The Financial Times: Războiul din Ucraina a ajuns la un punct de cotitură. După eșecurile Rusiei începe o fază nouă și periculoasă a conflictului

O analiză semnată de Gideon Rachman pentru The Financial Times. Traducere realizată de Rador

Să vezi trupele rusești din Ucraina retrăgându-se în pripă e un lucru uluitor – și totuși, n-ar trebui să fie și surprinzător.

Războiul a mers prost pentru Rusia încă de la început. Vladimir Putin n-a reușit să obțină victoria-fulger pe care o urmărea pe 24 februarie. În aprilie rușii erau deja forțați la o retragere umilitoare, după mai multe incursiuni spre Kiev.

Avansul limitat realizat de Rusia în ultimele șase luni a avut un preț teribil. Forța inițială de invazie pregătită de Kremlin avea cam 200.000 de militari. SUA estimează că 70-80.000 dintre aceștia au fost uciși ori răniți între timp.

Nefiind dispus să admită că Rusia e în război, Putin a refuzat să instituie mobilizarea populației la arme. Ucraina, din contră, și-a mobilizat întreaga populație adultă masculină. În consecință, în acest moment e probabil ca Ucraina să aibă pe câmpul de luptă mai mulți soldați decât Rusia.

Ucrainenii dețin de asemenea avantajul la moral și la muniție. Ei luptă pentru a-și apăra propria țară. Aprovizionarea lor cu armament avansat din SUA și Europa – în special rachete cu rază lungă de mare precizie – înseamnă că ei sunt acum și mai bine echipați decât rușii.

Perspectiva înfrângerii Rusiei e reală și îmbucurătoare. Însă avansul Ucrainei inaugurează totodată o fază nouă și periculoasă a conflictului.

Fotografiile cu civili plângând îmbrățișând soldați ucraineni pe măsură ce ei eliberează orașe și sate de sub ocupația Rusiei explică foarte bine care e miza acestui război. Ocupația rusă permanentă ar lichida libertatea politică și ar urma să fie impusă cu prețul omorurilor, torturii și deportărilor.

O victorie facilă a Rusiei ar fi deschis calea și altor agresiuni împotriva vecinilor – inclusiv Moldova și, poate, și membrii NATO Estonia, Letonia și Lituania. Acea perspectivă s-a dovedit a fi suficient de alarmantă încât să convingă Finlanda și Suedia să ceară aderarea la NATO.

Dacă Rusia va fi înfrântă, atunci și amenințarea invaziei care planează asupra restului Europei se va disipa. Și atmosfera politică globală s-ar schimba. Înfrângerea Rusiei nu va pica bine la Beijing și Mar-a-Lago. În săptămânile de dinaintea invaziei China și-a proclamat prietenia „fără limite” cu Rusia. Donald Trump jubila cum că Vladimir Putin e un „geniu”. Acea afirmație nu mai pare acum doar imorală, ci și prostească.

Dar nici o oarecare prudență nu strică. Aproape o cincime din Ucraina e încă ocupată. Rușii vor încerca să se regrupeze, iar ucrainenii riscă să se întindă mai mult decât își permit.

Întrebarea cu adevărat complexă este ce se va întâmpla dacă Rusia va fi pusă în fața unei înfrângeri umilitoare – de exemplu una care să includă și pierderea Crimeei, a cărei ocupare în 2014 a provocat mult entuziasm la Moscova?

Mai degrabă decât să accepte înfrângerea, Putin ar putea încerca să escaladeze. Dar și opțiunile lui par a fi puține și dezagreabile. Refuzul de a decreta mobilizarea generală trebuie să aibă în spate teama de opoziția pe care ar putea s-o provoace în societatea rusă un asemenea gest. Încorporarea, instrucția și echiparea soldaților ar dura multe săptămâni – iar războiul evoluează rapid.

Putin a dat de înțeles încă de la începutul conflictului că ar putea folosi armele nucleare. Casa Albă a luat dintotdeauna în serios o astfel de eventualitate. Pe măsură ce războiul s-a prelungit și a luat o turnură proastă pentru Rusia, teama că Putin ar putea apela la arme nucleare s-a diminuat un pic, dar nu a dispărut cu totul. După cum îmi spunea un demnitar occidental săptămâna trecută: „Trebuie să ne amintim că aproape fiecare exercițiu militar rusesc pe care l-am observat a implicat și uzul armelor nucleare”.

Totuși, folosirea armelor nucleare în Ucraina ar presupune riscul evident ca însăși Rusia să fie afectată de impactul lor. Reacția politică mondială ar fi extrem de negativă, iar o replică militară a Vestului – probabil non-nucleară – ar fi practic inevitabilă.

Ca și alți conducători ruși din istorie, Putin speră că iarna îi va sări în ajutor. Anunțul recent al Rusiei cum că va sista aproape toate livrările de gaz către Europa e menit în mod evident să-i facă pe susținătorii occidentali ai Ucrainei să bată în retragere de frica frigului din locuințe.

Însă Putin are nevoie ca multe alte lucruri să meargă bine pentru ca acest gambit al gazului să-i izbutească. O iarnă foarte rece sau un puseu de proteste politice în Vest l-ar ajuta. Dar nici una dintre posibilități nu e garantată.

Germania a atins deja 85% din rezerva de gaz necesară pentru a trece de iarnă. Peste tot prin Europa a început să fie subvenționat prețul energiei.

Astfel că poziția lui Putin pare precară. Încă de la bun început unii conducători occidentali au sperat pe tăcute că Putin va pierde puterea din cauza războiului. Președintelui Joe Biden i-a și scăpat de altfel porumbelul pe gură.

Dar dacă Putin ar fi răsturnat, poate printr-o lovitură de palat, înlocuitorul lui ar fi mult mai probabil un naționalist radical decât un liberal. Acum cei mai gălăgioși dizidenți din Rusia sunt militariștii și naționaliștii – care cer intensificarea războiului. În mediul serviciilor secrete occidentale circulă o teorie conform căreia asasinarea Dariei Dughina, o jurnalistă naționalistă, a fost orchestrată de serviciile secrete ruse pe post de avertisment la adresa opozanților de dreapta radicală ai lui Putin.

Iar o Rusie înfrântă nu va dispărea de pe hartă. Și ar deține în continuare o mare cantitate de arme nucleare, precum și un stoc împrospătat de nemulțumiri.

E limpede deci că ne așteaptă multe pericole. Dar uneori o veste bună trebuie luată ca atare. Iar într-un an altfel deprimant, victoriile militare ucrainene din ultima săptămână cu siguranță sunt o veste bună.

sursa: ft.com (traducere: Rador/ Andrei Suba)