Ucraina visează să devină „arsenalul lumii libere”, însă aliații ezită în privința gradului de cooperare cu Kievul

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Analiză Le Monde, via Rador: Multe state europene par prinse între dorința de a contribui la efortul de război al Ucrainei, nevoia de a păstra o anumită ambiguitate strategică privind cooperarea lor în industria de apărare și teama că ar putea favoriza apariția unui nou concurent continental.

Visul de a transforma Ucraina într-un adevărat „arsenal al lumii libere”, proiect promovat de multă vreme de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, rămâne încă într-un stadiu incipient, la mai bine de patru ani de la începutul războiului.

În timp ce reînarmarea Europei urmează să fie una dintre principalele teme de discuție ale summitului anual al NATO, desfășurat marți 7 și miercuri 8 iulie la Ankara, numeroși aliați continuă să fie împărțiți între dorința de a sprijini efortul ucrainean, necesitatea de a păstra o anumită discreție strategică asupra cooperării lor industriale în domeniul apărării și teama că ar putea contribui la apariția unui nou concurent european.

Lista redusă a proiectelor făcute publice în ultimele săptămâni ilustrează perfect această situație. Astfel, în marja salonului internațional de armament terestru și aeroterestru Eurosatory, organizat la jumătatea lunii iunie la Villepinte (Seine-Saint-Denis), ucrainenii au dezvăluit că racheta lor Flamingo, cu o rază de acțiune de 3.000 de kilometri și folosită pentru lovirea unor obiective strategice rusești, utilizează un sistem de ghidare produs de grupul francez Safran.

Este vorba despre un echipament integrat „de mai bine de un an”, confirmă reprezentanții companiei, care adaugă că Safran este prezent și în „mai multe alte produse” ale firmei Fire Point, producătorul rachetei Flamingo și al unor drone cu rază lungă de acțiune. Compania franceză afirmă, de asemenea, că furnizează altor actori ucraineni sisteme de navigație, echipamente optronice, soluții antidronă și instrumente de analiză a informațiilor prin intermediul filialei sale Preligens. În schimb, Kievul a acceptat să cumpere de la Safran bombe ghidate AASM pentru înarmarea avioanelor sale de luptă, în condițiile în care producătorul francez a deschis mai multe linii de fabricație dedicate acestui contract.

La un alt gigant european din industria apărării, KNDS, care deține opt unități de producție în Franța, cooperarea s-a făcut publică în domeniul roboticii terestre. Tot la Eurosatory, compania franceză a anunțat că a integrat un „kit de ghidare” pe un robot terestru dezvoltat de compania ucraineană UTT. Această platformă autonomă pe roți, utilizată tot mai frecvent pe frontul ucrainean, poate transporta răniți sau tracta până la două tone de echipamente și dispune de o autonomie de 72 de ore.

Integrarea unor astfel de produse sofisticate în sisteme de armament ucrainene reprezintă un moment de cotitură. Până acum, asemenea transferuri de tehnologie fuseseră extrem de prudente. Ele oferă însă o nouă perspectivă asupra modului în care Ucraina reușește să își mențină liniile frontului în pofida deficitului de efective militare. Dacă Kievul este capabil să producă în masă drone ieftine și acumulează volume impresionante de date operaționale care stârnesc interesul aliaților, numeroasele sale start-up-uri nu dispun încă de avantajul tehnologic al marilor companii occidentale din industria apărării.

„Este evident că tehnologiile ucrainene combat proven (testate în luptă) atrag numeroase propuneri de cooperare. Cererea a crescut puternic în primul semestru al acestui an, în special din partea statelor din Golf, ca urmare a războiului cu Iranul”, explică Hélène Masson, cercetătoare la Fundația pentru Cercetare Strategică.

„Dar și companiile ucrainene au nevoie de expertiza firmelor europene, în special în domeniul spațial, al sistemelor de navigație și al soluțiilor de inteligență artificială”, adaugă aceasta.

În pofida acestor cooperări punctuale, rezultate în mare parte din acorduri-cadru și scrisori de intenție semnate între 2023 și 2024, Ucraina rămâne limitată în ambițiile sale de dezvoltare industrială din cauza războiului purtat pe propriul teritoriu. Mai multe proiecte industriale planificate în Ucraina – deja puține la număr, aproximativ 25, și orientate în principal către întreținerea și repararea echipamentelor avariate în luptă – par în prezent blocate.

La KNDS, un astfel de proiect fusese prezentat în vara anului 2024, însă compania afirmă acum că se concentrează exclusiv asupra asigurării „fluxului de piese de schimb”.

Singurul stat care și-a confirmat public implicarea în domeniul reparațiilor este Regatul Unit. În martie, Ministerul britanic al Apărării a anunțat existența a „patru centre” de mentenanță în Ucraina, operate de compania privată Babcock, unul dintre principalii săi contractori. Până atunci, Londra confirmase existența unui singur astfel de centru. Aceste facilități pot constitui o soluție provizorie până când condițiile vor permite investiții mai ample.

Un alt caz emblematic este cel al gigantului german Rheinmetall, compania europeană cea mai implicată în sprijinirea Ucrainei. Oficial, aceasta operează în continuare un centru destinat reparării tancurilor Leopard și vehiculelor blindate de tip Marder, Gepard și Fuchs. Alte proiecte însă avansează greu. La sfârșitul anului 2025, Rheinmetall anunțase intenția de a construi patru uzine de armament în Ucraina pentru asamblarea de vehicule blindate, sisteme de apărare antiaeriană, pulberi și muniție de artilerie.

„Aceste proiecte se află însă încă într-un stadiu preliminar, din cauza diverselor obstacole birocratice, a dificultăților de finanțare și a cerințelor de securitate”, explică Hélène Masson.

În aceste condiții, Ucraina încearcă în prezent să dezvolte mai degrabă proiecte de producție de armament în afara granițelor sale, în special pentru drone și sisteme antidronă, domenii în care deține un avantaj tehnologic.

„Au fost deja semnate douăzeci de acorduri de producție cu cinci state europene, dintre care douăsprezece numai cu Germania, care susține în mare măsură această dinamică”, precizează Hélène Masson. Parteneriatele se înmulțesc și cu statele nordice și baltice, „acolo unde țările se simt cel mai amenințate”, adaugă aceasta.

De mai multe luni, Volodimir Zelenski încearcă să promoveze această logică pe care o consideră avantajoasă pentru ambele părți și în domeniul producerii sub licență a rachetelor, în special a rachetelor americane Patriot, esențiale pentru apărarea spațiului aerian ucrainean împotriva atacurilor rusești.

Germania deține o licență extrem de valoroasă pentru producerea acestora în cadrul unei societăți mixte între compania americană Raytheon și producătorul european de rachete MBDA. Până în prezent însă, Washingtonul nu a dat niciun semn public că ar susține această solicitare, chiar dacă propriile sale stocuri au fost puternic diminuate de războiul împotriva Iranului.

În același timp, Ucraina a ajuns într-un punct de inflexiune, înregistrând chiar excedente de producție în anumite domenii, precum cel al dronelor. În acest context, la 2 iulie, Kievul a decis în cele din urmă să ridice restricțiile privind exportul acestor echipamente.

A fost instituit un mecanism strict de control, similar celor existente în celelalte state europene producătoare de armament. Totuși, deschiderea către export presupune și un risc: acela ca sistemele ucrainene să fie supuse, la rândul lor, proceselor de inginerie inversă.

Kievul intenționează însă să profite de această deschidere, care răspunde unor nevoi reale ale Europei, pentru a evita ca ambițiile sale industriale să rămână limitate. Ucraina speră în special să obțină finanțare europeană pentru unele dintre proiectele sale. Mai multe programe ale Uniunii Europene permit, în principiu, acest lucru, inclusiv instrumentul SAFE, care dispune de un buget total de 150 de miliarde de euro.

„Așteptările Ucrainei sunt în prezent foarte mari și sunt dictate de urgență, întrucât țara luptă pentru propria supraviețuire”, amintește Hélène Masson.

Cu toate acestea, ambivalențele europene rămân puternice, cu atât mai mult cu cât concurența ucraineană începe deja să se manifeste în anumite proiecte, ridicând probleme complexe de competitivitate.

Un exemplu îl reprezintă unul dintre proiectele Rheinmetall, care prevedea inițial asamblarea vehiculelor blindate Lynx în Ucraina. La începutul lunii iunie, grupul german pare să fi preferat, în cele din urmă, România pentru amplasarea unei filiale similare, în cadrul unui contract de peste 5 miliarde de euro, finanțat parțial prin facilitățile programului european SAFE.

Traducerea Rador: Ruxandra Lambru