Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Duminică 15 martie 48,7 milioane de alegători dintre 358.000 de resortisanți din Uniunea Europeană trăitori în Franța sunt chemați la urne pentru scrutinul municipal care va desemna consiliile locale în cele aproape 35.000 de localități ale țării.
Potrivit datelor oficiale ale ministerului de interne de la Paris, în total sunt înscriși pe buletinele de vot 904.042 candidați repartizați în 50.478 de liste, dintre care 4.876 pe 139 de liste în Polinezia Franceză.
Numărul poate părea impresionant, dar marea majoritate a acestor localități unde au loc alegeri sunt mici, în 68% dintre ele fiind prezentă în competiția electorală o singură listă, iar în 68 nu s-a depus nicio listă de candidați.
În ceea ce privește cetățenii UE, cei 358.000 prezenți pe listele electorale abia reprezintă un sfert din cei 1,3 milioane de resortisanți europeni stabiliți în Franța, potrivit BFMTV. În ceea ce privește candidații, numai circa 6.300 de cetățeni UE se regăsesc pe listele de candidați, românii cu 237 fiind pe locul 7, cei mai numeroși fiind belgienii (1.758).
Modul de scrutin este unul de listă cu primă majoritară: pe 15 martie sunt repartizate mandatele în localitățile unde lista fruntașă depășește 50% din voturile valabil exprimate. Prima majoritară este de 50%, ceea ce înseamnă că lista fruntașă primește jumătate dintre mandate, iar celelalte se distribuie proporțional printre listele care au depășit 5%, inclusiv lista fruntașă.
Dacă nicio listă nu a depășit 50%, atunci se organizează un al doilea tur de scrutin pe 22 martie la care au dreptul să participe listele care au depășit 10% în primul tur. Este permisă fuziunea listelor care au trecut de 5% în primul tur. Mandatele se repartizează la fel ca la primul tur, indiferent de procentajul obținut de liste. Prima majoritară rămâne de 50% cu excepția celor mai mari orașe: Paris, Lyon, Marsilia, unde este de 25%.
O noutate la acest scrutin o reprezintă paritatea de reprezentare între bărbați și femei: pe listele de candidați trebuie să figureze alternativ un bărbat și o femeie.
În ceea ce privește partidele politice angajate în lupta electorală acestea se grupează în felul următor:
În cele mai mari trei orașe se aleg pe lângă consilierii municipali și cei de sectoare: 17 la Paris (cu 20 de arondismente), 9 la Lyon și 8 la Marsilia (cu 16 arondismente).
În toate cele trei mari orașe a guvernat până acum Uniunea Stângii (din 2001 la Paris, din 2020 la Lyon și Marsilia) cu listele stângii în fruntea sondajeelor la Paris și Marsilia și pe locul 2 la Lyon.

Foto: facebook Emmanuel Gregoire/Rachida Dati
La Paris lista viceprimarului PS Emmanuel Gregoire are un mic avans asupra listei LR conduse de fosta ministră a justiției Rachida Dati, arbitrată de alte trei liste cu scoruri care depășesc 10% – Sarah Knafo (REC), vedeta în ascensiune a extremei drepte, Sophia Chikirou (LFI) și Pierre-Yves Bournazel (REN).
La Lyon este în frunte lista candidatului de centru/centru-dreapta, președintele clubului de fotbal Olympique Lyon, Jean Michel Aulas (LR – ENS), înaintea listei de stânga, conduse de primarul ecologist Grégory Doucet, cu lista LFI condusă de deputata Anaïs Belouassa-Cherifi cotată la 10%.

Foto: Facebook Jean Luc Melenchon
La Marsilia lupta se dă între lista stângii condusă de primarul Benoit Payan (afiliat PS) și cea condusă de deputatul RN Franck Allisio, dispută arbitrată de lista LR-ENS condusă de Martine Vassal și cea LFI condusă de deputatul Sébastien Delogu. Acesta ar fi cel mai mare oraș cucerit de RN, care până recent era considerat un partid nefrecventabil, dar sondajele arată că partidul condus de cuplul Marine Le Pen – Jordan Bardella este pe cale de a fi înlocuit în topul antipatiei electoratului de LFI și liderul său fondator Jean-Luc Melenchon.

Foto: Facebook David Gerard
De altfel, RN și aliatul său UDR au șanse bune să câștige alte două orașe de pe Coasta de Azur, Nisa, unde liderul UDR Eric Ciotti îl conduce în sondaje pe primarul centrist Christian Estrosi, și Toulon, unde lista deputatei RN, Laure Lavalette, cu antrenorul echipei de rugby a României, David Gerard în poziția a doua, are șanse să câștige primăria capturată pentru pria oară în 1995 de candidatul Frontului Național (predecesorul RN), Jean-Marie Le Chevallier, primul oraș mare din Franța guvernat de partidul de extremă dreapta, condus pe atunci de Jean-Marie le Pen, tatăl actualei lidere a RN.
La Lille, tradițional fief al stângii, lupta se dă între o stângă divizată – PS, Verzi și LFI, la Bordeaux, primarul ecologist Pierre Hurmic conduce lista stângii este puternic concurată de cea a lui Thomas Cazenave (REN – LR), la Nantes, oraș condus fără întrerupere din 1989 de PS, primărița Johanna Rolland este concurată puternic de lista de uniune LR – MODEM – HOR condusă de Foulques Chombart de Lauwe, dispută arbitrată de lista LFI condusă de William Aucant, iar la Montpellier, alt fief al stângii, primarul PS Michaël Delafosse are cele mai mari șanse de a fi reales.

Foto: Facebook Edouard Philippe
Un scrutin interesant se anunță la Le Havre, unde primarul în funcție și fost prim ministru (2017 – 2020) al președintelui Emmanuel Macron, Edoaurd Philippe (HOR), este în situație dificilă în față listei stângii condusă de Jean-Paul Lecoq (PCF), scrutin arbitrat de lista RN, condusă de Franck Keller. Scrutinul este considerat un text pentru Philippe, care și-a anunțat intenția de a candida în alegerile prezidențiale de anul viitor și o înfrângere în scrutinul municipal ar da o gravă lovitură speranțelor sale pentru magistratura supremă a Franței.
Trebuie precizat că primarul nu este ales direct, ci de plenul consiliului local. Această alegere este însă o pură formalitate, deoarece sistemul cu primă electorală asigură majorități confortabile în consilii.
Acest scrutin este important și pentru faptul că toți aleșii vor avea drept de vot în alegerile senatoriale din toamnă, prin care se reînnoiește pe jumătate camera superioară a parlamentului Franței, dominată de LR, care în ultima vreme a căpătat o importanță sporită pe fondul absenței unei majorități în Adunarea Națională, camera inferioară aleasă prin vot direct.