FOTO REPORTAJ Acasă la Cristi Chivu / Pinetina, locul unde Inter pregătește sezonul de după doppietta / ”Sunt liniștit, nu mă tem de nimic”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Să treci prin Milano în aceste zile ai aceeași senzație pe care o are un suflător începător într-un atelier de sticlărie. E cald, dogoritor de cald. Dacă stai mult timp afară simți efectiv cum creierul ți se face gel, iar gândurile ți-s la fel.

Transpiri fără să faci nimic și chiar dacă îți faci vânt cu un evantai improvizat dintr-un ziar (da, în Italia mai sunt încă multe ziare tipărite) e un efort care la un moment dat ți se pare extenuant.

Sunt 45 de grade, atât îți arată indicatorul din mașină, la prânz, și nu, nu ai lăsat-o într-o parcare, în soare. Mergi alene, încolonat fără scăpare într-o mare de mașini. E pranzo di lavoro în Milano, e pauză de prânz în toată Italia și nimeni nu are chef de mers pe jos.

Merg spre Pinetina, acolo unde a început luni, oficial, noul sezon al echipei Inter, campioana Italiei.

Cu ocazia reunirii echipei și în așteptarea sosirii jucătorilor angajați la Cupa Mondială, precum și a celor pentru care încă se negociază, președintele și directorul general al clubului Internazionale Milano, Beppe Marotta, și antrenorul Cristian Chivu au susținut o conferință de presă.

Sursa foto: G4Media

Ce e Pinetina

Până să ajungi la conferință, faci cunoștință, e drept, sumar, cu Pinetina, locul de antrenament al interiștilor.

Pinetina a luat naștere la începutul anilor ’60. Erau anii „boom-ului” economic, Italia se îndrepta cu pași mari spre viitor. Milanul avea deja propria sa bază – Milanello – la Carnago, așa că și Interul trebuia să aibă una. Pinetina – cu o suprafață de 900.000 de metri pătrați, din care 200.000 destinați instalațiilor sportive – se numește astfel datorită pădurii întinse de pini, deși în cronicile sportive, timp de câțiva ani – având în vedere locul în care se află: localitatea Appiano Gentile – a fost numită și „Appianello”. Pinetina era și numele preferat de Angelo Moratti, în timp ce suporterii insistau pentru „Interello”.

Lucrările au început în 1962, iar inaugurarea oficială – după ce echipa se antrena acolo de câteva luni – a fost stabilită pentru duminică, 23 august 1964.

A fost un semn bun: în acea zi s-a ridicat cortina asupra unui sezon plin de triumfuri, care urma să o conducă pe Inter la câștigarea titlului de campioană, a Cupei Campionilor și a Cupei Intercontinentale. Cam ce vrea și astăzi, aceeași echipă condusă acum de alți oameni.

La tăierea panglicii au venit peste zece mii de milanezi, suporteri ai Interului, dar nu numai, și cetățeni curioși să vadă această nouă realitate. Din Milano au fost organizate chiar și autocare, așa cum se obișnuiește pentru excursiile în afara orașului.

După ce se intra pe autostrada spre Como, se ieșea la ieșirea de la Lomazzo și se continua vreo zece kilometri spre Appiano Gentile.

La sosire, privirea se pierdea într-o vastă poiană verde, presărată ici-colo cu fermele țăranilor din Carbonate și Tradate. Acum urbanul a cotropit și aceastpă zonă, iar soarele dogoritor de deasupra capitalei economice a Italiei ajunge cu lejeritate și aici.

Jucay atunci la Inter Mazzola, Suarez, Burgnich și Corso. Astăzi, verdele de aici îi așteaptă pe Barella, Lautaro Martinez, Bastoni și Di Marco.

În noiembrie 1971 a fost înființat și Clubul de Golf La Pinetina, care, timp de aproximativ zece ani – înainte de a fi vândut – a rămas în proprietatea lui Moratti.

Sursa foto: G4Media

De la Mazzola și Burgnich la… Platini. Poveștile locului

Poveștile mai mult sau mai puțin reale pe care acest loc le-a păstrat sunt nenumărate. În decembrie 1966 s-a răspândit vestea unui accident rutier dramatic în care fuseseră implicați Mazzola și Burgnich.

Centrala telefonică de la Pinetina a fost asaltată de apeluri din partea suporterilor îngrijorați, încât secretara – după ce a constatat că era vorba de o alarmă falsă, deoarece cei doi jucători ai Nerazzurri se antrenau ca în fiecare zi – i-a chemat pe jucători la birou, pentru ca aceștia să-i liniștească personal pe suporteri.

O altă legendă spune că, la sfârșitul anilor ’70, a apărut (incognito) la Pinetina și Michel Platini, pe atunci jucător de bază la Saint-Étienne.

Campionul francez a ajuns la centru pentru un fel de test fizic, dar a fost respins. Este un adevăr parțial: Inter – care îl blocase într-adevăr pe Platini – a renunțat la această opțiune, dar cu mult înainte de vizita medicală.

Chiar în fața porții de la Pinetina, Walter Zenga, aflând că nu fusese convocat la națională de către selecționerul Arrigo Sacchi, a declarat: „L-au ucis pe Omul-Păianjen”.

Despre Maicon se spune că ținea ascunse, dincolo de gardul viu, prezent și astăzi, lăzi de bere, doar ca să aibă provizii la îndemână.

Dar cea mai frumoasă poveste îl privește pe Alvaro Recoba: într-o zi alerga împreună cu colegii, cu toții angajați în turul de teren. Ceață colosală, vizibilitate extrem de redusă. Așa că El Chino decide că poate e mai bine să se desprindă de grup și se întinde pe un scaun de pe marginea terenului pentru a fuma în liniște o țigară. Și acolo rămâne pe toată durata antrenamentului, reușind să se alăture colegilor abia la ultimul tur de teren.

De-a lungul anilor, complexul s-a schimbat profund, fiind extins și îmbunătățit, mai ales – recent – sub conducerea lui Zhang. Și-a schimbat numele și sponsorul.

Chiar în aceste zile, Oaktree a șters ultima urmă a trecerii familiei Suning prin Inter: noul acord este cu Bper, astfel încât centrul se numește „Bper Training Centre”, dar inscripția de lângă poartă rămâne aceeași: „In memory of Angelo Moratti”.

Sursa foto: G4Media

Chivu și jurnaliștii

În conferință, Chivu e relaxat. Cel mai relaxat. Prins între ofițerul de presă și președintele Marotta, românul degajă siguranță și calm. Glumește cu reporterii, se uită pe listă, vede că sunt peste 40 de jurnaliști acreditați la eveniment. ”Voi n-aveți vacanță?”, îi întreabă și râde.

E cald și în sala de conferință, în ciuda aerului condiționat. Transpiră, se șterge cu șervețele, i se aduc altele proaspete. Își face evantai cu hârtia pe care-și scrisese câteva idei.

Ochii îi râd permanent, chiar dacă i-au apărut riduri. Nu mai are fața copilului care dădea gol Angliei, la ultima victorie a României la un Campionat European, în 2000. Dar ochii sunt aceiași. Îi râd și atunci când întrebarea ar trebui să-l încrunte. Răspunde clar și sincer: ”Ce vrei să spui mai exact?”, spune el,  și-l obligă pe reporter să revină cu întrebarea într-un mod clar îndulcit.

Când vorbește Marotta, e la fel de bine dispus, nu are respectul ostentativ pe care îl au alți antrenori. Face cu ochiul unui reporter, râde spre altul.

La final însă, Chivu dispare după un scurt dialog cu un cunoscut. Marotta rămâne și se face în jurul lui un meleu, ca la rugby. Aproape toți cei peste 40 de jurnaliști se strâng lângă el. I se cer rezolvări la probleme personale, îl ia de gât pe un jurnalist. Un altul se apropie și îi șoptește ceva la ureche. Râde cu toți dinții și se simte în largul lui. Chivu, nu. Nu e genul lui de socializare. A lăsat permanent spațiu între el și jurnaliști.

Sursa foto: G4Media

Ce a spus Chivu:

Care este cel mai important lucru pe care trebuie să-l transmită?

„Motivația. Este important să o regăsim, ba chiar să adăugăm ceva în plus. Niciodată nu este suficient. Vrem să ne repetăm performanța; venim după un sezon important, în care am câștigat două trofee, dar nu vrem să ne oprim aici”.

În ce domeniu vă simțiți mai puternici?

„Am ajuns acum la peste 50 de posturi de antrenor, nu mai sunt doar 13. Voi da întotdeauna tot ce am mai bun, căutând surse de inspirație potrivite și transmițând entuziasm și motivație, care sunt esențiale într-o echipă care vrea să obțină rezultate mai bune decât anul trecut”.

Putem face un bilanț al pieței de transferuri?

„Avem un lot competitiv, cu un nucleu stabil de-a lungul anilor. Băieții au demonstrat calitatea de care dispun și importanța de a face parte dintr-un club precum Inter. Piața transferurilor este întotdeauna în concordanță cu viziunea noastră, în pas cu ambițiile clubului și ale proprietarilor. Vrem să menținem un nivel de competitivitate foarte ridicat”.

Cum ți s-au părut jucătorii italieni de la Inter?

„Ar fi preferat să fie în America, dar se simt bine. S-au întors astăzi, dar am lucrat în grupuri și apoi am luat prânzul împreună. M-am bucurat să-i revăd pe toți; se simt bine, sunt odihniți și motivați. Este un bun punct de plecare”.

Cum se înlocuiesc jucătorii care au plecat?

„Am pierdut jucători care au scris istorie, care au contribuit la succesul nostru, și vrem să le mulțumim. Ceea ce au realizat nu este deloc puțin. Avem la dispoziție un grup de jucători care îmbină bine experiența cu tinerețea. Așteptăm revenirea celor care au participat la Cupa Mondială; lotul nostru este competitiv și nu ne lipsesc ambițiile. Vom face tot posibilul pentru a menține un nivel ridicat de competitivitate”.

Se va continua pe aceeași linie ca anul trecut?

„Suntem ambițioși, flexibili și ne adaptăm. Știm să ne schimbăm strategia chiar și pe parcurs. Vrem să dăm dovadă de curaj, fără să ne plângem: vrem să facem tot ce ne stă în putință pentru a fi competitivi”.

Cum se poate învinge autosuficiența?

„Avem de-a face cu jucători de excepție, care dispun de motivația și disciplina mentală necesare pentru a găsi atitudinea potrivită în activitatea de zi cu zi. Suntem dornici să câștigăm din nou; cu toții știm câtă bucurie aduce ridicarea unui trofeu”.

Ce trebuie să mai demonstreze?

„Nu trebuia și nu trebuie să demonstrez nimic, decât să le dau o mână de ajutor acestor băieți și clubului care mi-a acordat încredere. Am în continuare o mare responsabilitate; pornesc mereu de la zero, din incertitudini și din obligațiile pe care le am față de băieți. Ei sunt pe primul loc, iar eu vin abia după aceea”.

Care sunt echipele de care se teme cel mai mult?

„Nu ne temem de nimeni, nu ne-am temut niciodată. Ne temem de propriile noastre progrese, de ambiția noastră: sunt sigur că le vom avea și în acest sezon. Sunt liniștit, nu mă tem de nimic”.

Poate Stankovic să repete parcursul lui Esposito?

„Îi doresc asta și mi-o doresc și eu. Îl cunoaștem foarte bine, am mai lucrat cu el. A luat o decizie curajoasă, plecând să joace în alte țări, în afara Italiei, departe de ceea ce era obișnuit. A avut două sezoane importante, s-a maturizat și abia aștept să-l văd pe teren”.

Cât de puternică este dorința de a obține rezultate mai bune în Liga Campionilor?

„În viață nu poți avea totul. Am greșit în acele două meciuri din Liga Campionilor, dar îmi asum tot ce am făcut bine până atunci. La Madrid și împotriva lui Liverpool am pierdut în ultima secundă și a urmat acel meci de baraj. Mi-am asumat responsabilitatea pentru alegerile mele, poate că am greșit ceva, dar echipa a fost competitivă și ambițioasă. Uneori reușești să ajungi departe, alteori nu, dar avem datoria de a fi competitivi pe toate fronturile”.

Se revine la formația 3-5-2?

„În sezonul trecut am schimbat deseori modul de a apăra sau chiar cel de a construi jocul, în funcție de adversar. Nu am păstrat niciodată aceeași structură. În funcție de planul de joc și de ideile noastre, de dorința de a-l presa pe adversar și de alegerile pe care le facem înaintea unui meci, am făcut deseori schimbări.

Am adaptat și jucători precum Diouf sau Luis Henrique, care ne-au dat o mână de ajutor. Mă interesează flexibilitatea, în funcție de adversar, de meci și de moment. Nu doar identitatea îți permite să câștigi, ci și capacitatea de a te adapta”.

Ai mai multe îndoieli sau certitudini după ce s-a întâmplat vara trecută?

„Trăiesc în mijlocul incertitudinilor, ceea ce îmi permite să mă perfecționez și să ies din zona de confort. Nu mă gândesc la trofeele câștigate, ci la ce va trebui să facem anul acesta. Cunosc echipa mai bine decât anul trecut, știu cu cine am de-a face și știu din ce aluat sunt făcuți. Echipa este competitivă, ambițioasă și dornică de trofee”.

Care dintre tinerii jucători vor fi incluși în lotul primei echipe?

„În acest moment avem mulți jucători aici. În două zile va trebui să facem o numărătoare exactă și să evaluăm bine situația. Pio Esposito este singurul atacant, dar mai sunt Lavelli, Topalovic, Mosconi și Idrissou. Ei își vor aduce contribuția, chiar dacă nu este niciodată ușor. Au această oportunitate de a lucra alături de mari campioni și de a participa la un cantonament cu noi; trebuie să o valorifice la maxim, fără să se lase copleșiți de emoții. Noi vom fi acolo să-i ajutăm, așa cum am făcut-o întotdeauna, tratându-i mereu cu respect pe tineri”.

Există vreo șansă ca Inter să-l păstreze pe Pavard?

„Este un jucător al nostru, știm care au fost alegerile noastre anul trecut. Vom avea ocazia să-l vedem la treabă și vom lua deciziile necesare”.

Diouf va juca pe flanc, la mijloc sau va fi un jolly-joker?

„Jokerul este o carte de joc, noi nu avem cărți de joc aici, avem de-a face cu jucători. Am această idee nebunească de a-l transforma în al cincilea om de pe teren; în anumite meciuri a demonstrat, prin spontaneitate, determinare și curaj, mai ales în ultimii 20 de metri, că este capabil de asta. A schimbat soarta unor meciuri, cum ar fi cel cu Como din semifinala Cupei Italiei.

Nu vreau să-i subminăm încrederea în sine; va trebui să fiu abil pentru a-l convinge să facă anumite lucruri, dar avem un staff foarte bine pregătit pentru a face această treabă. Vor fi meciuri în care, poate, va fi satisfăcut și ca mijlocaș central, dar, sincer, mie îmi place să-l văd pe poziția a cincea, pentru că are calități care nouă ne lipsesc”.

Sursa foto: G4Media

Numere. De la 3 copii, la peste 75 de mii de fani la un meci

Afară, soarele rămâne la fel de dogoritor, în ciuda pinilor care au dat numele locului. Gazonul e tuns perfect, iar terenul principal de antrenament îmbie la mișcare, indiferent de gradele de afară.

Sunt zilele de dinaintea furtunii pentru Chivu și Inter. Un sezon fără Sommer, de Vrij, Matteo Darmian, Francesco Acerbi, Dumfries, Sebastiano Esposito și Franco Carboni. Dar vor veni alții.

Dincolo de porți, trei copii așteaptă pe trotuar după un autograf. În alte zile sunt cu zecile, astăzi sunt doar ei. Lângă trotuarul de unde împart o sticlă cu apă se află un stand cu suveniruri și un altul cu fast-food. Pregătite pentru zile mai bune, cu avalanșă de suporteri. ȘI vor veni atunci când acasă se vor întoarce și ”mondialiștii”, jucătorii lui Inter care au jucat la Campionatul Mondial.

În zi ce meci, încă pe San Siro, pentru că se discută tot mai intens închiderea stadionului pentru competiții sportive și transformarea lui în muzeu, sunt zeci de standuri și mii de copii. Se vinde marfă și se cumpără speranță.