UE va avea o strategie la Marea Neagră pentru a contracara influența Rusiei. Ce înseamnă pentru România

Comisia Europeană a publicat miercuri o nouă strategie pentru regiunea Mării Negre, document care preia multe dintre temele avansate în ultimul deceniu de România. Strategie urmărește în primul rând limitarea influenței nocive a Rusiei în regiune, dar și să stimuleze conexiunile și creșterea economică, prin conectarea Europei cu Caucazul de Sud, Asia Centrală.

Ministerul român de Externe a salutat publicarea strategiei și a arătat că documentul ”reflectă eforturile sistematice realizate de România, atât în relația cu instituțiile UE, cât și cu alte state membre, în scopul confirmării importanței strategice deosebite a regiunii Mării Negre în actualul context geopolitic”.

„România a fost și rămâne un promotor activ al unei viziuni strategice europene pentru regiunea Mării Negre. Comunicarea publicată astăzi este rezultatul unui efort diplomatic susținut, care reflectă preocupările noastre constante pentru securitate, conectivitate și dezvoltare durabilă în această zonă de importanță geostrategică majoră. Salutăm acest pas înainte al Uniunii Europene, care reconfirmă relevanța unei perspective integrate asupra regiunii, în consonanță cu prioritățile noastre naționale și cu aspirațiile partenerilor din vecinătate”, a declarat ministrul Emil Hurezeanu.

În viziunea prezentată prin noua Strategie, acțiunile cheie propuse vor putea contribui atât la susținerea reconstrucției, rezilienței și securității Ucrainei în contextul actual, cât și la susținerea procesului de integrare graduală a candidaților în parcursul lor european.

Documentul reconfirmă importanța cooperării dintre Uniunea Europeană și Turcia în promovarea acțiunilor în regiunea Mării Negre pentru promovarea siguranței maritime, securității energetice și conectivității în regiune.

Comunicarea privind Abordarea strategică a UE la Marea Neagră pornește de la premisa că regiunea Mării Negre deține o importanță geostrategică deosebită, conectând Europa cu Asia, aceasta fiind întărită de contextul de securitate generat de războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei. Securitatea în Marea Neagră este văzută, în textul Strategiei, ca element central în asigurarea unui păci juste, durabile și cuprinzătoare.

Strategia vizează acțiunea strategică a Uniunii Europene la Marea Neagră structurată pe trei piloni, respectiv 1) consolidarea securității, stabilității și rezilienței; 2) creșterea sustenabilă prosperitatea; 3) promovarea protecției mediului, creșterii rezilienței și pregătirii în fața schimbărilor climatice, respectiv a protecției civile.

Strategia propune crearea unui Centru European dedicat securității maritime în Marea Neagră, bazat pe contribuția statelor membre UE, dar și a statelor partenere, riverane la Marea Neagră.

Centrul va viza o cooperare strânsă în aria securității și siguranței maritime, prin schimb de informații în timp real privind situația de securitate maritimă, monitorizare și interoperabilitate, supravegherea infrastructurii critice, inclusiv a cablurilor submarine, instalațiilor off-shore și operațiunilor de explorare și exploatare a gazelor naturale și a energiei eoliene pe coasta României și Bulgariei, precum și o cooperare întărită în domeniul pazei de coastă și a consolidării securității interne.

Un alt proiect propus este o Agendă de Conectivitate pentru regiunea Mării Negre, care vizează consolidarea legăturii între Europa și Asia Centrală, prin intermediul Caucazului de Sud, în domeniile energetic, digital și al transporturilor.

Propunerile de proiecte-fanion sunt consolidate printr-o serie de acțiuni-cheie, unele dintre acestea în continuarea demersurilor deja realizate la nivel european, inclusiv de România, cu accent pe:

– dezvoltarea capacităților de deminare, prin extinderea proiectului trilateral derulat în prezent în acest domeniu de România, Bulgaria și Turcia;

– gestionarea riscurilor generate de flota-fantomă utilizată de Federația Rusă pentru securitatea maritimă și de mediu în Marea Neagră;

– susținerea demersurilor de negocieri de pace, respectiv de monitorizare a încetării-focului;

– dezvoltarea infrastructurii de transport și coridoarelor de mobilitate militară, respectiv a infrastructurii cu dublă utilizare; dezvoltarea infrastructurii strategice în domeniul transporturilor și vămilor, prin utilizarea cadrului extins al rețelei TEN-T;

– protecția infrastructurii critice, inclusiv a coridoarelor de mobilitate militară și a celor economice, respectiv a platformelor energetice;

– combaterea amenințărilor hibride, prin crearea unei Rețele de reacție comună în fața dezinformării și interferențelor străine maligne;

– creșterea capacităților de cooperare și schimb de informații în materie de amenințări hibride și cibernetice, inclusiv pentru infrastructura critică, în coordonare cu NATO și alți parteneri like-minded;

– consolidarea cooperării în materie de combatere a crimei organizate și traficului ilegal, prin atragerea partenerilor regionali în inițiative europene dedicate;

– creșterea eficienței și securității energetice, inclusiv prin crearea unui Coridor al energiei verzi între Caucazul de sud și UE, cu evidențierea proiectului cablului submarin de electricitate în bazinul Mării Negre;

– utilizarea conexiunilor multi-modale de transport în aria Mării Negre și Dunării pentru creșterea potențialului comercial regional;

– dezvoltarea surselor de energie regenerabilă, inclusiv susținerea de proiecte energetice off-shore în acest sens;

– consolidarea conectivității digitale și a unui mediu sigur în domeniul digital;

– asocierea statelor din regiunea Mării Negre la inițiativele europene în domeniul pregătirii și gestiunii crizelor, pe baza Mecanismului European de Protecție Civilă; crearea unei Platforme pentru consolidarea rezilienței în materie de pregătire și răspuns la crize (“Black Sea Resilience”);

– consolidarea cooperării regionale în materie de protecția mediului, inclusiv prin aderarea UE la Convenția de la București privind protecția Mării Negre.