Tipografic Majuscul, noul film al lui Radu Jude, elogiat în The New York Times: Vibrant și provocator, vizează capacitatea propagandei de a sufoca libertatea oamenilor

Filmul începe cu un citat aparținând filosofului Michel Foucault: “Senzația pe care o am atunci când mă izbesc de aceste vieți neînsemnate reduse la cenușă prin câteva fraze care le distrug”. ”Tipografic Majuscul”, noul film al regizorului român Radu Jude, vibrant și provocator, vizează potențialul tiranic al vorbelor – mai ales dacă sunt susținute și de puterea guvernului – de a sufoca libertatea oamenilor, scrie The New York Times, citat de Rador.

Filmul reunește două povestiri legate de viața din timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu: anchetarea unui tînăr, datând de prin anul 1981, care a scris în graffity sloganuri despre democrație și despre drepturile angajaților din Botoșani, și reclame, programe educaționale și știri tansmise de Televiziunea Română, cenzurată de stat, din aceeași perioadă.

O grețoasă senzație de artificial se resimte atât în jocul actorilor, cât și în filmul TV – un mesaj pe care filmul îl transmite izbitor încă de la început. Îmbrăcați corect, trei prezentatori îl laudă cu entuziasm pe președintele Ceaușescu al României până în momentul când o defecțiune a prompterului începe să îi jeneze, reducându-i la tăcere. În lipsa unui text sris, ei habar nu au ce să spună.

Scenariul, scris inițial pentru scenă de Gianina Cărbunariu în 2013, readuce în discuție un text din dosarele poliției secrete de pe vremea regimului comunist din România. Actorii citesc texul linear, fără nicio intonație, reînviind efectele dezumanizante ale jargonului birocratic. Obiectivul este pur și simplu un eufemism vizând opresarea disidenților, iar protcțeia tinerilor este un cod care înseaamnă ‘supraveghere’.

Geniul lui Jude constă în capacitatea sa de a schimba sensul acestor cuvinte – făcându-le absurde prin niște abile juxtapuneri de text și de imagini, prin documentar și prin ficțiune. Iar dacă filmul își are rădăcinile în trecut, el reprezintă totodată un avertisment pentru prezent. un schimb de replici din final despre suprevegherea telefoanelor pe vremea lui Ceușescu face cumva aluzie la Cambridge Analytica*.

Nota traducătorului: Cambridge Analytica – scandalul cu privire la CA a izbucnit în 2018, când datele a milioane de utilizatori de pe Facebook au fost colectate de CA fără consimțământul acestora pentru ca, în principal, să fie folosite ca publicitate politică. Datele au fost colectate printr-o aplicație creată în 2013, de Aleksandr Kogan, de la Universitatea Cambridge.

SURSA: The New York Times/ Rador/ Traducerea: Alexandru Danga