Tot mai mulți pelerini din România vin la Muntele Athos. Explicații: revigorarea sentimentului religios în țară și nevoia de diferențiere față de Rusia

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Analiză a publicației elene Kathimerini, via Rador: În fața Biroului pentru pelerini din Ouranoupoli, înainte de a se crăpa de ziuă, mai mulți bărbați se înghesuie pentru a-și primi permisele de ședere, „viza” de câteva zile necesară pentru a intra în comunitatea monastică de la Muntele Athos. Jumătate dintre pelerinii de la coadă sunt români. Au ajuns aici în grupuri de patru sau cinci, alții în grupuri mai mari, organizate de agenții de turism. Își primesc permisele și se îndreaptă repede spre prima navă de linie care pleacă la 6:30 dimineața spre micul port Dafni.

„Este a doua oară când vizitez Sfântul Munte. Suntem un grup mare din orașul Brașov”, spune Iancu, un tânăr român. Grupul face o fotografie ca amintire în salonul navei. Sunt pioși, majoritatea tineri, unii ținând hărți și purtând haine de alpinism. S-a crăpat deja de ziuă, dar cade o ploaie măruntă persistentă, iar marea este ca de plumb.

În 2025, 178.000 de pelerini au vizitat Muntele Athos – din care aproximativ 70.000 sunt români. După invadarea Ucrainei, numărul vizitatorilor ruși care altădată ”inundau” Muntele Athos a scăzut semnificativ. În același timp, pelerinii români ortodocși care până atunci mergeau în Țara Sfântă s-au reorientat spre Muntele Athos. Românii sunt noii „ruși” de la Athos, iar, în primă lectură, cauza pentru această schimbare pare a fi conflictele regionale.

Câteva ore mai târziu, ne îndreptăm cu mașina de la Kareia la schitul românesc Prodromu, situat la extremitatea sudică a peninsulei Athos. Taxiul – o mașină de fermă – sare peste gropile de pe drum. Trecem printr-o vegetație densă și pâraie mici, înconjurați de natura sălbatică. Schitul românesc se află la câteva cotituri după mănăstirea Marii Lavre, de care aparține. A fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și astăzi găzduiește aproximativ 30 de călugări. Este ordine și curățenie. Pe exteriorul bisericii principale, frescele sunt în stil popular, iar inscripțiile sunt scrise cu caractere chirilice. Arhondarul Damachin, călugăr de 26 de ani, ne servește cafea și rahat turcesc, coordonând în același timp muncile zilei.

Primii vizitatori care sosesc aici sunt uzi până la genunchi și își curăță bocancii de noroi în afara schitului, după ce au mers pe jos patru ore de la mănăstirea anterioară. „Muntele Sfânt este un punct de referință pentru noi, românii”, spune Alexandru Dinu, lector la Departamentul de Electronică și Calculatoare al Universității din Brașov. Prima oprire a grupului său a fost la Biserica Sfântul Dumitru din Salonic. Nu călătoresc doar bărbații – femeile au rămas în Salonic și, când grupul se va reuni, vor continua pelerinajul în Cipru.

Vasile Ciurea este șef la regia de transport urban din Brașov. „Românii au fost întotdeauna credincioși, dar în perioada comunistă nu au putut să exprime acest lucru”, spune el în fața schitului athonit. „În ultimii ani, tot mai mulți oameni s-au apropiat de Biserică, mai ales după perioada pandemiei”, subliniază el. 85% dintre români se declară astăzi ortodocși credincioși – unu din trei merge la biserică cel puțin o dată pe săptămână. Există numeroase mănăstiri ortodoxe în țară – unele găzduind 300-400 de călugărițe – iar unele mănăstiri organizează tabere pentru tineri. În ultimul an, prin intermediul platformei Trinitas TV, Biserica Ortodoxă Română alimentează rețelele de socializare cu un program non-stop adresat tinerilor.

Sfântul Munte a „privit” întotdeauna spre Balcani. Încă din perioadele bizantină și otomană existau metocuri și mănăstiri în regiunea balcanică legate de comunitatea athonită. „În special în România este prezentă tradiția Filocaliei. Este vorba despre celebra colecție de texte ascetice, care rezumă tradiția isihastă a Bisericii Ortodoxe și redă experiența ascetică, spirituală”, explică pentru Kathimerini profesorul Ilias Evangelou, șeful Secției de Teologie al Universității Aristotel din Salonic.

„Mult mai târziu, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, călugărul ucrainean Paisie Velicicovschi a tradus Filocalia în limba slavă. S-a stabilit în regiunile dunărene, în România de astăzi, iar de acolo textele s-au răspândit în Rusia”, preciează el. „România are în prezent cel mai mare număr de școli și seminarii teologice. Este evident că, în acest fel, după 50 de ani de socialism, se exprimă nevoia românilor de a se întoarce la rădăcinile lor spirituale și culturale.”

Este deja târziu, dar un călugăr novice își asumă sarcina de a ne conduce la trapeză. Mâncăm un delicios orez cu spanac, ouă prăjite, măsline, brânză feta și bem un pahar de vin roșu. Novicele Radu este călugăr de trei ani la schitul românesc Prodromu. A studiat medicina și își amintește că mulți dintre colegii săi mergeau la o mică biserică din campusul universității. „Monahismul nu a fost o alegere forțată. Am ajuns aici pas cu pas”, spune el. Se lasă noaptea peste Athos. Cerul capătă o culoare albastră intensă. În scurt timp, se vor mai auzi doar șacalii.

A doua zi dimineață, la Kareia sosesc grupuri de vizitatori cu microbuzele. Vin să se închine la icoana Maicii Domnului Axion Estin din Protato, unii cumpără un mic suvenir și pleacă spre mănăstirile și schiturile din apropiere. Călin este ghid turistic, un român cu studii teologice în Grecia. Are un microfon subțire la gât și vorbește despre spiritualitatea Muntelui Athos unui grup de compatrioți ai săi sosiți din Germania. Excursia a fost organizată de parohia românească locală din Germania.

Agențiile de turism din România, legate de parohii și mănăstiri, investesc în turismul religios. O excursie cu mașina de cinci până la șase zile la Muntele Athos costă în jur de 400-500 de euro. Programul include de obicei și un pelerinaj la Biserica Sfântul Dumitru din Salonic sau o excursie la Meteora. Diverși oameni de la Athos au declarat pentru Kathimerini că statul român sau Biserica Română subvenționează călătoriile de pelerinaj cu vouchere, lucru care nu a fost confirmat. Patriarhia Română și-a înființat propria agenție de turism, Basilica Travel. Un reprezentant al agenției nu a fost disponibil pentru comentarii.

În octombrie, cea mai mare biserică a creștinismului ortodox a fost inaugurată la București. Catedrala Mântuirii Neamului, dedicată Apostolului Andrei, are o înălțime de 125 de metri și este situată la mică distanță de fostul palat al dictatorului Ceaușescu. „Biserica Ortodoxă a folosit elitele politice pentru a construi sau renova multe biserici, precum și pentru a-și menține propriile structuri de asistență socială”, declară pentru Kathimerini Călin Cotoi, profesor la Facultatea de Sociologie a Universității din București. „Totuși, ceea ce se întâmplă în ultimii 10-15 ani este creșterea continuă a popularității sfinților locali și a pelerinajelor la sfintele moaște. O parte din întărirea religiozității se datorează acestei expresii populare a religiei, care nu provine din Biserica oficială”, adaugă el.

Influența Bisericii asupra vieții sociale și politice a țării este semnificativă, politicienii români știu asta foarte bine și sunt dornici să-și afișeze credința religioasă. Valul de renaștere religioasă din România post-socialistă ajunge până la Muntele Athos. „Biserica a făcut întotdeauna parte din identitatea națională a românilor. Perioada comunistă a fost o ruptură violentă de rădăcinile lor, iar teologia este posibilitatea lor de a vorbi spiritual”, subliniază pentru Kathimerini Vlasis Vlasidis, profesor la Secția de Studii Balcanice, Slave și Orientale de la Universitatea Macedonia.

Și apoi mai este vorba și de politica însăși. În 2024, primul tur al alegerilor prezidențiale din România a fost anulat deoarece au existat indicii de interferență a Rusiei pentru ajungerea la acel rezultat. Patriarhul României Daniel nu a cedat presiunilor de a se alătura sferei de influență a Patriarhiei Moscovei, care se identifică cu Vladimir Putin. „Puterea expansionistă a rușilor include elementul hard power – ceea ce s-a întâmplat în Ucraina în ultimii ani – și, de asemenea, soft power. O parte din aceasta din urmă se datorează Bisericii”, spune profesorul Vlasidis. „Întoarcerea românilor către Sfântul Munte este interpretată și ca o aversiune față de rusism. Moscova este un adversar politic și spiritual”.

Traducerea Rador: Carolina Ciulu