Cum a fost posibilă implozia submersibilului Titan? Datele tehnice ale aparatului indică posibile erori de proiectare / Explicațiile specialiștilor

Este posibil ca submersibilul să se fi dezintegrat sub greutatea presiunii colosale a abisului. Coca sa inovatoare, dar netestată, din fibră de carbon ar putea fi cauza, scrie Le Figaro.

Angoasa pasagerilor de pe Titan s-ar fi putut sfârși mult mai devreme decât se așteptau. În timp ce duminică a început o cursă contra cronometru pentru a găsi submersibilul OceanGate înainte ca acesta să își termine rezerva de oxigen pentru 96 de ore, cei cinci pasageri au murit probabil mult mai devreme și într-un mod complet diferit. Micul submarin s-a dezintegrat de fapt din cauza unei „implozii catastrofale”, detectată încă de duminică de către US Navy.

Epava celebrului pachebot, care s-a scufundat în 1912, se află în Atlanticul de Nord, la o adâncime de aproximativ 3.800 de metri. La nivelul mării, presiunea atmosferică medie este de 1013,25 hectopascali (hPa). Presiunea apei unde se află Titanicul este echivalentă cu aproximativ 400 de atmosfere, adică peste 413.000 hPa. În cazul unei implozii cauzate de un defect al corpului navei sau din orice alt motiv, submersibilul s-ar fi dezintegrat în câteva milisecunde, din cauza presiunii enorme de la acea adâncime. Pentru ocupanții săi, moartea ar fi fost practic instantanee.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

O carcasă care nu este suficient de rezistentă la presiune puternică?

Submersibilul Titan, construit de OceanGate, a fost proiectat să reziste la presiunea extremă a apei de la adâncimea unde se află epava Titanicului și se scufundase deja la acest nivel. Dar îndoielile legate de siguranța la bord, și în special de coca sa revoluționară din fibră de carbon, fuseseră deja ridicate în trecut. Înainte de îmbarcare, oceanologul francez Paul-Henri Nargeolet, care este una dintre victime, a declarat familiei sale că „nu avea încredere în acest nou submarin din materiale compozite”. Cu toate acestea, a dorit să facă parte din el, „pentru frumusețea expediției”.

Învelișul din fibră de carbon contribuie mult la reducerea greutății, deoarece densitatea sa este mult mai mică decât cea a titanului și, mai ales, a oțelului, materiale utilizate în general la proiectarea submarinelor. Greutatea submersibilului Titan, de doar 10 tone, față de 20 de tone în cazul altor submarine științifice, s-a dovedit a fi mai practică la transportul acestuia pe uscat. În plus, „fibra de carbon are proprietăți mecanice remarcabile, fiind în același timp rezistentă și flexibilă”, subliniază Bruce Shillito, profesor cercetător la Universitatea Sorbona, în cadrul laboratorului de biologie a organismelor și ecosistemelor acvatice.

Rămânea totuși o mare necunoscută, subliniată de specialist: „Cum funcționează diferitele materiale din corpul navei, care combină materiale compozite și aliaje metalice, în relație unele cu altele, în condiții de mare stres?” Sistemul inovator de monitorizare în timp real a stării corpului navei instalat pe Titan pentru a evalua în permanență integritatea structurii sugerează, de asemenea, că acest corp de navă „trebuie să se deformeze sub presiune”, potrivit specialistului.

Un hublou supradimensionat

Hubloul de 60 de centimetri din partea din față a aparatului ar putea fi, de asemenea, o eroare. Încă de duminică, experții se întreabă asupra dimensiunii acestei găuri, care ar putea foarte bine să constituie un punct de fragilitate la joncțiunea sa cu corpul navei. Au existat defecte de proiectare a submersibilului Titan? „Până în prezent, submersibilele științifice de mare adâncime s-au dovedit a fi extrem de sigure și fiabile”, subliniază Bruce Shillito. „Nautile d’Ifremer, de exemplu, nu a suferit niciodată un accident major în peste 2000 de scufundări la mare adâncime și în mai multe decenii de funcționare.”

Însă în precedenta sa expediție, în vara anului 2022, Titan s-a „rătăcit” timp de două ore și jumătate. Potrivit unor documente judiciare din 2018, fostul director de operațiuni marine al OceanGate, David Lochridge, a exprimat la acea vreme îngrijorări semnificative în materie de siguranță cu privire la designul experimental și netestat al submersibilului… înainte de a fi concediat.

În cele din urmă, la acest moment este vorba încă de speculații, pentru că este imposibil acum să fie oferite motive precise pentru această implozie. Pentru a afla mai multe, va fi necesar să fie recuperate și analizate resturile găsite pe fundul oceanului, ceea ce nu va fi ușor. Chiar și așa, nu este sigur că aceste elemente vor oferi răspunsuri, având în vedere violența imploziei.