Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Putin a pariat că Occidentul se va pierde cu firea, iar Ucraina va fi ținută mereu din scurt în lesă de prietenii ei. Acea lesă s-a rupt acum, notează The Telegraph într-o analiză politică semnată de Sir William Browder, preluată de Agenția de presă Rador.
Intenția lui Trump n-a fost nicicând să ajute Ucraina să câștige. Dar, chiar și așa, e posibil s-o fi făcut, susține autorul.
”Renunțând la controlul Americii asupra Kievului, președintele i-a acordat Ucrainei libertatea de a dezlănțui războiul și pe teritoriul Rusiei.
Donald Trump a promis în repetate rânduri în campania electorală că urma să oprească războiul din Ucraina în 24 de ore. Firește că n-a făcut-o. Au trecut de atunci peste 1.580 de zile și războiul încă face ravagii. Dar iată ironia sorții. Înseși măsurile lui Trump, deși nici una gândită pentru a ajuta Ucraina, s-ar putea să fi adus războiul mai aproape de încheiere decât oricare alt demers anterior.
Să ne întoarcem la Joe Biden. El promitea că America va sta alături de Ucraina „atât timp cât va fi necesar”, trimițându-i și ajutoare militare de 66 de miliarde de dolari. Fapt binevenit. Dar venea la pachet cu o condiție care-i lega Ucrainei mâinile la spate. În schimbul armelor americane Washingtonul îi pretindea Kievului să nu facă nimic care să „escaladeze”. Administrația Biden înghițise pe nemestecate fanfaronada nucleară a lui Putin, forțând Ucraina să adopte o postură imposibilă.
În practică, măsura însemna că Ucraina nu putea lovi forțele ruse decât după ce traversau pe teritoriul ei. Gândiți-vă ce absurditate era. Rusia își putea concentra trupe la graniță în deplină siguranță. Ucraina era silită să aștepte până când respectivele trupe invadau pentru a le putea ataca. Și astfel s-a tot lungit războiul. Rusia suferea pierderi uluitoare, dar avea totuși timpul de partea ei.
Apoi a sosit Trump. Una dintre primele lui măsuri a fost să stranguleze ajutorul american în bani și arme. Și a cerut ca Ucraina să plătească pentru ajutorul lui Biden sub forma unui acord inechitabil privind resursele minerale. L-a și umilit pe Volodimir Zelenski în fața întregii lumi în Biroul Oval, spunându-i: „Nu ai nici un fel de cărți”.
A fost demoralizant pentru Ucraina și pentru oricine vrea ca Rusia să piardă. Numai că astfel s-a deschis o ușă. Odată ce SUA nu mai erau finanțatorul Ucrainei, SUA nu-i mai puteau da ordine Ucrainei. Kievul scăpase de lesă. America nu-i mai putea cere să nu lovească în Rusia. Acea schimbare a modificat de una singură cursul războiului.
Au trecut deja luni de când Ucraina își folosește propriile drone și rachete pentru a demantela industria rusă de export și rafinare a petrolului. Ne trezim dimineața cu imagini ale rafinăriilor din Rusia cuprinse de flăcări. Când Putin și-a deschis în iunie marele forum economic de la Sankt Petersburg, așa-zisul „Davos rusesc”, evenimentul a început cu o lovitură a Ucrainei asupra terminalului petrolier din oraș și cu orizontul maculat de fum negru. În port ardea o navă de război. Musafirii lui Putin au fost întâmpinați de această priveliște a războiului propriu revenit acasă.
Daunele sunt reale. În anumite momente Ucraina a scos din funcțiune aproape un sfert din capacitatea de rafinare a Rusiei. La finalul lui mai capacitatea de rafinare a Rusiei înregistra cel mai slab nivel atins în ultimii 20 de ani. Raționalizarea combustibilului a fost adoptată în zeci de regiuni. La benzinării sunt cozi, iar în Crimeea acestea nu mai pot deservi populația. O superputere a petrolului și gazelor nu-și mai poate aproviziona proprii cetățeni cu benzină. Așa ceva e remarcabil. În vreme ce Trump și Europa tot migălesc la sancțiuni petroliere, Zelenski și le-a impus pe ale sale, rafinărie incendiată după rafinărie incendiată.
Ucraina lovește între timp și industria de armament și alte ținte militare, punând pe liniile de aprovizionare rusești din Crimeea ocupată o presiune de neimaginat în urmă cu un an. Trump i-a spus lui Zelenski că nu are cărți. Se dovedește acum că Putin e cel cu mâna goală.
Nu e însă momentul potrivit pentru a ne relaxa și aplauda. E momentul de a presa și mai puternic înainte. Vestul ar trebui să ajute Ucraina să-și termine treaba.
Ceea ce înseamnă mai multe arme, mai multă apărare antiaeriană, astfel încât represaliile inevitabile ale Rusiei asupra orașelor ucrainene să fie incomparabil mai puțin letale. Înseamnă să-i confiscăm în sfârșit Rusiei rezervele băncii ei centrale de vreo 300 de miliarde de dolari, majoritatea blocate în Europa, și să i le înmânăm Ucrainei pentru a-și finanța lupta. Deși au trecut mai bine de patru ani, acele active sunt în continuare înghețate, nu confiscate. Mai înseamnă și sancțiuni secundare contra rafinăriilor din India, China și Turcia care tot continuă să cumpere petrol rusesc, astfel încât mașinăria de război a lui Putin să rămână fără bani și să se oprească.
Mi-am petrecut peste un deceniu în calitatea de unul dintre cei mai hotărâți opozanți ai lui Putin. Știu cum percepe el slăbiciunea și cum percepe puterea. El a pariat că Occidentul se va pierde cu firea, iar Ucraina va fi ținută mereu din scurt în lesă de prietenii ei. Acea lesă s-a rupt acum.
Treaba noastră e să ne asigurăm că nu va fi înlocuită cu alta”, se precizează în articolul semnat de Sir William Browder.
trumpler nu are nici cea mai minusculă contribuție pentru faptul ca Ucraina rezistă, ba chiar dimpotrivă e în ciuda acțiunilor lui