STUDIU Pământul dispune de un „termostat” care i-ar permite să corecteze schimbările climatice / „Asta nu înseamnă că vom fi în siguranţă de încălzirea globală în următorii 100 sau chiar de 1.000 de ani”

Pământul poate răspunde la cantităţile de dioxid de carbon (CO2) pe care civilizaţia le pompează în atmosferă prin „supracorectarea” dezechilibrului, fapt care va asigura că următoarea epocă de gheaţă va sosi la timp, în loc să fie întârziată cu zeci de mii de ani, aşa cum a fost prevăzut anterior, transmite sâmbătă Live Science care citează un studiu publicat pe 25 septembrie în revista Science, transmite Agerpres.

Acest lucru se datorează unui „termostat” care îngroapă cantităţi uriaşe de dioxid de carbon sub fundul mării atât de eficient, încât ar putea elimina emisiile de carbon uman în 100.000 de ani, au descoperit cercetătorii.

Acest lucru este de mai multe ori mai rapid decât au presupus oamenii de ştiinţă că se va întâmpla prin acţiunea unui alt „termostat”, considerat a fi mai „leneş”, şi care a fost descris anterior, care blochează carbonul pe perioade de timp de 500.000 până la 1 milion de ani.

Cu ambele termostate acţionând în tandem, este posibil ca următoarea epocă de gheaţă să poată începe la timp, în loc să fie întârziată de efectele schimbărilor climatice, a declarat pentru Live Science, Andy Ridgwell, profesor de geologie la Universitatea din California, Riverside şi coautor al acestui studiu.

Noul termostat nu îi protejează pe oamenii care trăiesc acum de efectele încălzirii globale, a declarat Dominik Hulse, matematician şi geochimistla Universitatea Bremen din Germania, coautor al studiului. El a precizat pentru Live Science că acest lucru „nu înseamnă că vom fi în siguranţă de încălzirea globală în următorii 100 sau chiar de 1.000 de ani”.

Oamenii de ştiinţă au bănuit de mult timp că Pământul îşi reglează climatul pe perioade geologice. Începând cu anii 1980, cercetătorii au teoretizat despre un mecanism numit feedback de silicat (ciclul inorganic al carbonului în natură), care apare atunci când ploaia surprinde CO2 din aer şi îl pulverizează pe roci de silicat – roci cu minerale făcute din oxigen şi siliciu care constituie aproximativ 90% din crusta planetei. CO2 reacţionează cu aceste roci, dizolvându-le şi formând molecule care se scurg în pământ şi, în cele din urmă, ajung în ocean. Odată ajuns acolo, ceea ce a fost odată CO2 formează calcar şi cretă, ceea ce înseamnă că este închis şi păstrat pentru milioane de ani.

Feedback-ul de silicat este ca un termostat, deoarece cu cât este mai mult CO2 în atmosferă, cu atât pământul devine mai cald şi cu atât se intensifică ciclul apei. Pe măsură ce precipitaţiile cresc, feedback-ul de silicat accelerează, ceea ce înseamnă că mai mult CO2 este transferat în ocean şi CO2-ul atmosferic scade din nou la nivelul de bază.

Feedback-ul funcţionează şi invers. „Dacă se face prea frig şi nivelul de CO2 este prea scăzut, atunci termostatul consumă prea puţin CO2 în comparaţie cu procesul de eliberare constantă de CO2 din manta, prin erupţii vulcanice şi alt procese ale magmei”, a spus Ridgwell. În acest scenariu, mai puţin CO2 ajunge în ocean şi nivelurile atmosferice cresc încet la niveluri medii, a spus el.

Dar feedback-ul silicatului se mişcă lent. Poate dura până la 1 milion de ani după o perturbaţie la reechilibrarea nivelurilor de CO2. Drept urmare, există evenimente climatice pe care nu le poate explica, inclusiv ciclurile glaciare şi interglaciare ale Pământului, care se caracterizează prin fluctuaţii uriaşe ale nivelurilor de CO2 şi temperaturii care apar aproximativ la fiecare 100.000 de ani, a mai spus Ridgwell.