VIDEO Povestea unui șofer voluntar pentru refugiați: „La 4 dimineața am ajuns în București cu o mămică și 3 copii, a doua zi am plecat din nou la drum”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

„ONG. Ofer transport și cazare gratuit” – scrie pe afișul pe care îl ține în mână Horia, un tânăr care transportă voluntar refugiații din Ucraina, pe sute de kilometri, zi și noapte. Este „șofer de suflet” împreună cu alți tineri, de când a început conflictul din Ucraina. De unde le vine energia? „Cred că de la ei, de la oamenii pe care îi ajutăm”, a spus acesta pentru ENTR/G4Media, într-un interviu acordat seara târziu, după un drum de 246 de kilometri până la un sat din Vrancea. 

Horia are 31 de ani și este de profesie inginer auto. După job, este șofer voluntar la Asociația Magic, până de curând numai pentru a transporta copii grav bolnavi și familiile lor de la spital acasă, sau invers. Odată cu sosirea refugiaților, activitatea a fost suplimentată cu transportul celor care vin din Ucraina și au nevoie să ajungă la un adăpost, chiar temporar. 

Horia a povestit cât sunt de complicate unele zile și cum se prelungesc drumurile și așteptările până noaptea, chiar spre dimineață și cât de impresionante sunt situațiile familiilor pe care le ajută cu transport. O mamă și o fiică din Odesa, care plecaseră fără tatăl fetei și fără sora ei, care nu a dorit să rămână în Ucraina. O mamă cu 3 copii care venise numai cu un geamantan și un cărucior, pe care i-a preluat seara târziu de la Isaccea și a ajuns abia la 4 dimineață în București, iar a doua zi i-a dus la asociația MagicCamp unde au primit adăpost temporar. 

Întrebat cum rezistă la acest efort și care este satisfacția cea mai mare, Horia a răspuns: „ Cred că ei ne dau energie, oamenii. Și situațiile pe care le auzim și dorința de a-i ajuta, până la urma urmei, cred că la asta de fapt se rezumă tot.  Satisfacția este una foarte mare, este o satisfacție enormă, când știi că ți-ai ajutat aproapele și ai făcut un lucru bun și ești util societății, nu-ți lași semenii la greu. Adică în situații dificile trebuie să fim oameni și să dăm o mână de ajutor.”