Un studiu realizat la Universitatea din Cambridge scoate în evidenţă diferenţele dintre diferitele tipuri de autism

Profilurile persoanelor cu autism variază în funcţie de diagnosticul la o vârstă fragedă sau la o vârstă mai înaintată, în special în plan genetic, conform unui studiu publicat miercuri, care evidenţiază marea diversitate din cadrul tulburărilor din spectrul autist, transmite AFP, transmite Agerpres.

„Aceste rezultate susţin ipoteza că autismul este un termen foarte general pentru fenomene multiple”, rezumă autorii acestui studiu, publicat în revista Nature şi condus de cercetătoarea Xinhe Zhang de la Universitatea din Cambridge.

Această lucrare îşi propune să răspundă la o întrebare importantă în înţelegerea autismului şi anume dacă există o diferenţă de natură între tulburările diagnosticate în copilăria timpurie şi cele diagnosticate mult mai târziu, uneori după vârsta de zece ani.

În timp ce autismul a fost considerat mult timp o tulburare identificabilă de la o vârstă fragedă, în ultimele decenii a fost diagnosticat la pacienţi din ce în ce mai în vârstă.

Două ipoteze pot explica aceste diagnostice tardive, subliniază cercetătorii. Prima este că pacienţii au, în general, aceeaşi constituţie genetică ca şi cei diagnosticaţi devreme, dar că factorii de stil de viaţă – educaţia, mediul familial etc. – contribuie la accentuarea simptomelor care erau imperceptibile în copilăria timpurie de-a lungul anilor.

A doua sugerează că există diferenţe genetice semnificative între cele două categorii de pacienţi încă de la început. Prin urmare, aceste diferenţe ar corespunde la două forme diferite de tulburări din spectrul autist.

Studiul Nature susţine această a doua ipoteză. După ce au comparat structura genetică a mii de pacienţi autişti din Danemarca şi Statele Unite, cercetătorii au concluzionat că diagnosticele precoce şi tardive corespund unor diferenţe genetice semnificative.

„Persoanele diagnosticate mai târziu cu autism sunt genetic mai apropiate de cele cu tulburare de deficit de atenţie şi hiperactivitate”, a declarat pentru AFP Thomas Bourgeron, cercetător la Institutul Pasteur şi coautor al studiului.

Dincolo de structura genetică, realitatea clinică a pacienţilor pare să difere: cei diagnosticaţi târziu par mai vulnerabili la tulburări psihiatrice, cum ar fi depresia.

Aceste rezultate oferă o mai bună înţelegere a diversităţii inerente a autismului.

Persoanele autiste „sunt încă foarte diferite” unele de altele, conchide Bourgeron, solicitând îngrijire personalizată în funcţie de pacient.