G4Media.ro

VIDEO: Povestea lui Napoleon Dolar, abandonat într-o maternitate, în România anilor `90.…

VIDEO: Povestea lui Napoleon Dolar, abandonat într-o maternitate, în România anilor `90. Cum a ajuns student la două facultăți și cum a făcut față bullyingului care l-a urmărit ca o umbră până în liceu

Napoleon Dolar Muntean a pornit în viață cu aproape toate dezavantajele: rom, abandonat timp de doi ani în maternitate, transferat pentru alți trei ani într-o casă de copii, bolnav și cu dizabilități, toate într-o Românie a anilor 90 plină de prejudecăți. De-a lungul școlii, bullyingul a fost pentru el ”like a shadow”, o umbră care l-a însoțit până în liceu. Cu toate acestea, Napoleon a terminat o facultate, a început o alta și și-a găsit un serviciu de profesor la o școală gimnazială. Totul cu ajutorul unei familii care a avut grijă de el, al lecturii și al educației prin care a reușit să răzbească. ”Cărțile nu judecă, dar te ajută să judeci”, spune el. 

La naștere, Napoleon Dolar Muntean a fost abandonat în spitalul din Ocna Mureș, un mic oraș din județul Alba.

Avea un handicap grav la picioare, tetrapareză spastică, iar părinții lui nu l-au dorit, așa că maternitatea spitalului a devenit primul său cămin. A stat acolo doi ani, după care a fost dus la o casă de copii din Alba Iulia.

Era anul 2000, când sistemul de protecție a copilului nu era departe de cel de dinainte de 1989.

Avea 2 ani, era rom, nu avea familie, dar avea probleme medicale mari.

Una dintre primele sale amintiri țin de curentul pe care îl simțea pe sub ușa salonului 1, unde erau ținuți copiii cu handicap. Pentru că nu putea merge, era nevoit să se târască.

”Eram singurul care se târa pe jos ca o șopârlă, asta e cea mai bună comparație pe care ți-o pot da” spune Napoleon.

A stat în acel centru până după vârsta de 5 ani.

Una dintre doctorițele de acolo i-a remarcat sclipirea din ochi. În ciuda condiției în care se afla, Napoleon avea ”that sparkle”, cum spune chiar el.

Așa că i-a spus viitoarei sale mame, Liana Bota, ea însăși angajată a casei de copii, că ar putea să îl ia acasă, pentru că are ceva special, care îi va permite să evolueze.

”Mama lucra acolo, era infirmieră și doctorița a venit cu ideea: ești cea mai potrivită pentru a lua un copil acasă. Gândește-te că erau anii 90 și puțini tratau copiii corect. Mama era printre ei: era atentă cu copiii. Cam toată lumea brusca copiii în afară de ea și încă o persoană. De acolo a plecat totul” își amintește acesta.

Liana Bota l-a luat acasă dar s-a transformat rapid din asistent maternal, în mamă.

Au urmat ani grei: operații la București, recuperări, sport și răbdare din partea noii familii, din care făcea parte și un frate mai mare, care l-a îndrăgit și l-a ajutat.

A suportat patru operații de îndreptare a picioarelor. De fiecare dată, urmau 2, 3 luni de durere extremă.
”Urlai. De câte ori puneai piciorul jos, urlai. Când puneam piciorul jos, auzea tot blocul. Ziceau că s-a trezit copilul de la 1 și încearcă să umble” își amintește el.

A fost ajutat de mama lui, care l-a ispirat și a fost alături de el în lungile lor plimbări comune, de recuperare.

Tot ea l-a inspirat în ceea ce privește lectura. Napoleon se trezea noaptea, la ore târzii, iar mama sa îl veghea cu o carte în mână.

L-a învățat că lectura și educația îl vor ajuta în viață mai mult decât orice altceva, iar copilul a început să citească. Prima carte a fost ”Fram, ursul polar”. A continuat apoi să citească orice carte la care avea acces, rafinându-și în timp gusturile și interesul: de la beletristică până la carte de specialitate, istorie, memorialistică, în română sau engleză.

Bullyingul, like a shadow

A fost la școală, apoi a ajuns la cel mai bun liceu din județ: ”Horea, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia, sau HCC.
Cea mai mare problemă cu care s-a confruntat a fost bullyingul. Nu doar din partea copiilor.

În școala generală, deși era mărunțel și se deplasa cu greutate, a fost pus în ultima bancă. Mama lui îl ducea de multe ori în brațe, până la etajul al doilea, unde era clasa lui.

”Bullyingul ăla a fost așa… like a shadow. Mi s-a spus că nu o să ajung nimic (…) Fiind rom, cam toată lumea zicea că bă, stai un pic… bine, și pe partea de dizabilități, dar cu asta deja începusem să mă împac, să zic da, ok, ăsta sunt eu, dacă nu-ți convine de mine du-te frate”.

Treptat, mai ales în liceu, a început să le câștige respectul colegilor, dar și pe cel al profesorilor; unii dintre ei contribuit mult la formarea sa. Era bun la învățătură, citea mult și deodată a simțit că era privit altfel, uneori chiar ca un reper. ”Eram un nerd al clasei”, își amintește zâmbind.

”A fost multă muncă și mult suport din partea celor din jur” este concluzia sa.

La 23 de ani, Napoleon este masterand la Istorie (a terminat cu 9.50, cu o teză despre mișcarea legionară) și student la Filologie (Română Engleză) la Universitatea ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

Totodată, este un obișnuit al Bibliotecii Județene ”Lucian Blaga” din Alba Iulia, unde a și acceptat o întâlnire cu reporterul g4media.




Să vii pe lume într-o Românie a prejudecăților

”Să vii pe lume într-o Românie a prejudecăților, dintr-o familie de etnie romă, să mai ai și un handicap grav din naștere și să te cheme Napoleon Dolar nu e chiar cel mai ușor început.

Dar este un exemplu emoționant de reușită împotriva tuturor șanselor.

Este cititor fervent, utilizator constant al bibliotecii. Consider că face parte din generația tinerilor cool, care citesc” spune Daniela Stoia, angajată a bibliotecii care s-a și împrietenit cu Napoleon.

„Cartea nu te lasă să fii manipulat! Din cărți înveți să asculți, să vorbești, să formulezi opinii și să le susții! Vocabularul pe care îl ai este forța ta cea mai mare” spune Napoleon.

Mai crede că în Curriculum Vitae ar trebui să existe o rubrică dedicată portofoliului de lecturi, indiferent de postul vizat: „Acolo, lângă recomandările altora, cartea care ne recomandă!”

Recent, a început și primul său job: predă IT și desen (asta a prins) elevilor unei școli gimnaziale din Cugir și, deși încă nu a încasat primul salariu, speră să își poată cumpăra un alt triciclu pentru a se putea deplasa, cel vechi fiind defect.

Mai mult, în timp visează să aibă strângă bani o mașină second hand cu cutie automată, cu care să poată face naveta mai ușor. Până atunci, merge zilnic 38 de kilometri dus și tot atâția întors, cu autobuzul.

Visul lui este să lucreze în învățământ, să fie profesor și să îi inspire și pe alții.

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

48 comentarii

  1. Bravo lui. Un luptător.

    • Admirabil. Un exemplu pentru noi toti

    • Astăzi ar fi fost avortat conform doctrinei pluseriste.

    • Cum ai putea sa-l admiri pe el, dar in acelasi timp sa sustii si avorturile?

      Daca parintii lui biologici ar fi „ales”, adica sa nu fie pro life ci sa fie „pro choice” – dar post-conceptie (un oximoron) atunci el nu ar mai fi putut sa aleaga astazi sa fie un luptator! Au ales ca macar sa-l abandoneze, iar asta i-a mai dat o sansa.

  2. Felicitari! Mai ales mamei adoptive, cred ca e un inger pe pamant.

  3. Observati cum are fatza de om normal si nu are apucaturi de salbatic, gen votant PSD/PNL, dovada ca mai sunt si oameni evoluati in tara asta muribunda.

    • Vontantii oricarui partid sunt fix la fel. Toate partidele mari din Romania s-au compromis in acest an prin aliantele pe care le-au facut.

  4. Mama și-a asigurat un loc în rai iar băiatul mă face să sper că țara asta nu e plină de nevolnici.

  5. Ii doresc numai bine si ma bucur ca s-a prins ca la biblioteca se formeaza un om adevarat. Sper sa nu intre in politica ca va da cu piciorul la tot ce a realizat

  6. Bravo in primul rind dnei care l-a adoptat. Iar el este un luptator.

    Pentru Ovidiu Hategan: se scrie «sparkle», cu k. Asta daca insisti sa folosesti engleza.

  7. Bravo, copil frumos!

  8. Asta ar trebui sa fie regula – nu exceptia

  9. Sa fii rom este un dezavantaj? What? Why? E putin rasist sa afirmi ca e un dezavantaj sa te nasti rom, nu credeti?
    Rom, roman, ungur, chinez, african, american, latin. Toti suntem la fel, nu e unul mai dezavantajat decat altul bazat pe culoarea pielii.

    • te faci ca nu intelegi

    • Ce e mai interesant este ca handicapul a fost un avantaj si nu un dezavantaj pentru el!

    • @goe
      Ar fi cu adevărat interesant ca și progeniturile tale să aibă „avantaje“ fix la fel, nu-i așa?

    • Gresesti. Nu in orice situatie un handicap este un dezavantaj, dar exista situatii in care chiar este. E un adevar mult mai general, care depaseste sfera umana si sociala.

      Si nu, handicapul nu este o reteta pentru succes pe care s-o aplice vreun om, ca de exemplu in cazul copiilor mutilati chirurgical pentru a fi exploatati de bandele de cersetorie. Acela nu este un succes, este un abuz.

      Dar exista situatii cand un rau care nu i se poate imputa victimei (si poate nici altora) il ajuta sa creasca personal, sa-si depaseasca conditia si sa atinga tinte mult mai inalte decat ar fi atins in lipsa lui, in beneficiul lui si al altora.

    • „Nu in orice situatie un handicap este un avantaj” e ceea ce am intentionat de fapt sa scriu inainte ca oboseala sa preia initiativa.

  10. Felicitari lui, felicitari familiei adoptive. Bravo si voua, G4, ca mai publicati si promovati si modele de urmat, nu doar de evitat.

  11. Sa voteze cu USR, ca ei „lupta” pentru drepturile lui!

  12. Felicitari domnule pentru perseverenta si reusita
    Iti doresc sanatate si viitor frumos

  13. Ferice de cei îndureraţi, căci ei vor fi mângâiaţi!
    Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
    Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, căci ei vor fi săturaţi!
    Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
    Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!
    Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu!
    Ferice de cei persecutaţi din pricina dreptăţii, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!

    • Tu nu erai dar.winist? Te-a convertit Barbu, sau faci misto?

    • Credința stupidă în zei e una, valorile morale ale creștinismului sunt alta.

      Spre deosebire de habotnici, un ateu nu are niciun motiv de urî oameni sau idei.

    • Crestinismul nu cred ca are zei, vezi Mitologia Greaca mai degraba (Zeus, si cati mai vrei). Crestinismul il are doar pe Dumnezeu. Eu asa stiu.
      Cat despre cat este de stupid sau nu, nu cred ca esti credibil, dar ma rog e libertate de exprimare si omul cat traieste invata.

    • Și care e diferența dintre zei și dumneZEU? Și atunci milioane de oameni credeau în zei. A, diferența e ca acum o carte scrisa despre asta.

    • Pai zei este pluralul de la zeu. Pentru mai multe, mergi la biserica, din astea.

    • De ce n-ai zis asa de la început? Deci dumne-zeul tău e cel mai smecher dintre toți ceilalți zei. Sau e unul printre zei, cel mai presus zeu, bla bla bla.

    • Pai cam este, in primul rand pentru ca este al meu.

  14. o poveste de viata cu inceput nefericit dar continuarea extraordinara.
    o doamna cu suflet mare a luat un sufletel in grija.
    bravo x10!
    un exemplu pentru noi!
    sa nu uitam ca sunt si alti, foarte multi, copii care se tarasc prin saloane reci, asteptand cu speranta caldura. caldura unui suflet bun…

  15. Temă de gândire: oare nu cumva foarte mulți dintre copiii instuționalizați, în jur de 50.000, din țara noastră nu ar avea șanse enorm mai bune să-și facă o viață frumoasă dacă ar crește într-o familie, INCLUSIV ÎNTR-UNA GAY?

    • Imposibil. Cum vor creste copiii aia cu atâta sex denaturat în casa? Copiii trebuie sa crească doar în case în care bărbatul și femeia au făcut sex doar o data, când i-au conceput. În rest, bărbatul și femeia nu mai fac sex niciodată, și în niciun caz sex anal sau doamne ferește sex cu lumina aprinsa sau alte perversiuni. Doamne ferește!

    • In imensa majoritate a cazurilor, daca nu in toate, adeptii ideologiei progresiste sunt pro-gay si pro-avort in acelasi timp.

    • @goe

      Poate e vorba despre anti-discriminare, la asta te-ai gândit?

    • Cum poate fi ideologia pro-avort anti-discriminare?
      Si daca nasterea unui copil nedorit inseamna discriminare cum iti mai poti sustine argumentul initial?

  16. O mama adevarata, care a crescut un copil al ei, l- a luat si pe napoleon pe care l-a dus la scoala in brate!!! La propriu. A mai luat acum un baietel de vreo 6 anisori cu probleme pe care il ingrijeste inclusiv napoleon. Bravo acestui site de stiri. Eu ii cunosc. Napoleon merge si acum foarte greu, dar are o vointa cum nu am mai vazut la nimeni

  17. Conform ideologiei progresiste acest om trebuia avortat.

  18. Mulțumesc doamnei nu doar pentru că l-a crescut, dar și pentru că se purta frumos cu toți copiii abandonați. Sunt sigură că sunt mulți oameni cumsecade în țara asta, doar că nu știm noi de ei. Felicitări și tânărului pentru modul în care a ales să-și trăiască viața.

  19. Rom este si va fi mereu o bautura . Nimic altceva .
    ”Cărțile nu judecă, dar te ajută să judeci” . Poate a vrut sa spuna despre carti ca pot ajuta sa gindesti . Pentru unii , de exemplu , cartile au fost sursa de inspiratie pentru ucideri .Judecata omeneasca e un rezultat al imbuibarii matului ( gros si subtire ) …..

  20. Bravo tie si familiei tale care te-a adoptat ! Sa te ajute Dumnezeu sa reusesti in tot ce iti doresti.

  21. Foarte frumoasă poveste! Felicitări tînărului, pentru realizări și familiei care l-a adoptat și i-a oferit șansa de a evolua! Mult noroc și sănătate!