ANALIZĂ De ce nu-i elimină SUA pe liderii iranieni?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Convingerea că eforturile diplomatice ar putea în final să se dovedească eficiente și îngrijorările că Gardienii Revolutiei ar putea prelua controlul total al Republicii Islamice – un scenariu de coșmar pentru Israel – sunt două dintre principalele motive pentru care forțele armate ale Statelor Unite nu au primit ordinul de a elimina conducerea regimului de la Teheran, acuzată de reprimarea brutală a protestelor din Iran. Experți americani spun însă că situația s-ar putea schimba și că președintele Donald Trump ar putea decide să atace ținte precise din interiorul Iranului.

Informația pe scurt:

• Represiunea din Iran este extrem de dură, cu mii de victime, dar cifrele exacte sunt greu de confirmat

• Trump a folosit o retorică dură și a sugerat intervenția SUA, fără a clarifica însă ce ajutor concret ar putea oferi

• Eliminarea liderilor iranieni este considerată riscantă și ar putea duce la preluarea puterii de către armată, un scenariu periculos pentru Israel

• Opțiunile militare ale SUA sunt limitate de prezența redusă în regiune, aliați reticenți și riscul mare de victime civile

• Lovirea lui Khamenei ar fi extrem de escaladatoare și nu ar garanta schimbarea regimului

• Presiunea internă ar putea fi decisivă pentru îndepărtarea regimului

Represiune brutală

Agenția pentru Știri a Activiștilor pentru Drepturile Omului (HRANA), cu sediul în SUA, a afirmat marți că 1.847 de protestatari au fost uciși în Iran de la începutul demonstrațiilor, pe 28 decembrie. Grupul pentru drepturile omului a precizat că nouă dintre aceștia aveau sub 18 ani, 135 erau persoane afiliate guvernului, iar nouă erau civili. Potrivit acestora, acest bilanț ridică numărul total al morților la 2.000.

BBC a precizat că nu a putut verifica independent aceste cifre. Majoritatea organizațiilor internaționale de presă au interdicție de a relata din interiorul Iranului, astfel că rețelele sociale sunt folosite pentru a verifica ce se întâmplă la fața locului.

Pe de altă parte, Iran International a precizat că, pe baza datelor disponibile și a verificării informațiilor obținute din surse de încredere, inclusiv de la Consiliul Suprem de Securitate Națională și biroul prezidențial, estimarea inițială a instituțiilor de securitate ale Republicii Islamice este că cel puțin 12.000 de persoane au fost ucise în această represiune la nivel național.

Agenția a scris și ea că, în condițiile unui blocaj al comunicațiilor și fără acces direct la informații, este clar că confirmarea unei cifre finale va necesita documentație suplimentară.

Experiența din ultimii ani arată că instituțiile de securitate din Iran au reținut în mod constant informații și au evitat să înregistreze și să anunțe cifre exacte privind persoanele ucise, a afirmat Iran International.

Iar o sursă din interiorul Iranului, care a reușit să contacteze exteriorul, a declarat marți pentru CBS News că grupurile de activiști care lucrează la întocmirea unui bilanț complet al morților din proteste, pe baza rapoartelor furnizate de oficiali medicali din întreaga țară, cred că numărul victimelor este de cel puțin 12.000 și ar putea ajunge până la 20.000.

Aceeași sursă a spus că forțele de securitate merg în spitalele private din Teheran, amenințând personalul să predea numele și informațiile pacienților răniți în timpul protestelor.

CBS News a confirmat că un videoclip publicat online marți arată trupurile a sute de persoane ucise în timpul protestelor, îngrămădite într-o morgă dintr-o suburbie a Teheranului. Videoclipul pare să surprindă personal medico-legal care documentează răni grave de pe corpuri, precum și mulțimi de oameni care încearcă, aparent, să identifice morții. Un activist și blogger iranian care se prezintă doar sub numele de Vahid Online a publicat primul acest clip șocant, de 16 minute. Vahid a spus că i-a fost trimis de o sursă care a călătorit aproximativ 1.000 de kilometri pentru a putea încărca videoclipul, în contextul blocadei comunicațiilor.

Videoclipul, cu conținut grafic, arată persoane cu ceea ce par a fi răni provocate de gloanțe și alice, precum și alte leziuni, dar și grămezi de haine însângerate în interiorul complexului morgii.

“Informațiile pe care le primim arată că reprimarea violentă a protestelor a fost probabil mult mai gravă decât ne putem imagina,” a declarat Mahmood Amiry-Moghaddam, care conduce organizația activistă Iran Human Rights, cu sediul în Norvegia.

“Au fost depășite toate liniile roșii ale comunității internaționale,” a spus Amiry-Moghaddam. “Există un mecanism numit responsabilitatea de a proteja civilii împotriva încălcărilor grave ale drepturilor omului, împotriva crimelor în masă… așadar nu doar Statele Unite, nu doar președintele Trump, ci Uniunea Europeană, practic toate țările au responsabilitatea de a opri aceste atrocități.”

El nu a cerut o intervenție militară a SUA, dar a îndemnat marile puteri ale lumii să “le ofere iranienilor mai multe mijloace de a comunica cu restul lumii, pentru că asta fac regimurile – opresc internetul. Practic, este ca o izolare totală. Îi bagă pe iranieni în izolare și încep să îi tortureze și să îi ucidă.”

Avertismentele lui Trump

În fața represiunii sângeroase la care a recurs regimul islamist, mulți protestatari au apelat la liderul de la Casa Albă pentru a le veni în ajutor.

Președintele american a răspuns acestor solicitări. Trump a avertizat de mai multe ori, pe măsură ce protestele s-au intensificat, că dacă regimul iranian va ucide protestatari, Statele Unite vor lua măsuri, fără a preciza însă vreo linie roșie care ar putea declanșa un răspuns sau în ce ar consta acel răspuns.

De exemplu, la începutul acestei luni, Trump a spus că, dacă oficialii iranieni ar ataca protestatarii, Statele Unite “vor veni în ajutorul lor,” adăugând că SUA sunt “pregătite de acțiune și gata de intervenție.”

Vinerea trecută, Trump și-a reiterat amenințările, spunând: “Le spun liderilor iranieni: «Mai bine să nu începeți să trageți, pentru că vom începe să tragem și noi.»”

“Iranul are mari probleme. Mi se pare că oamenii preiau controlul asupra unor orașe despre care nimeni nu credea, până acum câteva săptămâni, că ar fi posibil. Urmărim situația foarte atent. Am spus foarte clar că, dacă vor începe să omoare oameni, așa cum au făcut în trecut, vom interveni… asta nu înseamnă trupe la sol, dar înseamnă că îi vom lovi foarte, foarte dur acolo unde îi doare,” a mai declarat Trump.

Sâmbătă, liderul de la Casa Albă a afirmat că administrația sa este pregătită să îi ajute pe protestatarii din Iran să obțină libertatea pe care o caută. În declarațiile sale, Trump a mers mai departe decât până acum și a sugerat că SUA ar putea interveni în favoarea protestatarilor, indiferent dacă regimul recurge sau nu la violență împotriva acestora.

“Iranul se îndreaptă spre LIBERTATE, poate ca niciodată până acum. SUA sunt pregătite să ajute!!!” a scris Trump pe contul său de Truth Social.

Iar marți, liderul american a transmis pe platforma sa: “Patrioți iranieni, CONTINUAȚI SĂ PROTESTAȚI – PRELUAȚI CONTROLUL INSTITUȚIILOR!!! Salvați numele ucigașilor și abuzatorilor. Vor plăti un preț mare. Am anulat toate întâlnirile cu oficiali iranieni până când uciderea fără sens a protestatarilor ÎNCETEAZĂ. AJUTORUL ESTE PE DRUM. MIGA! (MAKE IRAN GREAT AGAIN).”

Din nou, el nu a oferit detalii despre ce fel de ajutor ar putea oferi Statele Unite opoziției interne iraniene, reprimată violent de regimul islamist, iar comentatorii se întreabă dacă Trump a luat vreo decizie legată de o posibilă intervenție în Iran. 

Vor ataca SUA?

Va ordona însă Trump atacarea regimului de la Teheran, așa cum i-au cerut-o manifestanții iranieni? Liderul american nu s-a sfiit de altfel să afirme că aceasta este, într-adevăr, una dintre opțiunile pe care le ia în calcul.

Donald Trump “nu se teme să folosească forța militară împotriva Iranului,” a declarat Casa Albă luni.

Vorbind pentru Fox News, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a spus că, deși diplomația rămâne “prima opțiune” a lui Trump, acesta “nu se teme să folosească forța letală și puterea armatei Statelor Unite dacă și atunci când va considera necesar.”

“Loviturile aeriene ar fi una dintre foarte, foarte multele opțiuni aflate pe masă pentru comandantul suprem,” a continuat Leavitt, adăugând: “El a spus foarte clar că nu dorește să vadă oameni uciși pe străzile Teheranului, iar din păcate asta este ceva ce vedem chiar acum.”

Făcând referire la loviturile americane de anul trecut asupra celor trei mari situri nucleare ale Iranului, Leavitt a spus despre posibila utilizare a forței militare americane de către Trump: “Nimeni nu știe asta mai bine decât Iranul.”

Și, totuși, vor elimina americanii conducerea Republicii Islamice, acuzată de reprimarea cu brutalitate a protestelor din ultimele săptămâni?

Unii experți spun că există precedente. La 3 ianuarie 2020, forțele amnericane l-au eliminat, la ordinul lui Trump, pe șeful Forței Quds din Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), Qasem Soleimani, probabil al doilea cel mai puternic om din Iran la acea vreme.

Jerusalem Post a scris recent că decizia lui Trump de a-l viza pe Soleimani a părut la vremea respectivă complet neașteptată și extrem de riscantă pentru un președinte american care criticase constant implicarea SUA în “războaie fără sfârșit” în străinătate. Totuși, a existat o strategie și o logică în spatele acestei acțiuni. Lovitura a venit după ce Soleimani ordonase un atac asupra unei baze a SUA, care a ucis un contractor american cu câteva zile înainte, și după ce dispusese tulburări în apropierea unei ambasade americane – un episod extrem de stânjenitor pentru Trump.

Iranul a atacat ulterior mai multe baze ale SUA, rănind zeci de soldați americani, dar Trump a declarat confruntarea încheiată în momentul în care a devenit clar că niciun soldat american nu a fost ucis.

Iar în vara trecută, Statele Unite au bombardat Fordow, principalul sit de îmbogățire a uraniului din Iran, precum și alte două locații nucleare din Republica Islamică. După mai multe zile de deliberări, liderul de la Casa Albă a decis că singura modalitate de a împiedica Iranul să obțină arme nucleare este printr-o acțiune militară a SUA.

“Am finalizat cu succes atacul asupra celor trei situri nucleare din Iran, inclusiv Fordow, Natanz și Esfahan. Toate avioanele se află acum în afara spațiului aerian iranian. O încărcătură completă de BOMBE a fost lansată asupra principalului obiectiv, Fordow. Toate avioanele se îndreaptă acum în siguranță spre casă. Felicitări bravilor noștri luptători americani. Nu există o altă armată în lume care să fi putut face acest lucru. ACUM ESTE MOMENTUL PENTRU PACE! Vă mulțumesc pentru atenția acordată acestei chestiuni,” a scris Trump pe Truth Social în acel moment.

Considerată una dintre cele mai complexe misiuni aeriene din istoria recentă, Operațiunea Midnight Hammer a implicat folosirea a șapte bombardiere B-2 Spirit care au lansat 14 bombe de tip GBU-57, cunoscute ca “bunker busters,” capabile să penetreze fortificații subterane de mare adâncime. Acestea au fost susținute de peste 100 de alte aeronave – avioane de realimentare, escortă și recunoaștere – precum și de zeci de rachete Tomahawk lansate de pe un submarin american din Golful Persic. Operațiunea a fost gândită pentru a produce daune maxime infrastructurii nucleare iraniene, fără a escalada imediat într-un conflict regional.

De altfel, după ce Iranul a atacat și a avariat echipamente militare ale SUA de la o bază din Qatar, fără ca vreun soldat american să fi fost ucis, Donald Trump a declarat rapid încheiat războiul cu Iran.

Opțiuni și riscuri

Ce se va întâmpla însă acum? Așa cum am relatat recent, Trump are mai multe variante la dispoziție:

·        Presiune diplomatică crescută și negocieri rapide (acest lucru pare însă improbabil acum, după ce Trump a spus pe Truth Social că a suspendat întîlnirile cu iranienii)

·        Atacuri cibernetice împotriva regimului de la Teheran

·        Operațiuni informaționale care să vizeze conducerea Republicii Islamice

·        Anunțarea trimiterii în regiune a unui grup de atac condus de un portavion

·        Impunerea de sancțiuni suplimentare împotriva Iranului

·        Sancționarea cu tarife de 25% a țărilor care fac afaceri cu regimul ayatollahului Ali Khamenei, lucru care a și fost anunțat deja

·        Bombardarea unor ținte cu semnificație majoră pentru conducerea religioasă, civilă și militară a țării asiatice

Această ultimă variantă a provocat cele mai multe discuții. Experți consultați de G4Media.ro au afirmat însă, așa cum am scris recent, că varianta atacării unor ținte din iran este improbabilă.

Profesorul Eric Lob de la Florida International University a spus că, “deși unii iranieni își doresc o intervenție mai dură (a SUA) pentru a răsturna un regim tot mai nepopular…alții se tem de implicațiile asupra suveranității și stabilității Iranului, având încă proaspete în memorie moartea și distrugerile provocate de războiul de douăsprezece zile ” din vara trecută.

De partea sa, Ervand Abrahamian – care este profesor de istorie și politică iraniană și a Orientului Mijlociu la Baruch College în New York – ne-a declarat că “regimul (de la Teheran) are suficient sprijin, în special în rândul armatei, pentru a supraviețui. Dacă va fi înlocuit, va fi înlocuit de armată – ceea ce ar fi un coșmar și mai mare pentru Israel decât situația actuală.”

Abrahamian a adăugat: “Nu sunt sigur cum i-ar putea ajuta Trump pe protestatari. Nu va trimite trupe la sol. Poate decapita conducerea, dar atunci armata va prelua controlul total. Ultima dată când bombele au lovit Teheranul, au murit mulți civili, inclusiv deținuți politici din închisoarea Evin.”

Întrebat cum ar putea Trump ajuta protestatarii iranieni fără a consolida puterea armatei și fără a crește numărul victimelor civile, profesorul iraniano-american a spus: “Așa cum a observat Goebbels, bombardarea orașelor germane de către Aliați a întărit cel de-al Treilea Reich.”

Experții cred că, în acest moment, opțiunile militare ale lui Trump sunt limitate din mai multe motive: 

# SUA au o prezență militară relativ redusă în zonă, ceea ce limitează și mai mult opțiunile. De exemplu, americanii nu au mai avut niciun portavion desfășurat în Orientul Mijlociu din octombrie, după aproape doi ani de prezență aproape continuă în urma atacului Hamas asupra Israelului. USS Gerald R. Ford a fost mutat în Caraibe în vară, iar USS Nimitz într-un port de pe coasta de vest a SUA în toamnă.

Asta înseamnă că orice lovituri aeriene sau cu rachete împotriva unor ținte ale regimului – poate chiar împotriva ayatollahului Khamenei – ar trebui probabil să pornească din sau să implice baze aeriene americane și aliate din Orientul Mijlociu.

# Bombardarea în zonă urbană este riscantă pentru civili. O alternativă ar fi o misiune de bombardament cu rază lungă, de tipul celei din iunie, realizată de bombardiere B-2 împotriva sitului nuclear subteran de la Fordow, deși un astfel de atac asupra unei zone urbane ar părea un exces periculos.

# Aliați SUA din zonă sunt reticienți. SUA ar trebui să ceară permisiunea de a folosi baze din țări precum Qatar, Bahrain, Irak, Emiratele Arabe Unite, Oman și Arabia Saudită (poate chiar baza britanică Akrotiri din Cipru) – și să le protejeze, pe ele și pe țările gazdă, de eventuale represalii ale iranienilor. Chiar dacă aceste facilități nu ar fi folosite de SUA, liderii iranieni au amenințat că vor lovi baze și nave americane dacă țara va fi atacată. Aliații americanilor s-au declarat la rândul lor reticienți să se implice.

# Arsenalul de rachete al Iranului este o amenințare. Deși capacitățile militare ale Iranului au fost serios afectate în războiul de 12 zile din vară cu Israelul, iar sistemele sale de apărare aeriană au fost ușor depășite, Teheranul a păstrat o capacitate limitată de rachete. Principalele puncte de lansare rămân îngropate în munți, iar Iranul le reconstruiește. Se estimează că Iranul deține aproximativ 2.000 de rachete balistice grele, capabile, dacă sunt lansate în număr mare, să evite apărarea aeriană americană și israeliană.

# Riscul de victime civile este mare. SUA ar putea identifica și ataca situri militare și civile folosite de regimul iranian, dar atât protestele, cât și represiunea tot mai sângeroasă a regimului au loc în întreaga țară. Identificarea țintelor nu este întotdeauna precisă, siturile pot fi confundate, iar victimele civile în zonele urbane ar reprezenta un risc evident.

# Regimul rezistă. Regimul aflat la putere nu pare fragil sau slab, supraviețuind deja atacului susținut al Israelului din iunie. Majoritatea oficialilor din serviciile de informații israeliene și americane nu cred de altfel faptul că regimul de la Teheran este aproape de prăbușire.

Mulțimile de demonstranți sunt încă prea mici (Iranul are circa 80 de milioane de locuitori) și nu există fisuri vizibile în rândul elitelor sau vreun general iranian dispus să schimbe tabăra și să se alăture protestatarilor, aducându-și soldații cu el.

Însă situația s-ar putea schimba. Dacă mulțimile ajung la dimensiuni mari și se mențin în timp, dacă unele elite – sau un general iranian – încep să ia în calcul schimbarea taberei cu promisiunea sprijinului american (și dacă există deja contacte clandestine în desfășurare pentru a facilita acest lucru), iar dacă regimul este deja zguduit, Trump ar putea lua în calcul atacuri devastatoare.

# Atacarea lui Khamenei nu va prăbuși regimul. SUA ar putea lua în calcul un atac direct asupra lui Khamenei, însă uciderea liderului unei alte țări ar fi extrem de escaladatoare, ar ridica numeroase probleme juridice și ar invita un răspuns militar susținut. De asemenea, nici nu ar duce neapărat la schimbarea regimului.

De altfel, în timpul războiului de 12 zile din vara trecută, Khamenei pare să fi evitat detectarea israeliană. Liderul iranian pregătise deja o listă scurtă de trei clerici de rang înalt care să-l înlocuiască în cazul în care ar fi fost ucis, pentru a asigura o tranziție rapidă.

De asemenea, regimul iranian a rămas intact după ce Israelul a ucis până la 30 de lideri militari și de securitate în iunie trecut.

# Există un risc real ca Gardienii Revolutiei să preia puterea. Riscul ca puterea să fie luată de către Gardienii Revoluției, care are aproximativ 190.000 de membri în ramurile terestre, navale și aeriene, este uriaș. Aceasta ar fi, așa cum au spus și experții consultați de G4Media.ro, un scenariu de coșmar pentru Israel. Un regim militar dur ar continua atitudinea agresivă față de statul evreu și ar intensifica tensiunile în regiune. Câteva lovituri demonstrative ale SUA ar fi puțin probabil să schimbe acest lucru, în timp ce aliații SUA, Congresul și Trump însuși nu ar dori aproape sigur o campanie de durată împotriva unui regim militar agresiv. Președintele american a exclus deja trimiterea de trupe la sol.

# O campanie aeriană susținută ar putea duce la haos. “Calea de mijloc” presupune o campanie aeriană susținută menită să slăbească aparatul de securitate al Iranului prin lovituri metodice asupra centrelor de comandă, depozitelor de arme și comunicațiilor, fără trupe la sol. Deși pare o intervenție serioasă, această opțiune implică un paradox major: cu cât este mai eficientă, cu atât crește riscul de haos, ducând nu la democrație, ci la scenarii de tip Libia sau Yemen.

Problema este că opoziția iraniană este slabă, divizată și în mare parte în exil, iar decenii de represiune au distrus structurile civile capabile să preia puterea. Mulți iranieni, conștienți de consecințele colapsului statului în alte țări din regiune, nu sunt dispuși să plătească prețul haosului. În plus, o astfel de campanie s-ar lovi de limite logistice, aliați reticenți și capacitatea Iranului de a riposta regional.

Concluzia. Încurajat de capturarea fostului lider venezuelean Nicolás Maduro, după o operațiune care a necesitat luni de planificare, Trump a vorbit despre o intervenție militară împotriva regimului iranian, acuzat de reprimarea violentă a protestatarilor. Opțiunile lui sunt însă limitate.

Ideea unui atac cibernetic țintit este menționată constant, dar eficiența lui este foarte incertă. Întreruperea serviciilor precum electricitatea ar afecta mai ales civilii și ar fi utilă doar împreună cu o intervenție militară. Restabilirea internetului este teoretic posibilă, dar dificil de realizat prin mijloace cibernetice.

O opțiune mai simplă ar fi extinderea accesului la internet pentru iranieni prin Starlink, însă aceasta nu ar opri neapărat represiunea. Regimul va continua să-i vâneze și să-i ucidă pe protestatari.

La rândul lor, alternativele militare ale SUA sunt foarte limitate și riscante. Prezența militară americană în regiune este redusă, iar orice atac ar depinde de baze aliate reticente și ar expune SUA și partenerii săi la represalii iraniene, inclusiv cu rachete balistice. Riscul de victime civile este ridicat, iar regimul nu pare aproape de prăbușire, neexistând încă fisuri serioase în rândul elitelor sau al armatei.

Lovirea directă a lui Khamenei ar fi extrem de escaladatoare și nu ar garanta schimbarea regimului, care a demonstrat deja capacitatea de a supraviețui pierderii liderilor săi. O campanie aeriană susținută ar putea slăbi aparatul de securitate, dar ar crește riscul de haos de tip Libia, într-un context în care opoziția este slabă și divizată, iar cea mai probabilă consecință ar fi preluarea puterii de către Gardienii Revoluției, un scenariu deosebit de periculos pentru Israel și stabilitatea regională.

Asta nu înseamnă că Trump nu va acționa, a scris TIME. “Presiunea politică, instinctul personal și logica propriilor promisiuni îl pot împinge către o formă de acțiune militară. Dar cei care speră la o intervenție decisivă care să încline balanța spre libertate vor fi dezamăgiți.”

În opinia publicației, “viitorul Iranului nu va fi decis de rachete de croazieră americane. Va fi decis de tânăra care refuză să-și acopere părul. De muncitorul din fabrică care se alătură grevei. De funcționarul de nivel mediu care decide, în cele din urmă, că prețul complicității este prea mare. Va fi decis de iranieni înșiși, printr-o confruntare lentă de voință, curaj și rezistență pe care nicio putere externă nu o poate scurta.”

Surse: BBC, Iran International, CBS News, The Guardian, Axios, New York Times, Jerusalem Post, CNN, TIME, Truth Social