G4Media.ro

The Financial Times: George Floyd și povestea celor două Americi. Omorul a…

The Financial Times: George Floyd și povestea celor două Americi. Omorul a evidențiat legăturile dintre injustiția rasială și inegalitatea economică

Tulburările sociale s-au răspândit în întreaga Americă și chiar dincolo de ea, provocate de uciderea unui bărbat afro-american neînarmat, George Floyd, de către un polițist din Minneapolis. Ele au atras chiar și mai multă atenție asupra injustiției rasiale și a bifurcării economice din SUA – și a felurilor în care ele sunt strâns legate -, expuse deja total de pandemia de Covid-19.

Tot așa cum oamenii de culoare au fost victime ale virusului în mod disproporționat, ei sunt supuși și unor niveluri mai ridicate de încarcerare și brutalitate polițienească. Cauzele problemei sunt profunde și vechi. O linie invizibilă pleacă de la păcatul originar al sclaviei din SUA, trece prin segregarea rasială din sudul Jim Crow [denumirea generală și colocvială a legislației rasiste – n.trad.], și ajunge la tactica „gerrymandering”, adică redesenarea hărților electorale ce stă la baza oprimării economice sistemice a afro-americanilor. Drept urmare, comparativ cu albii, ei au suferit vreme de decenii niveluri mai ridicate ale sărăciei și șomajului, precum și niveluri mai scăzute ale educației și perspectivelor de sănătate.

În perioada postbelică șomajul în rândul afro-americanilor a fost în mod tipic dublu față de cel din rândul americanilor albi. Un oarecare progres spre închiderea acestei falii a fost realizat în ultimii 10 ani mulțumită diminuării aproape de zero a șomajului înainte de pandemia de Covid-19 – companiilor nu le mai este atât de ușor să discrimineze atunci când chiar au nevoie de muncitori. Cu toate acestea, există încă o diferență persistentă între perspectivele americanilor albi și ale celor de culoare.

Criza coronavirusului a împărțit forța de muncă în trei categorii: cei care și-au pierdut slujba sau măcar o parte din salariu; cei care au fost catalogați lucrători „esențiali” și trebuie să trudească pe parcursul crizei (adesea cu mari primejdii pentru sănătatea lor); și lucrătorii din domeniul cunoașterii virtuale, a căror viață abia dacă a fost afectată.

Afro-americanii au căzut în mod disproporționat în una dintre primele două categorii. Deși s-au confruntat cu pierderi de slujbe fără precedent, ei au fost totodată și în prima linie a crizei în calitate de muncitori esențiali, adesea în slujbe prost plătite sau periculoase. Ei au fost mai expuși la virus, fie prin munca lor, fie prin vulnerabilități fizice, întrucât oamenii fără acces la servicii medicale și nutriție de calitate ori locuințe decente sunt mai supuși riscului. În consecință, afro-americanii au suferit mai mult de rate ale infectării și mortalității peste medie.

Combinația dintre șomajul în masă, Covid-19 și tulburările sociale are potențialul de a exacerba diviziunea. Mulți dintre americanii cei mai bogați trăiesc în cartiere îmbelșugate sau au fugit la casele lor de vacanță unde așteaptă în confort sfârșitul carantinei. Pe de altă parte, dizidența socială la scară mare din cele mai dens populate zone ale țării amenință deopotrivă perspectivele sanitare și redeschiderea economiei.

Președintele Donald Trump a încercat să profite de senzația că legea și ordinea publică sunt în pericol, incitând la și mai multă furie, cu potențial pentru mai multă violență. Dacă alți politicieni au pus accent pe unitate, de exemplu guvernatorul de New York Andrew Cuomo, dl Trump a încercat să zugrăvească un tablou învrăjbitor în care protestatarii violenți se războiesc fără vreun scop cu polițiștii buni.

Americanii n-ar trebui să-l creadă. După cum s-a exprimat dl Cuomo, tragedia lui George Floyd este unul dintre numeroasele „capitole dintr-o carte. Iar titlul cărții este perpetuarea injustiției și inegalității în America”. Unicul mod de a se pune capăt poveștii celor Două Americi este acela de a admite că inegalitatea rasială și cea economică sunt profund legate. Soluționarea crizei Covid-19, a violenței polițienești, a șomajului și a majorității celorlalte probleme americane va necesita conectarea punctelor dintre cele două – un lucru pe care președintele s-a dovedit incapabil să-l facă.

Sursa: The Financial Times / Traducere: Andrei Suba (Rador)

Image by Betty Martin from Pixabay 

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

7 comentarii

  1. Se împlinesc 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, nu văd nimic despre acest eveniment, în schimb suntem acriți cu rasim în sus, rasism în jos, sunt curios dacă redacția g4 consideră tratatul un act de rasism?

    • Omule N-ai inteles?
      Nu vrea nimeni sa auda instigarile tale.
      Ia zi tu valorile alea frumoase de le ai.

  2. Timpul petrecut cu scrierea celor de mai sus se putea economisi prin parcurgerea articolelor G4. Ieri au apărut 2 articole voluminoase, unul scris de Gaspar Miklos Tamás, un filozof și intelectual public din Ungaria ( care s-a născut la Cluj ) și altul de către Dennis Deletant, în limba română. Astăzi a apărut și în limba engleză. Enjoy.

  3. Sorry, nu le-am văzut de articolele anti Trump și alea care o țin la greu cu rasismul, dar știu că azi se împlinesc cei 100 de ani de la semnarea tratatului, nu ieri

  4. Am vazut ca, in Germania, africanii sunt cei mai buni culegatori de sparanghel. Daca nu-i omora corona, nu mai era nevoie sa exportam sclaveti.

    • Uau bravo. Multumesc pebtru exemplu de rasism curat manifestat.
      Poftiti dragi cititori cum activistul de mai sus neavand nimic mai bun de facut, a comparar masele de romani plecati la munca in germania pe bani si contracte sembate de ei, cu africani care au stat sute de ani in sclavie fortata, fara sa primeasca nici un shfant pentru timpul petrecut te ei si stramosii lor in sclavie.

      Instigare classica de ura de rasa din secolul nostru.

    • Vorbeam despre negrii din Germania. Stii, aia veniti in ultimii 10 ani pentru ca „nu sunt locuri de munca in Africa”. I-a tinut Merkel in sclavie sute de ani pe aia?

      Sau, mult mai aproape de realitate, sunt sute de ani in care nemtii ii dadeau noaptea afara din cetatea Sibiului pe toti romanii? Cum de ne-am revenit dupa sutele de ani, si nu stam la pomana ca refugiatii lui Merkel?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.