STUDIU Oamenii tind să imite, fără să-și dea seama, expresiile faciale ale maimuțelor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Oamenii nu doar recunosc emoțiile de pe fețele maimuțelor și ale maimuțelor antropoide. De asemenea, tind să copieze aceste expresii fără să-și dea seama.

Un nou studiu prezentat de Earth.com sugerează că, atunci când privim un primat non-uman care pare jucăuș sau amenințător, propriile noastre fețe reflectă subtil ceea ce vedem, mai ales atunci când simțim o anumită căldură sau apropiere față de animal.

Rezultatele provin dintr-un studiu condus de Ursula Hess de la Universitatea Humboldt din Berlin.

Cercetătorii au vrut să răspundă la o întrebare simplă, dar surprinzător de neclarificată: imită oamenii spontan expresiile emoționale ale primatelor non-umane, la fel cum fac adesea cu alți oameni?

O veche întrebare despre empatie

Imitarea este unul dintre acele comportamente sociale care se întâmplă în fundal. Zâmbești când cineva zâmbește. Te încordezi când cineva pare furios.

La oameni, acest tip de potrivire este adesea asociat cu empatia și conexiunea. Alte primate au și ele variante ale acestui comportament, iar cercetări anterioare au arătat că puii de primate non-umane pot imita spontan gesturi faciale umane, cum ar fi scoaterea limbii sau mișcări ale buzelor.

Oamenii și cimpanzeii pot de asemenea să se imite reciproc în mod deliberat.

Ceea ce nu era clar este dacă oamenii imită automat expresiile emoționale ale primatelor în timp ce le percep, fără să li se spună să imite ceva. Acest gol este ceea ce studiul a încercat să clarifice.

Privind fețe de primate în videoclipuri

Studiul a fost realizat online cu 212 participanți. Fiecare participant a urmărit scurte clipuri cu maimuțe și maimuțe antropoide care arătau diferite tipuri de expresii: o expresie de joacă, o expresie de amenințare și o expresie neutră.

Videoclipurile erau scurte — doar cinci până la șapte secunde — dar erau realiste, arătând nu doar fețele, ci și postura corpului.

În timp ce participanții priveau, fețele lor erau înregistrate prin webcam. În loc să se bazeze pe observatori umani pentru a evalua reacțiile, cercetătorii au folosit un instrument open-source de urmărire facială care măsoară activitatea feței — practic o modalitate de a cuantifica schimbările subtile ale expresiilor.

După fiecare clip, participanții au răspuns la mai multe întrebări. Au evaluat dacă expresia primatului părea pozitivă sau negativă.

De asemenea, au indicat ce emoții credeau că văd — furie, dezgust, frică, fericire, tristețe sau surpriză. În plus, au raportat cât de mult le plăcea primatul și cât de apropiați psihologic se simțeau de el.

Astfel, experimentul nu a fost doar despre „ți s-a mișcat fața?”. A fost și despre „cum ai interpretat ceea ce ai văzut?” și „ai simțit o conexiune cu animalul?”.

Semnale emoționale în expresiile primatelor

Prima descoperire majoră este că oamenii par capabili să înțeleagă expresiile primatelor într-un mod semnificativ.

Participanții au recunoscut în general dacă o expresie era pozitivă sau negativă și nu s-au oprit aici. Ei au atribuit și etichete emoționale specifice pentru ceea ce vedeau.

Cu alte cuvinte, oamenii nu au reacționat la fețele primatelor ca la niște mișcări aleatorii ale unui animal. Le-au tratat ca semnale emoționale — ceva mai apropiat de comunicarea socială decât de simple mișcări fără sens.

Acest lucru este important deoarece sugerează că creierul nostru poate mapa rapid indiciile primatelor non-umane pe categorii emoționale pe care le folosim pentru noi înșine și pentru alți oameni, chiar și într-un clip scurt.

Imitarea expresiilor faciale

Următoarea descoperire este cea care dă studiului greutate. Participanții nu doar au interpretat expresiile — le-au și imitat spontan.

Fețele voluntarilor s-au modificat subtil în moduri care se potriveau expresiilor primatelor, chiar dacă nu li s-a spus să imite nimic.

Acest tip de reacție este familiar din interacțiunile dintre oameni. Îl putem considera un fel de „ecou emoțional”.

Nu este un act deliberat

Este mai degrabă ca și cum fața ta este trasă într-o sincronizare cu ceea ce vezi, uneori înainte să apuci să te gândești la asta.

Studiul sugerează că același reflex poate apărea chiar și între specii diferite.

Factorii care influențează imitarea

Unul dintre cele mai interesante tipare din date este că imitarea nu a fost uniformă. Ea a depins de două lucruri: cum percepeau oamenii expresia primatului și cât de apropiați se simțeau de el.

Participanții au raportat în general mai multă simpatie și apropiere psihologică față de primatele care afișau expresii pozitive. Iar atunci când oamenii simțeau mai multă apropiere, imitau mai puternic acele expresii pozitive.

Acest lucru se potrivește cu un tipar social comun la oameni: suntem mai predispuși să imităm persoanele pe care le placem, în care avem încredere sau cu care ne simțim aliniați.

Studiul sugerează că acest mecanism de „lipici social” ar putea funcționa și în cazul primatelor non-umane.

Într-un fel, cercetarea sugerează că imitarea nu ține doar de percepție. Ține și de relație — cel puțin de relația pe care creierul tău o creează în acel moment.

Nu putem citi mințile din fețe

Autorii subliniază însă o limită importantă. Studiul folosește termeni precum „expresie emoțională” și „imitare emoțională” din perspectiva observatorului.

O expresie facială poate părea fericire sau amenințare pentru un observator uman, dar acest lucru nu dovedește ce trăiește animalul în interior.

Videoclipurile scurte includeau și postura corpului, nu doar fețele, ceea ce ar fi putut influența modul în care participanții au interpretat ceea ce vedeau. Acest lucru face clipurile mai realiste, dar înseamnă și că rezultatele nu se referă exclusiv la mișcarea feței.

Chiar și cu aceste limite, cercetătorii susțin că tiparul observat este semnificativ: oamenii par capabili să rezoneze cu semnalele emoționale ale primatelor non-umane, cel puțin așa cum le percep ei.

Emoțiile animalelor non-umane

Sugestia mai amplă a studiului este că conexiunea emoțională dintre specii ar putea fi mai profundă decât presupunem adesea.

Dacă oamenii imită instinctiv expresiile altor primate, acest lucru sugerează o infrastructură socială comună modelată de o lungă istorie evolutivă.

„Cercetarea sugerează că oamenii sunt capabili să perceapă și să rezoneze cu stările emoționale ale animalelor non-umane”, au scris cercetătorii.

„Această descoperire pune sub semnul întrebării paradigmele antropocentrice de lungă durată și încurajează o reconceptualizare a relației dintre oameni și animale.”

Nu înseamnă că oamenii și maimuțele simt exact aceleași lucruri în exact același mod. Dar sugerează că mecanismele noastre de empatie ar putea fi mai flexibile decât „doar pentru oameni”.

Uneori, chiar și un clip de cinci secunde cu fața unei primate este suficient pentru ca propria noastră față să răspundă, în tăcere.