STUDIU | Cercetătorii au descoperit cum s-a format Eufratul, fluviul care a susținut apariția primelor civilizații

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Originea fluviului Eufrat, una dintre cele mai importante ape curgătoare din istoria omenirii, a fost în sfârșit elucidată de cercetători, relatează Live Science.

Un nou studiu publicat în revista științifică Nature Geoscience arată că fluviul s-a format în urmă cu aproximativ 1,6 milioane de ani, prin unirea a două râuri uriașe care traversau actualele teritorii ale Turciei și Siriei.

Descoperirea oferă noi indicii despre evoluția regiunii cunoscute drept „Cornul Abundenței” sau „Leagănul Civilizației”, unde au apărut unele dintre primele societăți umane organizate.

Potrivit cercetării, două cursuri de apă antice, denumite Paleo-Karasu și Paleo-Murat, se vărsau inițial în Marea Mediterană.

Situația s-a schimbat însă în urmă cu aproximativ 3,6 milioane de ani, când mișcările tectonice au modificat relieful regiunii și au forțat râurile să își schimbe treptat traseul.

Primul care și-a modificat cursul a fost Paleo-Murat, urmat aproximativ 800.000 de ani mai târziu de Paleo-Karasu.

În cele din urmă, cele două râuri s-au unit și au început să curgă spre sud-est, către Golful Persic, dând naștere actualului Eufrat.

„Peisajul actual și sedimentele îngropate sub fundul mării păstrează încă urme clare ale Eufratului antic”, a explicat Andrew Madof, cercetător la compania Chevron și autor principal al studiului.

Potrivit acestuia, dacă cele două râuri nu și-ar fi schimbat cursul și nu s-ar fi unit, este posibil ca regiunea fertilă dintre Tigru și Eufrat să nu se fi format niciodată în forma pe care o cunoaștem astăzi.

Leagănul civilizației

Eufratul și Tigrul au stat la baza dezvoltării Mesopotamiei, una dintre cele mai vechi regiuni locuite continuu de oameni.

Într-o zonă predominant aridă, cele două fluvii au creat terenuri fertile care au permis apariția agriculturii și dezvoltarea unor civilizații precum sumerienii, akkadienii și asirienii în urmă cu aproximativ 6.000 de ani.

Deși importanța Eufratului pentru istoria umanității este bine cunoscută, originile sale au rămas mult timp un mister.

De-a lungul anilor au existat mai multe teorii, de la ipoteza unui singur râu ancestral până la ideea că fluviul s-ar fi format dintr-un sistem de lacuri sau dintr-un curs de apă provenit din Peninsula Arabică.

Noua cercetare susține însă că Eufratul este rezultatul unirii a două râuri distincte, nu al evoluției unui singur sistem hidrografic.

Urmele ascunse sub Marea Mediterană

Pentru a reconstrui istoria fluviului, cercetătorii au analizat imagini seismice, date satelitare și hărți geologice. Ei au identificat depozite de sedimente vechi de 5-6 milioane de ani îngropate în largul coastelor Libanului și Turciei.

Aceste depozite reprezintă urmele lăsate de cele două râuri antice înainte ca acestea să își schimbe traseul.

„Practic, am identificat amprentele fosilizate ale vechiului Eufrat și am reușit să le urmărim până la locurile unde apar din nou la suprafață”, a explicat Madof.

O parte dintre aceste urme s-au păstrat datorită unui episod geologic spectaculos cunoscut sub numele de criza salinității messiniene, când Marea Mediterană s-a evaporat aproape complet înainte de a se umple din nou cu apă în urmă cu aproximativ 5,33 milioane de ani.

Folosind modele informatice, echipa a estimat dimensiunile celor două râuri precursoare și a ajuns la o concluzie surprinzătoare: atât Paleo-Karasu, cât și Paleo-Murat erau mai mari decât Nilul modern înainte de a se uni.

Cercetătorii cred că aceste cursuri de apă au influențat nu doar peisajul regiunii, ci și migrațiile timpurii ale mamiferelor și ale strămoșilor oamenilor, oferind surse de apă de-a lungul rutelor dintre Africa și Asia.

Autorii studiului susțin că înțelegerea modului în care s-a format Eufratul oferă informații valoroase despre felul în care schimbările geologice și redistribuirea resurselor de apă pot transforma ecosisteme întregi și pot crea condițiile necesare apariției și dezvoltării vieții.

„Aceste procese ne arată cât de profund pot influența marile schimbări geologice mediul și societățile care apar ulterior”, a concluzionat Andrew Madof.