De altfel, democratii au si trecut la fapte. Membri democrați ai Congresului au depus articole de punere sub acuzare împotriva președintelui Donald Trump și a secretarului Apărării Pete Hegseth.

Congresmanul John Larson din Connecticut a depus 13 articole de punere sub acuzare împotriva lui Trump pentru crime grave și abateri, inclusiv pentru ceea ce el numește „faradelege infractionala” a președintelui, care „a provocat repercusiuni împotriva Statelor Unite și a cetățenilor săi, riscand un 9/11 2.0.”

Congresmanul îl acuză pe Trump de o „uzurpare in serie a puterii Congresului de a declara război” și de „comitere de asasinate, crime de război și piraterie” prin atacuri în Iran, Venezuela și în ape internaționale împotriva unor presupuse bărci de contrabandă și în alte locuri.

Propunerea sa îl acuză, de asemenea, pe președinte de militarizarea ilegală a forțelor de ordine și de trimiterea în forță a ofițerilor de imigrare în orașele SUA pentru a reține și deporta ilegal „cetățeni sau imigranți pe baza în mare parte a rasei, etniei sau opoziției politice.”

„Donald Trump a depășit toate criteriile pentru a fi înlăturat din funcție. Și lucrurile se înrăutățesc,” a spus Larson într-o declarație.

„Războiul său ilegal în Iran nu doar că crește prețurile pentru familiile americane – a costat și vieți americane,” a adăugat el. „Devine mai instabil cu fiecare zi.”

Propunerea congresmanului a fost redactată de avocatul pentru consumatori și fost candidat la președinție Ralph Nader și de specialistul în drept constituțional Bruce Fein, care a numit războiul „flagrant neconstituțional” într-un articol publicat recent.

„Atacul lui Trump asupra Iranului în parteneriat cu Israelul nu a fost în legitimă apărare. Este un război criminal de agresiune, simplu și clar, inclusiv o încălcare a Cartei Națiunilor Unite,” a scris Fein în timp ce a îndemnat Congresul să „își facă treaba” și să blocheze rapid cheltuielile și desfășurarea trupelor.

* War Powers Resolution sau Rezoluția puterilor de război

Dacă scopul democraților este strict oprirea conflictului cu Iranul, ei pot invoca acest act din 1973. Congresul poate vota o rezoluție care să oblige președintele să retragă forțele armate din ostilități în termen de 60 de zile, dacă nu există o declarație formală de război.

De partea sa, președintele poate folosi dreptul de veto împotriva unei astfel de rezoluții, fiind necesară din nou o majoritate de două treimi în ambele camere pentru a anula veto-ul.

Si aceasta tactica este una dificil de implementat. De altfel, republicanii din Camera Reprezentanților au blocat joi o inițiativă a democraților de a pune capăt atacurilor SUA asupra Iranului, în timp ce partidul lui Trump a continuat să împiedice eforturile de a limita puterile de război ale președintelui republican.

Reuters a reamintit ca democrații din Senat și Camera Reprezentanților au încercat și au eșuat în mod repetat în ultimele luni să adopte rezoluții privind puterile de război pentru a-l obliga pe Trump să obțină autorizarea legislatorilor înainte de a lansa operațiuni militare, atât în Venezuela, cât și în Iran.

Deși Constituția SUA prevede că Congresul, și nu președintele, poate declara război, această restricție nu se aplică operațiunilor pe termen scurt sau în cazul în care țara se confruntă cu o amenințare imediată, afirma expertii.

* Controlul bugetar

Democrații pot încerca să blocheze finanțarea pentru orice operațiune militară specifică împotriva Iranului prin proiectele de lege privind cheltuielile de apărare.

Controlul bugetar, cunoscut sub numele de „Power of the Purse”, reprezintă pârghia constituțională prin care Congresul poate bloca fondurile necesare oricărei operațiuni militare. Democrații pot introduce clauze specifice în legile de finanțare a apărării care să interzică explicit folosirea banilor publici pentru acțiuni ofensive împotriva Iranului fără o autorizație prealabilă. Această metodă este considerată mai practică decât înlăturarea din funcție a lui Trump, deoarece vizează direct capacitatea președintelui de a susține logistic un conflict pe termen lung.

Totuși, succesul acestei strategii este limitat de configurația politică actuală, în care republicanii dețin majoritatea în ambele camere ale Congresului. Chiar dacă democrații ar reuși să atragă suficienți republicani moderați pentru a trece o astfel de restricție, președintele Trump are la dispoziție dreptul de veto. Pentru a anula acest veto și a impune blocajul bugetar, opoziția ar avea nevoie de o majoritate de două treimi, un prag extrem de greu de atins fără o schimbare radicală a opiniei publice sau a sprijinului politic intern.

În practică, această opțiune funcționează mai degrabă ca un instrument de negociere și presiune electorală, spun expertii. Prin dezbaterea publică a costurilor imense ale unui potențial război și prin încercările repetate de a limita bugetul, democrații pot forța administrația să dea explicații detaliate în fața alegătorilor. Astfel, scopul final nu este doar tăierea fondurilor, ci și erodarea sprijinului politic pentru acțiunile militare înainte de alegerile parlamentare de la finalul acestui an. Tinand cont de faptul ca americani se vor prezenta la urne pentru alegerile intermediare in noiembrie, aceasta tactica poate contribui si ea la erodarea sprijinului pentru Trump si republicani, dar ea este una cu bataie pe termen lung si nu cu efect imediat.

* Amendamentul 25

Optiunea invocata cel mai des in ultimele zile pentru inlaturarea lui Trump este invocarea celui de-al 25-lea Amendament la Constitutia Statelor Unite. Acesta oferă o cale legală pentru ca un președinte să fie îndepărtat de la conducerea guvernului – temporar sau definitiv, de bună voie sau nu – atunci când este necesar în circumstanțe extraordinare. În timpul primului mandat al președintelui Trump (2017-2021), criticii săi au citat acest amendament de mai multe ori, referindu-se la ceea ce ei au considerat comportamentul său „straniu.”

Ultima dată, amendamentul a fost discutat de democrați în luna octombrie a anului 2020, după ce liderul republican a fost diagnosticat cu COVID-19.

Al 25-lea amendament a fost aprobat de Congres în 1965 și ratificat de numărul cerut de trei sferturi de state americane până în 1967, ca răspuns la asasinarea președintelui John F. Kennedy în 1963.  În perioada confuză ce a urmat morții lui Kennedy, au existat dezbateri aprinse despre cine va conduce țara dacă președintele va supraviețui, dar numai într-o stare de semiconștiență sau rănit grav.

Amendamentul precizează faptul că vicepreședintele devine președinte interimar atunci când un președinte devine incapabil să-și îndeplinească atribuțiile – atunci când, de exemplu, președintele este supus unei intervenții chirurgicale majore. De asemenea, el prevede că un președinte poate fi înlăturat dacă vicepreședintele și majoritatea cabinetului determină că el este „incapabil să îndeplinească puterile și atribuțiile” funcției sale. Dacă președintele contestă acest lucru, iar vicepreședintele și cabinetul persistă, Congresul poate dispune demiterea președintelui printr-un vot de două treimi în ambele camere, Senat și Camera Reprezentanților.

Potrivit experților constituționali, acest amendament a fost introdus pentru a răspunde la câteva întrebări despre succesiunea prezidențială și vicepreședințială la care Constituția nu a răspuns în mod specific. De exemplu, când președintele William Harrison a murit în funcție în 1841, a existat o dezbatere dacă vicepreședintele John Tyler va deveni președinte interimar, președinte sau va rămâne oficial vicepreședinte. (Tyler a decis de unul singur ca un judecător să-i administreze jurământul prezidențial.)

Câțiva președinți americani au invocat amendamentul în mod voluntar pentru a ceda temporar controlul țării vicepreședinților lor. George W. Bush a făcut-o de două ori atunci când a fost supus unor proceduri medicale, iar Ronald Reagan o dată, pentru o operație de colon. Amendamentul nu a fost însă niciodată folosit pentru a înlătura în mod definitiv un președinte în funcție.

Amendamentul acoperă, de asemenea, cazurile în care funcția de vicepreședinte devine vacantă și a fost utilizat de două ori în acest scop. (Înainte ca amendamentul să intre în vigoare, SUA au cunoscut ocazional perioade lungi fără niciun vicepreședinte.)

În 1973, după ce Spiro Agnew a fost obligat să demisioneze din cauza acuzațiilor de evaziune fiscală, președintele Richard Nixon l-a desemnat pe Gerald Ford pentru a deveni vicepreședinte. Acesta a fost aprobat de Cameră și Senat. După ce Nixon și-a dat demisia în anul următor, Ford a devenit președinte și l-a desemnat ca vicepreședinte pe Nelson Rockefeller, fost guvernator al statului New York, care a fost confirmat de Congres.

În principiu, acest amendament necesită o declarație privind incapacitatea președintelui de a-și exercita funcția din partea vicepreședintelui și din partea fie a unei majorități a șefilor departamentelor din ramura executivă, „fie a oricărui alt organism pe care Congresul îl poate prevede prin lege.” Această declarație trebuie trimisă președintelui Camerei Reprezentanților, republicanul Mike Johnson, și președintelui pro tempore al Senatului – în prezent senatorul republican Chuck Grassley (Iowa).

În timp ce amendamentul permite Congresului să adopte o lege prin care să creeze un organism ce va semna o astfel de declarație, Johnson ar trebui să-i convingă pe republicanii din Senat să o urmeze. În plus, vicepreședintele JD Vance ar trebui să semneze și el declarația, un lucru de care analiștii nu sunt siguri.

În ceea ce îl privește pe Trump, nu este prima dată când se discută utilizarea acestui amendament pentru a fi îndepărtat din funcție. New York Times și ABC News au relatat în 2018 că, în anul precedent, procurorul general adjunct, Rod Rosenstein, ar fi vorbit despre recrutarea unor membri ai cabinetului pentru a invoca amendamentul si a-l îndepărta pe Trump din funcție. (Rosenstein a negat relatarea și a declarat pentru NY Times că nu vede „nicio bază” pentru a invoca amendamentul.)

Cu doar câteva săptămâni înainte, ziarul New York Times a publicat un material de opinie al unei persoane identificată doar ca „un înalt funcționar în Administrația Trump” care a scris: „Având în vedere instabilitatea pe care mulți au observat-o, au existat discuții timpurii în cadrul cabinetului de invocare a celui de-al 25-lea Amendament, care ar începe un proces complex de îndepărtare a președintelui. Dar nimeni nu a vrut să precipite o criză constituțională. Așa că vom face tot ce putem pentru a direcționa administrația în direcția corectă până când – într-un fel sau altul – ea se termină.” Ulterior, s-a aflat că persoana care a scris materialul este Miles Taylor, un fost oficial din Departamentul Securității Interne.

Amendamentul a revenit în discuție la începutul lunii octombrie a anului 2020, după diagnosticul pozitiv al lui Trump privind infectarea cu coronavirus și internarea sa în spitalul militar. Analiștii au afirmat atunci că, dacă Trump ar decide că nu poate să-și îndeplinească atribuțiile, el ar putea folosi voluntar amendamentul pentru a-l împuternici pe vicepreședintele Mike Pence să preia conducerea. Trump nu a apelat atunci la această opțiune.

Amendamentul 25 este diferit de procedura de impeachment, care ar părea să se potrivească mai natural unei situații în care un președinte își abuzează puterea, deși s-ar putea să nu permită o îndepărtare la fel de rapidă precum ar putea-o face Amendamentul 25.  La fel ca și procedura de impeachment, Amendamentul 25 lasă soarta țării în mâinile unui Partid Republican și ale unei majorități în Congres care sunt, cel putin deocamdata, loiale președintelui Trump.

Surse: NBC News, Politico, Axios, The Independent, The American Conservative, Reuters, New York Times, MS Now, congress.gov, house.gov, constitutioncenter.org, Truth Social, X