STUDIU Extincția „păsărilor tunetului” din Australia, în urmă cu 40.000 de ani, a fost cauzată de incapacitatea de a evolua odată cu schimbările climatice

Dispariția „păsărilor tunetului”  din Australia de acum 40.000 de ani a fost pusă anterior pe seama atacurilor oamenilor care jefuiau cuiburile și a bolilor osoase paralizante. Cu toate acestea, noi cercetări arată că dispariția dromornithidelor (Dromornithidae) ar fi putut fi cauzată de ceva mult mai banal: acestea au fost pur și simplu prea lente pentru a se adapta la un mediu în schimbare, relatează Associated Press Australia, citată de The Guardian.

Oasele mari ale acestor păsări puternice, excavate în nordul Flinders Ranges și în apropiere de Alice Springs, au oferit noi informații despre modelele lor de reproducere în timp.

Studiile de microstructură ale fosilelor descoperite de paleontologi indică faptul că dimensiunea și ciclul de reproducere al dromornithidelor s-au schimbat treptat de-a lungul mileniilor.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Cu toate acestea, nu au reușit să țină pasul cu lumea din jurul lor.

„Din păcate, aceste animale uimitoare … s-au confruntat cu provocările tot mai mari ale schimbărilor climatice, pe măsură ce interiorul Australiei a devenit mai cald și mai uscat”, a declarat profesorul Anusuya Chinsamy-Turan de la Universitatea Cape Town din Africa de Sud.

„Biologia și mărimea lor de reproducere nu au putut să se potrivească cu ciclul de reproducere mai rapid al păsărilor emu din zilele noastre pentru a ține pasul cu aceste condiții de mediu mai solicitante”.

Prof. Chinsamy-Turan a declarat că determinarea timpului necesar pentru ca păsările să ajungă la dimensiunea adultă și la maturitatea sexuală este esențială pentru a înțelege succesul lor evolutiv și eșecul final de a supraviețui alături de oameni.

Cea mai veche și cea mai mare specie, Dromornis stirtoni, a trăit acum șapte milioane de ani, avea o înălțime de trei metri și cântărea 600 kg.

De asemenea, a avut nevoie de până la 15 ani pentru a crește complet și a deveni matură din punct de vedere sexual.

Cea mai mică și ultima dintre speciile de mihirungi care nu zboară, Genyornis newtoni (o altă specie de păsări ale tunetului), a trăit în Pleistocenul târziu, când clima era mult mai uscată, cu variații sezoniere mai mari și secete imprevizibile.

Cu o masă corporală de 240 kg, a crescut totuși de șase ori mai mare decât emu, dar a ajuns la vârsta adultă mai repede decât primele păsări ale tunetului, probabil în unul sau doi ani, și a început să se înmulțească la scurt timp după aceea.

Cu toate acestea, Genyornis newtoni a avut nevoie de câțiva ani în plus pentru a crește complet, astfel că evoluția sa a fost încă lentă în comparație cu majoritatea păsărilor moderne, care ating dimensiunea adultă într-un an și se pot reproduce în al doilea an de viață.

Co-autorul lucrării, profesorul Trevor Worthy de la Universitatea Flinders, a declarat că dromornithidele au trăit alături de emu cu mult înainte de dispariție.

„Au persistat împreună în timpul mai multor perturbări majore de mediu și climatice”, a spus el.

„Cu toate acestea, în timp ce Genyornis era mai bine adaptat decât strămoșii săi și a supraviețuit două milioane de ani … când condițiile aride și secetoase erau norma, era totuși cu o creștere și o reproducere lentă în comparație cu emu.”

Worthy a declarat că strategiile diferite de reproducere au oferit emu un avantaj cheie atunci când drumurile lor s-au intersectat cu oamenii în urmă cu aproximativ 50.000 de ani, mihirung murind în 10.000 de ani.

„În cele din urmă, mihirung au pierdut cursa evolutivă și un întreg ordin de păsări a dispărut din Australia și din lume”, a spus el.

La începutul acestui an, cercetătorii au dezvăluit fragmente de cochilii găsite pe întregul continent cu modele unice de arsuri, ceea ce implică faptul că oamenii au atacat cuiburile de păsări ale tunetului și le-au furat ouăle uriașe pentru hrană.

O descoperire de fosile făcută de oamenii de știință de la Flinders la nord-est de Adelaide în 2021 a detectat, de asemenea, infecții osoase care ar fi putut face tot mai dificilă găsirea hranei și a apei de către Genyornis.