SUA și aliații săi din G7 ar avea nevoie de 10 trilioane de dolari în cursa pentru reînarmare/ Creșterea cheltuielilor de apărare, pentru a contrabalansa armatele Rusiei și Chinei

O nouă eră de reînarmare globală se apropie, ceea ce va însemna costuri uriașe și decizii dificile pentru guvernele occidentale care se luptă deja cu finanțe publice șubrede, scrie Bloomberg.

În ciuda faptului că anul trecut cheltuielile mondiale pentru apărare au atins un nivel record de 2 200 de miliarde de dolari, națiunile Uniunii Europene abia au început să se gândească la ceea ce va necesita securitatea secolului XXI, în condițiile în care o Rusie agresivă se agită la granițele lor estice, Orientul Mijlociu este instabil, iar expansiunea armatei chineze care atrage atenția Washingtonului spre Pacific.

Liderii politici s-au felicitat pentru progresele înregistrate în ceea ce privește atingerea obiectivelor NATO ca membrii alianței să aloce 2% din produsul lor intern brut pentru apărare. Dar oficialii care se concentrează pe securitate spun că bugetele militare ar putea fi nevoite să încurajeze cheltuielile din timpul Războiului Rece de până la 4% pentru a îndeplini planurile alianței.

Dacă SUA și aliații săi din G7 ar ajunge la astfel de niveluri, acest lucru ar echivala cu angajamente suplimentare de peste 10.000 de miliarde de dolari în următorul deceniu, potrivit calculelor efectuate de Bloomberg Economics.

„”Dividendul păcii” de după Războiul Rece se apropie de sfârșit”, a declarat Jennifer Welch, analist șef al BE în domeniul geoeconomiei. „Acest lucru va avea probabil un efect transformator asupra companiilor din domeniul apărării, asupra finanțelor publice și asupra piețelor financiare”.

Realitatea brutală pentru SUA și aliații săi este că avansurile lui Vladimir Putin în Ucraina înseamnă că trebuie să își sporească dramatic apărarea în Europa de Est, în același timp în care contrabalansează China – exact când această țară își sporește cooperarea cu Moscova.

Președintele Xi Jinping a fost clar în legătură cu ambiția sa de a aduce Taiwanul sub controlul Beijingului, prin forță dacă este necesar, și a afirmat din ce în ce mai mult pretențiile teritoriale ale Chinei în alte părți din regiunea Asia-Pacific.

Aceste amenințări gemene îi împing pe liderii occidentali – și pe alegătorii lor – să se confrunte cu probleme legate de taxe, ajutoare sociale și împrumuturi guvernamentale care se acumulează de ani de zile, în timp ce se acomodează cu compromisurile pe care le va aduce revenirea competiției marilor puteri.

„Nu prevăd o criză fiscală declanșată de cheltuielile ridicate pentru apărare”, a declarat Simon Johnson de la Massachusetts Institute of Technology, care a fost anterior economist șef la Fondul Monetar Internațional. „Dar îmi fac griji în legătură cu o criză de securitate națională cauzată de eșecul de a-ți apăra țara.”

O analiză a Bloomberg Economics arată cum povara tot mai mare a pregătirii pentru război va crea o nouă paradigmă fiscală pentru majoritatea membrilor NATO.

Chiar și numai îndeplinirea minimului de 2% din PIB-ul anual al alianței pentru cheltuielile militare ar bloca o mare parte din consolidarea datoriilor UE după pandemie. Atingerea pragului de 4% ar împinge suveranii mai slabi ai blocului să facă alegeri dureroase între niveluri și mai mari de împrumut, reduceri semnificative în alte părți ale bugetului sau majorări de taxe.

Franța, Italia și Spania ar fi deosebit de expuse în cazul în care cheltuielile suplimentare sunt finanțate prin intermediul piețelor de obligațiuni, iar datoria publică a Romei ar crește de la 144% în acest an la 179% din producție până în 2034.

Chiar și SUA, care alocă deja 3,3% din PIB-ul său anual pentru apărare, ar vedea împrumuturile crescând la 131% de la 99% în următorul deceniu dacă și-ar mări bugetul militar la 4%.

Implicațiile ar putea apărea atunci când FMI va publica previziunile actualizate privind datoria săptămâna viitoare, cu ocazia reuniunilor sale de primăvară. Oficialii săi au cerut deja țărilor să înceapă treptat să își refacă amortizoarele fiscale, în contextul în care creșterea va fi probabil mai slabă în următoarea jumătate de deceniu decât înainte de pandemia Covid-19.

În timp ce războaiele din Ucraina și Gaza au concentrat atenția asupra Europei și a Orientului Mijlociu, creșterea bruscă a bugetelor militare este un fenomen global.

Cheltuielile pentru apărare ale Chinei vor crește cu 7,2% în 2024 – cea mai mare creștere din ultimii cinci ani. Malaezia se află în fruntea proiecțiilor de creștere de la an la an pentru 22 de națiuni din Asia-Pacific, cu o creștere de 10,2% și cheltuieli totale de 4,2 miliarde de dolari în acest an, potrivit unei analize realizate de firma de informații în domeniul apărării Janes. Aceasta este urmată de o creștere de 8,5% pentru Filipine, cu 6,6 miliarde de dolari.

În SUA, administrația președintelui Joe Biden va solicita o creștere de 1% pentru un buget militar care îl eclipsează deja pe cel al oricărei alte națiuni, iar Matthew Kroenig de la Atlantic Council spune că ar putea fi nevoie să se dubleze ca procent din PIB. „SUA nu se află nici pe departe acolo unde ar trebui să fie”, a spus el.

Modul în care o lume remilitarizată poate împăca astfel de angajamente cu venituri fiscale limitate și cu nevoi tot mai mari în materie de asistență socială și sănătate va deveni o întrebare politică fierbinte în anii următori.

Având în vedere acest lucru și perspectiva unui al doilea mandat al lui Donald Trump, sceptic față de NATO, liderii celor 27 de state membre ale UE au demarat la sfârșitul lunii martie discuții dificile despre cum să finanțeze o revizuire majoră a sectorului lor de apărare, menținând în același timp ajutorul acordat Kievului. Comentariile lui Trump din luna martie, în care a lăsat urme de îndoială cu privire la ajutorul SUA pentru Europa în caz de război, au adus un plus de urgență în aceste discuții.

În ciuda acestor îngrijorări, este puțin probabil ca membrii NATO să accepte un angajament ferm de a cheltui până la 4% din PIB pentru apărare în curând. Ei au convenit anul trecut să își consolideze angajamentul de a cheltui cel puțin 2%, dar chiar și acest lucru a atras dezbateri intense.

Pentru investitori, cea mai atractivă opțiune ar fi extinderea emisiunii de obligațiuni în euro garantate în comun, care au finanțat planul de redresare post-pandemic al UE. O astfel de structură ar profita de clamarea pentru mai multe titluri europene cu rating AAA și ar proteja țările individuale de povara tot mai mare.

Cu toate acestea, o eră prelungită de creștere a ratelor dobânzilor, care pare probabilă în prezent, ar putea încă să alimenteze costurile serviciului datoriei și să îngusteze opțiunile de finanțare publică, în special dacă este asociată cu cheltuieli de apărare semnificativ mai mari.

Iar dacă guvernele se eschivează de la decizii dificile din punct de vedere politic, acest lucru ar putea doar să asigure menținerea costurilor de împrumut la un nivel ridicat, potrivit lui Christopher Smart, fost înalt responsabil cu politica economică la Departamentul Trezoreriei SUA și la Casa Albă.

„Trăim într-o lume a politicienilor care preferă armele și untul”, a declarat Smart, care este în prezent managing partner al Arbroath Group. „Așadar, nu știu dacă va forța o mulțime de alegeri dificile, ci doar va duce la mai multe datorii, ceea ce va duce la rândul său la creșterea ratelor”.

Aceste preocupări se află, de asemenea, în spatele opoziției față de emisiunea comună de obligațiuni din partea șoimilor fiscali din națiunile mai bogate, precum Germania. Cancelarul Olaf Scholz, vorbind luna trecută, nu a exclus categoric emisiunea de obligațiuni comune, dar nici nu a arătat prea mult entuziasm. „Nu suntem prea mari fani ai unor astfel de idei”, a declarat el reporterilor.

Pe fundalul acestor discuții se află planul NATO de a realiza una dintre cele mai mari revizuiri ale apărării sale de la sfârșitul Războiului Rece.

Alianța își propune să pună aproximativ 300.000 de soldați la un nivel de pregătire mai ridicat, membrii putând să mărească opt grupuri de luptă multinaționale de pe flancul său estic, fiecare dintre ele având în prezent aproximativ 1.000 de soldați, pentru a ajunge la dimensiunea unei brigăzi de până la 5.500 de soldați.

„Este nevoie urgentă de mai mult”, a declarat Oana Lungescu, analist la grupul de reflecție RUSI, cu sediul la Londra, și fostă purtătoare de cuvânt al NATO.

Alianța trebuie să acopere lacunele de lungă durată, cum ar fi apărarea aeriană, să refacă stocurile de arme și muniții și să continue să investească în noi tehnologii pentru a-și menține avantajul față de Rusia, a spus ea. Ucraina va avea nevoie, de asemenea, de sprijin continuu în timp ce suportă un al treilea an de război cu Rusia.

În timp ce toate acestea pot genera costuri pe care liderii politici abia au început să le calculeze, este probabil că este totuși mai bine decât alternativa, potrivit lui Johnson de la MIT.

„Trebuie să cântărești asta în comparație cu ceea ce se întâmplă dacă nu cheltuiești banii”, a spus el. „Ce înseamnă asta pentru țara ta, pentru economia ta și pentru investitori?”.